Sărbătoarea Vovideniei la Catedrala Patriarhală

Praznicul Intrării în biserică a Maicii Domnului a fost sărbătorit cu multă evlavie la Catedrala Patriarhală din București joi, 21 noiembrie. Cu acest prilej, Sfânta Liturghie a fost săvârșită de Prea­sfințitul Părinte Paisie Sinaitul, Episcop-vicar patriarhal, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi, slujitori ai lăcașului de închinare.

După citirea pasajului evanghelic al zilei (Luca 10, 38-42; 11, 27-28), Preasfinția Sa a rostit un cuvânt de învățătură în care a explicat faptul că, asemenea altor sărbători închinate Maicii Domnului, praznicul Vovideniei nu are în mod necesar un temei biblic, ci se bazează pe evenimente păstrate în Sfânta Tradiție și în memoria Bisericii. „Intrarea Maicii Domnului în biserică este o sărbătoare care, asemenea celorlalte sărbători dedicate Maicii Domnului, cu excepția Bunei Vestiri (Luca 1, 26-38), nu are temei scripturistic, ci doar patristic și în Sfânta Tradiție. Sfântul Maxim Mărturisitorul consideră însă două versete din Psalmul 44 drept temeiuri biblice ale acestei sărbători: «Stătut-a împărăteasa de-a dreapta Ta» (v. 11) și «Aduce-se-vor Împăratului fecioare în urma ei, prietenele ei se vor aduce Ție» (v. 16). Sfântul Maxim Mărturisitorul spune că versetul 11 ne învață despre așezarea Maicii Domnului de-a dreapta lui Dumnezeu în Sfânta Sfintelor, precum și despre șederea Maicii Domnului, îndurerată, la picioarele Crucii Fiului său răstignit. În același timp, această profeție din Psalmul 44 arată că Maica Domnului va sta ca mijlocitoare, de-a dreapta lui Dumnezeu Fiul, la Judecata de Apoi. De aceea, atunci când preotul săvârșește Proscomidia, așază pe Sfântul Disc mirida care o simbolizează pe Maica Domnului de-a dreapta Sfântului Agneț, care Îl simbolizează pe Dumnezeu Fiul, și rostește acest verset: «Stătut-a împărăteasa de-a dreapta Ta, îmbrăcată în haină aurită și prea înfru­musețată». De asemenea, versetul 16 al psalmului amintit anticipează atât momentul intrării, cât și fastul și bucuria primirii Maicii Domnului în templul din Ierusalim”, a spus Preasfinția Sa. 

În continuare, ierarhul a vorbit despre istoria acestui praznic: „Sărbătoarea Intrării Maicii Domnului în biserică a luat naștere în secolul al 6-lea, atunci când împăratul bizantin Iustinian cel Mare a inaugurat, la 20 noiembrie 543, la Ierusalim, lângă ruinele templului, o bazilică nouă închinată Sfintei Fecioare Maria. A doua zi după sfințire, conform obiceiului, la 21 noiembrie, a fost cinstită ocrotitoarea noii biserici, adică însăși Preasfânta Fecioară Maria, serbarea fiind consacrată aducerii Sfintei Fecioare, ca pruncă, la templu. Sfântul Grigorie de Nyssa, fratele Sfântului Vasile cel Mare, spune că Intrarea Maicii Domnului în biserică se sărbătorea chiar îna­inte de secolul al 4-lea. Sfântul Andrei Criteanul, în secolul al 7-lea, vorbește despre felul în care se ținea această sărbătoare la Ierusalim, iar Sfinții Gherman și Tarasie, patriarhi ai Constantinopolului în secolul al 8-lea, au rostit cuvântări cu prilejul acestei sărbători. În Apus, în lumea catolică, acest praznic închinat Fecioarei Maria s-a serbat pentru prima dată în timpul captivității papale de la Avignon, în anul 1374, în timpul papei Grigorie al 11-lea, iar ulterior s-a generalizat”.

