Sărbătoarea Sfântului Mare Mucenic Mina în București

Biserica „Sfântul Mare Mucenic Mina”-Vergu, Paraclis Patriarhal, din Protoieria Sector 3 Capitală, și-a sărbătorit astăzi, 11 noiembrie 2025, ocrotitorul spiritual. Sfânta Liturghie de hram a fost săvârșită de Preasfințitul Părinte Varlaam Ploieșteanul, Episcop-vicar patriarhal, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi.

Ca în fiecare an, credincioși bucureșteni și pelerini sosiți din alte zone ale țării au așteptat cu răbdare pentru a cinsti fragmentul din moaștele Sfântului Mina, aflat în patrimoniul sacru al bisericii și așezat spre închinare într-un baldachin special amenajat, și a cere mijlocirea mucenicului grabnic ajutător al celor păgubiți.

La Sfânta Liturghie săvârșită în interiorul bisericii s-a rugat, alături de Episcopul-vicar patriarhal, un sobor de slujitori din care au făcut parte: părintele Florin Busuioc, protopop al Protoieriei Sector 3 Capitală; părintele Costin ­Spiridon, consilier patriarhal; părintele paroh Gheorghe Ispas, precum și alți clerici.

La momentul rânduit, ierarhul a rostit un bogat cuvânt de învățătură în care a evidențiat motivul pentru care cinstirea acestui sfânt s-a răspândit rapid în întreaga lume creștină: „Biserica noastră îl sărbătorește an de an pe Sfântul Mare Mucenic Mina, care este ocrotitorul acestui sfânt așezământ și, totodată, un izvor de mare bucurie, prin sfintele sale moaște, pentru mul­țimea pelerinilor care vin să se închine înaintea raclei în care se află cinstitul odor. Este și o mare binecuvântare pentru slujitorii, ostenitorii și enoriașii acestei sfinte biserici. Sfântul Mare Mucenic Mina este cinstit în lumea creștină întrucât vestea minunilor sale s-a răspândit de foarte timpuriu și în cinstea lui s-au zidit biserici nu numai în Egiptul natal, ci și în Siria, în Constantinopol, capitala Imperiului Bizantin, și în alte locuri”.

În continuare, Preasfinția Sa a vorbit despre specificul păgân al pământului Egiptului în care s-a născut Sfântul Mina și care, din pronie dumnezeiască, a devenit cu secole înainte locul de refugiu al Pruncului Iisus: „S-a născut în jurul anului 285 într-un sat din apropierea marelui oraș egiptean Memfis care, în perioada aceea, era un mare centru al păgânismului egiptean. Egiptul era socotit a fi un fel de țară a demonilor, fiindcă aici erau înălțate o mulțime de temple și erau venerate o mulțime de zeități. Mai târziu, Părinții Bisericii au zis că această lucrare demonică din Egipt s-a manifestat și prin apariția unor tulburări, a unor erezii și schisme din viața Bisericii. Însă Dumnezeu a avut o pronie ­deosebită cu această țară atât de politeistă. De aceea, când Fiul Lui Cel Unul-Născut S-a făcut Om și a fost amenințat de către Irod, care a aflat că în țara lui Israel S-a născut un nou Împărat și, temându-se pentru tronul său, a ordonat uciderea tuturor pruncilor din Betleem și din împrejurimi, Arhanghelul Gavriil i s-a arătat lui Iosif și i-a poruncit să îi ia pe Prunc și pe mama Lui și să meargă în Egipt până când îi va spune să se întoarcă. Acest refugiu sau exil al Mântuitorului în Egipt a fost profețit încă din Legea Veche, pentru că Sfântul Evanghelist Matei zice că Iisus a plecat în Egipt pentru a se împlini «cuvântul spus de Domnul, prin prorocul: Din Egipt am chemat pe Fiul Meu» (Matei 2, 15). În perioada petrecută de Iisus în Egipt vedem că Dumnezeu a avut un plan deosebit pentru țara întunecată de aceste religii atât de diverse, unde era cinstită creatura în locul Creatorului, unde se aduceau și jertfe omenești și așa mai departe. Prin lucrarea lui Dumnezeu, Evanghelia lui Hristos s-a răspândit de timpuriu în țara Egiptului, așa încât, atunci când s-a născut Mina, spre sfârșitul secolului al 3-lea, s-a născut într-o familie creștină. O mulțime de creștini din Egipt, încercând să împlinească în viața lor cuvântul Sfântului Apostol Pavel care spune «Rugați-vă neîncetat!», au lăsat toate ale lumii acesteia și s-au retras în diferite locuri pustii, inițial pe malurile Nilului, iar mai târziu chiar în inima pustiului, pentru a se dedica în totalitate rugăciunii, meditației și studiului Sfintei Scripturi. Sfântul Pahomie cel Mare și Sfântul Antonie cel Mare ședeau deja în pustiurile Egiptului cu câteva decenii înainte de nașterea Sfântului Mare Mucenic Mina”.

Ierarhul a schițat apoi principalele evenimente din viața sfântului și a vorbit despre martiriul său plin de curaj: „A rămas orfan de tată la 11 ani, iar la 14 ani a murit și mama sa, care se chema Eufimia. Atunci a devenit copil de oaste, intrând în armata imperială romană. Tânăr fiind, află că împăratul roman Dioclețian, la 23 februarie 303, publică primul său edict de persecuție generală împotriva creștinilor, cu precădere împotriva episcopilor și preoților, știind că dacă vor bate păstorii, se va risipi turma. Revoltat împotriva acestui edict, militarul Mina pleacă în pustiu, unde petrece până la cinci ani. De aici, întărit de Dumnezeu și dând ascultare cuvântului pe care l-am ascultat în Evanghelia de astăzi, a părăsit pustiul și a venit în orașul Cotiani ca să-L mărturisească înaintea oamenilor pe Hristos. A început să facă lucrul acesta și a fost arestat de soldați din armata imperiului și adus înaintea guvernatorului Alexandriei, Pyrrhus, care a încercat să îl determine să renunțe la credința lui creștină și, văzând refuzul categoric din partea Sfântului Mina, a ordonat torturarea lui. Întrucât nu a renunțat la credință nici în timpul chinurilor suferite, a ordonat decapitarea lui. Păgânii au luat trupul Sfântului Mina și l-au aruncat într-un foc pe care l-au întreținut trei zile și trei nopți, însă trupul său a rămas nears”, a arătat Preasfinția Sa.

La finalul Sfintei Liturghii, a fost săvârșită slujba Parastasului pentru ctitorii, slujitorii și binefăcătorii bisericii trecuți la Domnul.