Sărbătoarea Luminii necreate la vechea lavră monahală a Cernicăi

În ziua praznicului Schimbării la Faţă a Domnului Iisus Hristos, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, s-a aflat în mijlocul obştii monahale a mănăstirii ilfovene Cernica, cu prilejul hramului acestui renumit aşezământ monahal din apropierea Capitalei. Preafericirea Sa a rostit la finalul Sfintei Liturghii un cuvânt de învăţătură în care a subliniat faptul că Mântuitorul S-a schimbat la faţă înaintea ucenicilor, cu puţin timp înainte de pătimirile şi moartea Sa, pentru a-i încuraja şi întări pe aceștia în credinţă, „ca atunci când Îl vor vedea desfigurat de durere pe cruce, să-şi aducă aminte de faţa Lui transfigurată de slavă dumnezeiască veşnică”.

Sfânta Liturghie a fost oficiată vineri, 6 august, la Mănăstirea Cernica de părintele arhimandrit Nectarie Şofelea, exarh administrativ al Arhiepiscopiei Bucu­reștilor, împreună cu părintele protosinghel ­Vasile Pîrjol, stareţul Mănăstirii Cernica, și alți preoţi şi diaconi.

În predica sa, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a amintit de faptul că sărbătoarea Schimbării la Faţă a Domnului a fost dintru început al doilea hram al Mănăstirii Cernica, după ziua de cinstire a Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, potrivit dorinţei ctitorului aşezământului monahal, Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica.

„Sfântul Ierarh Calinic a dorit ca sărbătoarea Schimbării la Faţă a Domnului să fie hramul Mănăstirii Cernica, pentru că el însuşi a fost un mare isihast, nevoitor şi rugător. În general, acest hram se dădea bisericilor mănăstireşti din zona de munte. De aceea, cel mai înalt vârf al Muntelui Athos, Atonul, are ca hram tocmai această sărbătoare. După modelul Sfântului Munte Athos, mai multe biserici mănăstireşti din România au luat ca hram această sărbătoare mare. În România, muntele care a avut această sărbătoare ocrotitoare de-a lungul secolelor este Muntele Ceahlău. Acest loc, considerat sfânt şi în timpul dacilor, a devenit cu adevărat sfânt prin mulţimea monahilor sihaştri sau isihaşti, care în secolele al 18-lea şi al 19-lea vieţuiau pe Muntele Ceahlău, încât Dimitrie Cantemir, în Descriptio Moldaviae - Descrierea Moldovei, spunea că «foşneau pădurile de mulţimea sihaştrilor la Ceahlău». Iar noi, mai târziu, când eram mitropolit la Iaşi, cu ajutorul lui Dumnezeu, întru amintirea acestor sfinţi nevoitori de pe Muntele Ceahlău, am ridicat prima biserică ce a fost construită cu ajutorul elicopterului, ce are ca hram principal «Schimbarea la Faţă a Domnului», iar al doilea hram, «Sfântul Voievod Ştefan cel Mare»”, a spus Preafericirea Sa.

În continuare, Patriarhul României a precizat că orice biserică ortodoxă sfinţită este un Tabor, un loc de întâlnire a lui Hristos cu ucenicii Săi şi cu toţi drepţii din toate timpurile, deoarece în biserică, Hristos dăruieşte oamenilor în arvună slava Împărăţiei cerurilor.

De asemenea, Întâistătătorul Bisericii noastre a reliefat că la Schimbarea la Faţă a Domnului, Moise şi Ilie vorbeau cu Iisus despre sfârşitul Său care avea să se întâmple în Ierusalim, adică despre viitoarele Sale pătimiri şi despre moartea Sa în Ierusalim. „Schimbarea la faţă a Domnului, care are loc cu puţin timp înainte de pătimirile, răstignirea şi moartea Mântuitorului Iisus Hristos, a fost o încurajare, o întărire în credinţă a ucenicilor, ca atunci când Îl vor vedea desfigurat de durere pe cruce, să-şi aducă aminte de faţa Lui transfigurată de slavă dumnezeiască veşnică. Atunci, ei vor înţelege că de bunăvoie a pătimit Hristos şi că El nu este un simplu om, ci Însuşi Fiul lui Dumnezeu Cel veşnic. Cel dintâi înţeles al acestei sărbători este faptul că Hristos Domnul, înainte de pătimirile şi de moartea Sa, a arătat ucenicilor Săi slava Învierii şi a Înălţării Sale la cer, ca o pregătire, încurajare. Sfinţii Părinţi ai Bisericii au văzut că această slavă de pe Muntele Taborului nu era numai slava lui Hristos, ci şi slava iubirii Preasfintei Treimi, pentru că norul luminos semnala prezenţa Duhului Sfânt, iar din norul luminos s-a auzit glasul Tatălui care a zis: «Acesta este Fiul Meu Cel iubit, în care am binevoit. Pe Acesta ascultaţi-L» (Matei 17, 5). Al doilea înţeles al sărbătorii este faptul că deodată cu slava Învierii lui Hristos vedem şi slava iubirii Preasfintei Treimi, căci Iisus Hristos nu este singur, ci împreună cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt (...). Din cântările din Minei din ziua de 5 august (Înainte-prăznuirea Schimbării la Faţă a Domnului) şi din cele din ziua de 6 august descoperim şi al treilea înţeles al acestei sărbători, şi anume faptul că ea ne arată slava celei de-a doua veniri a Mântuitorului Iisus Hristos ”, a arătat Părintele Patriarh Daniel.

Preafericirea Sa a mai explicat motivul pentru care Biserica Ortodoxă nu a stabilit sărbătoarea Schimbării la Faţă a Domnului în Postul Sfintelor Paşti, adică înainte de Pătimirile şi Învierea Domnului, aşa cum s-a întâmplat în istorie, ci în luna august, ultima lună a anului bisericesc: „Pentru că ultima lună din anul bisericesc vorbeşte despre cele din urmă ale oamenilor, despre sfârşitul vieţii omului şi despre sfârşitul istoriei şi, deci, despre a doua venire a Mântuitorului Iisus Hristos (...). Cântările din Minei spun că slava Mântuitorului de pe Muntele Taborului s-a arătat ucenicilor ca ei să înţeleagă că aceasta era slava celui dintâi om, Adam, care a fost creat după chipul lui Dumnezeu şi care dacă asculta de Dumnezeu trebuia să ajungă la slavă prin asemănarea cu Dumnezeu. De aceea sărbătoarea a fost fixată în ziua a şasea, pentru că în ziua a şasea a fost creat omul”.

La final, Preafericirea Sa a dăruit Mănăstirii Cernica tămâie naturală din Oman, precum şi mai multe cărţi cu conţinut religios apărute la Editurile Patriarhiei Române. La rândul său, protosinghelul Vasile Pîrjol, stareţul Mănăstirii Cernica, i-a mulţumit Preafericirii Sale pentru cuvântul de învăţătură şi binecuvântare şi i-a dăruit un buchet de flori.