Sărbătorirea hramului istoric al Mănăstirii Cernica

În ziua praznicului Schimbării la Față a Domnului, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, s-a aflat în mijlocul obștii monahale și al pelerinilor de la mănăstirea ilfoveană Cernica, așezământul monahal serbându-și marți hramul istoric. La finalul Sfintei Liturghii, Preafericirea Sa a rostit un cuvânt de învățătură în care a explicat sensurile duhovnicești ale evenimentului petrecut pe Muntele Tabor.

Numeroși credincioși și pelerini s-au adunat în rugăciune în dimineața zilei de 6 august la Mănăstirea Cernica, acolo unde Dumnezeiasca Liturghie a fost săvârșită de un sobor de slujitori din care au făcut parte părintele arhimandrit Nectarie Șofelea, exarh administrativ al Arhiepiscopiei Bucureștilor, părintele protosinghel Vasile Pîrjol, starețul așezământului monahal, ierodiaconul Nicolae Iftimiu, consilier patriarhal, precum și alți clerici.

La finalul slujbei, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a precizat înțelesurile duhov­ni­cești ale sărbătorii Schimbării la Față a Domnului, plecând mai întâi de la istoricul acestui praznic: În esență, prin această sărbătoare, „Iisus Hristos arată oamenilor slava veșnică a Împărăției lui Dumnezeu, iar cei care sunt rugători, smeriți și milostivi, atunci când Dumnezeu dorește, se împărtășesc pentru scurt timp de această slavă încă din viața pământească, așa cum vedem din viețile unor sfinți ai Bisericii. Sărbătoarea Schimbării la Față a Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos este cunoscută încă din secolul al 4-lea, dar s-a răspândit treptat în Orient și apoi și în Apus. Se crede că data de 6 august a fost ziua sfințirii unei biserici zidite pe Muntele Tabor de Sfânta Împărăteasă Elena. De asemenea, se cunoaște din istorie că în secolul al 8-lea, când sărbătoarea aceasta era extinsă în toată lumea creștină, Sfinții Ioan Damaschin și Cosma de Maiuma au alcătuit cântări liturgice în cinstea acestui praznic împărătesc pentru desfășurarea sfintelor slujbe. Este bine să reținem că evenimentul Schimbării la Față, potrivit Sfintelor Evanghelii, nu a avut loc în luna august, ci cu puțin timp înainte de pătimirile, moartea și Învierea Domnului”.

În continuare, Patriarhul României a explicat că Schimbarea la Față a Mântuitorului de pe Muntele Tabor a reprezentat, totodată, o manifestare a întregii Sfinte Treimi: „Atunci a apărut un nor luminos, pe care Sfinții Părinți îl interpretează ca fiind semnul prezenței Duhului Sfânt, și din nor s-a auzit un glas puternic zicând: «Acesta este Fiul Meu Cel iubit, întru Care am binevoit; de Acesta să ascultați!» Era glasul Tatălui ceresc. De aceea, în cântările sărbătorii de astăzi se spune că slava pe care au văzut-o Apostolii Petru, Iacov și Ioan era slava părintească a Tatălui ceresc, pe care o împărtășește Fiului Său și Duhului Sfânt Care Se arată în chip de nor luminos, dar și ucenicilor. De aceea, troparul sărbătorii spune: «arătând ucenicilor Tăi Slava Ta, pe cât li se putea». Așadar, Dumnezeu a adaptat slava văzută de ucenici la condiția umană limitată. Dacă ar fi fost copleșiți de toată slava, Apostolii nu ar fi rezistat, astfel că li s-a dat slava Preasfintei Treimi, a Împărăției cerurilor și a luminii necreate, pe cât li se putea. Cântările sărbătorii de astăzi spun că Iisus Și-a arătat slava dumnezeiască celor trei ucenici ca atunci când Îl vor vedea desfigurat pe Cruce, să își aducă aminte de Iisus Cel transfigurat și preaslăvit cu slavă dumnezeiască, ca să capete curaj și să știe că Cel ce moare pe Cruce moare de bunăvoie și este Domnul slavei. (...) Schimbarea la Față arată cu anticipație slava Învierii lui Hristos”.

Preafericirea Sa a mai arătat faptul că slava dumnezeiască a Mântuitorului arătată pe Muntele Tabor a fost împărtășită de primii oameni înainte de căderea lor în păcatul neascultării și că aceasta este, în același timp, „slava celei de a doua veniri a Domnului Iisus Hristos, după cum se spune în Crez. Luna august, în care sărbătorim Schimbarea la Față, este ultima lună a anului bisericesc. Omul a fost creat în ziua a șasea. De aceea, Părinții imnografi au făcut legătura între Adam cel dintâi și slava Schimbării la Față. Faptul că luna august este ultima din anul bisericesc ne arată că ea este rezervată evenimentelor ultime, astfel că slava venirii a doua a Mântuitorului este cuprinsă în Schimbarea Lui la Față. Nouă zile mai târziu, la 15 august, sărbătorim Adormirea Maicii Domnului, care este mai presus decât cetele îngerești și este icoana Bisericii care ne trece din lumea aceasta în lumea cealaltă. Ultima sărbătoare a lunii august este în ziua a 29-a, Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul. Aceste trei sărbători mari ale lunii august formează împreună un triptic, anume icoana Deisis, a mijlocirii, a Dreptului Judecător. Hristos este pe tron, în dreapta Sa se află Maica Domnului care se roagă, cu ale cărei rugăciuni izbăvește din moarte sufletele noastre, iar în partea stângă se află Sfântul Ioan Botezătorul, dascălul pocăinței, care împreună cu Maica Domnului se roagă pentru cei care s-au pocăit, dar nu au mai avut timp să arate și faptele pocăinței”.

De asemenea, Patriarhul României a amintit faptul că Moise și Ilie au dorit să vadă, în timpul vieții lor pământești, fața lui Dumnezeu, dar nu au putut: „Acum, însă, pe Tabor, și Moise și Ilie vorbesc față către față cu Dumnezeu Fiul, Care S-a făcut Om. Cât timp au trăit pe pământ, cei doi proroci nu au putut vedea fața lui Dumnezeu pentru că Fiul Său încă nu luase chip de om. Dar după ce Fiul S-a întrupat, ei au putut vedea fața Domnului prin fața omenească a lui Iisus. De aceea, singura modalitate de a-L vedea pe Dumnezeu este prin chipul uman al Fiului Său, care este plin de slavă”, a concluzionat Întâistătătorul Bisericii noastre.

La final, Părintele Patriarh Daniel a dăruit Mănăstirii Cernica tămâie naturală din Oman și mai multe volume apărute recent la Editurile Patriarhiei Române. La rândul său, protosinghelul Vasile Pîrjol, starețul Mănăstirii Cernica, i-a mulțumit Preafericirii Sale pentru cuvântul de învățătură și binecuvântare și i-a dăruit o icoană a Sfântului Cuvios Gheorghe de la Cernica și un frumos coș cu flori.