Preasfinția Sa a ilustrat în continuare contextul evenimentului istoric al aducerii Sfintei Fecioare la templul din Ierusalim: „Vorbind despre această mare sărbătoare dedicată Maicii Domnului, Sfântul Ierarh Antim Ivireanul ne spune că Sfinții Părinți Ioachim și Ana, deși con­si­derați de neam împărătesc, au cunoscut și ei discriminarea la care erau supuse familiile sterpe din Vechiul Testament, încât, în al cincizecilea an al viețuirii lor, marele preot de la templul din Ierusalim a refuzat în public jertfa lor, numindu-i neplăcuți înaintea Domnului. Cu toate acestea, dând dovadă de multă smerenie, Sfinții Ioachim și Ana s-au rugat cu multă stăruință lui Dumnezeu pentru a dobândi un prunc pe care au promis că îl vor închina sau îl vor consacra lui Dumnezeu. În Vechiul Testament, Legea prevedea ca toți pruncii întâi născuți de parte bărbătească să fie aduși la templu și afierosiți sau închinați Domnului. Dincolo de această prevedere a Legii Vechi, exista obiceiul ca și alți prunci sau chiar persoane în vârstă, precum unele văduve, să fie afierosite lui Dumnezeu, cum este cazul pro­rociței Ana. Așadar, după multă rugăciune, prin voia lui Dumnezeu, Ioachim și Ana au născut-o pe Fecioara Maria, iar după trei ani, așa cum au promis lui Dumnezeu, au adus-o pe pruncă să o închine la templul din Ierusalim. Sărbătoarea de astăzi ne amintește de pregătirea duhovnicească a Fecioarei Maria, timp de doisprezece ani, de la vârsta de trei ani până la vârsta de cincisprezece ani, la templul din Ierusalim”.

De asemenea, Episcopul-vicar patriarhal a evidențiat faptul că pre­zența copilei în lăcașul de închinare din Ierusalim nu a reprezentat un eveniment izolat.

„Învățatul istoric iudeu Iosif Flaviu ne spune că templul din Ierusalim avea pe lângă clădirile necesare clerului și clădiri în care funcționa o școală de creștere și educație a fecioarelor închinate templului. Școala era condusă de femei văduve și evlavioase care se îngrijeau, pe lângă educația tinerelor, de menținerea bunei rânduieli și de înfrumusețarea lăcașului sfânt din Ierusalim. În această școală duhovnicească a templului a intrat prunca Maria la vârstă fragedă, adusă de părinții ei înaintați în vârstă, în­cre­dințați că fiica lor, fiind darul lui Dumnezeu, trebuia să crească în rugăciune și în sfințenie. Potrivit Sfintei Tradiții, Fecioara Maria a fost primită la templu de marele preot Zaharia, cel care va deveni tatăl Sfântului Ioan Botezătorul și ­care, inspirat de Duhul Sfânt, și-a dat seama că prunca Maria este un dar binecuvântat de Dumne­zeu ­pentru a împlini o lucrare sfân­tă. Așadar, prunca Maria vine la ­templul din Ierusalim, unde crește, timp de 12 ani, în sfințenie, astfel încât ea să devină biserică vie sau chivot în care Se va sălășlui Dum­ne­zeu-Cuvântul, Hristos Domnul. Pornind de la sem­ni­ficația sărbătorii de astăzi, Biserica ne îndeamnă să ne pregătim pentru sărbătoarea Nașterii Domnului, ­pentru ca în ­sufletul și în casa noastră să Se nască duhovnicește Hristos prin harul Duhului Sfânt. De aceea, începând cu ziua de 21 noiembrie, în cadrul slujbei Utreniei se cântă Catavasiile Nașterii Domnului”, a afirmat Prea­sfinția Sa.

La utrenie și la Sfânta Liturghie au cântat Grupul psaltic „Tronos” și Corala „Nicolae Lungu” a Patriarhiei Române.