„Schimbarea la Faţă ne arată legătura între suferinţa Crucii şi slava Învierii”

Joi, 6 august 2009, în ziua praznicului Schimbării la Faţă a Domnului nostru Iisus Hristos pe Muntele Tabor, la Mănăstirea „Sfântul Pantelimon” din staţiunea Lacu Sărat, de lângă Brăila, Preafericitul Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a participat la Sfânta Liturghie oficiată de Preasfinţitul Casian, Episcopul Dunării de Jos, înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi şi în prezenţa a numeroşi credincioşi. Întâistătătorul Bisericii noastre a explicat în cuvântul de învăţătură rostit cu acest prilej înţelesurile duhovniceşti ale acestui praznic împărătesc.

La finalul slujbei, Părintele Patriarh Daniel a ţinut un cuvânt de învăţătură explicând tainele ascunse ale acestui mare praznic dumnezeiesc. Preafericirea Sa a vorbit despre slava Învierii, pe care au văzut-o cei trei apostoli pe Tabor în Persoana Mântuitorului, schimbându-şi nu numai înfăţişarea feţei, ci şi a întregului Său Trup.

„Crucea ca iubire jertfelnică este sămânţa slavei Învierii”

Întâistătotorul Bisericii noastre a arătat că în această lucrare dumnezeiască a Schimbării la Faţă a Mântuitorului Iisus Hristos a avut loc o transfigurare a Sa, căci nu S-a schimbat numai la Faţă, ci Şi-a schimbat toată înfăţişarea, până când şi hainele Sale s-au făcut albe ca lumina. „Este schimbarea formei, înfăţişării, transfigurarea întregii Persoane a Mântuitorului Hristos, întregului corp. Hristos Domnul le-a arătat ucenicilor că cel ce merge la moarte este Domnul slavei, dar faptul că le-a spus «Să nu spuneţi nimănui nimic până ce Fiul Omului va învia din morţi» ne arată că Schimbarea la Faţă a Mântuitorului Iisus Hristos era o pregătire a ucenicilor Săi de a înţelege legătura dintre Cruce şi Înviere, dintre suferinţa crucii şi slava Învierii, căci slava Învierii este tainic ascunsă în Cruce, iar Crucea, ca iubire jertfelnică, este sămânţa slavei Învierii . Schimbarea la Faţă ne arată legătura între suferinţa Crucii şi slava Învierii”, a spus Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române.

Preafericirea Sa a evidenţiat că slava sau lumina Învierii care izvora din Trupul transigurat al Fiului lui Dumnezeu e aceeaşi cu slava Crucii, care e tot una cu slava părintească, adică cu slava Tatălui ceresc. Această slavă este lumina dumnezeiească pe care o vor vedea drepţii în împărăţia cerurilor, în sânurile lui Avraam.

„Biserica a rânduit astfel ca Schimbarea la Faţă să nu se confunde cu sărbătorile Paştilor”

Preafericitul Daniel a explicat la sfârşit de ce au rânduit Sfinţii Părinţi ai Bisericii să se sărbătorească acest praznic în ziua a şasea a lunii august, deşi în Evanghelie aflăm că Mântuitorul S-a suit pe Tabor cu puţin înainte de patima Sa, această sărbătoare aflându-se cronologic în Postul Paştilor.

„Acum înţelegem de ce Biserica nu a rânduit ca această sărbătoare să aibă loc cu o săptămână înainte de Răstignirea Mântuitorului. Deşi Sfintele Evanghelii spun că Mântuitorul S-a schimbat la Faţă cu puţină vreme înainte de Răstignirea Sa, totuşi Biserica n-a fixat această sărbătoare înainte de Sfintele Pătimiri ale Mântuitorului, ci a mutat, în mod surprinzător, data de prăznuire. Vedem aici şi libertatea Sfinţilor Părinţi care au alcătuit calendarul, nu erau obsedaţi de timpul acestei lumi, ci erau preocupaţi de înţelesurile duhovniceşti ale vieţii noastre din ceruri. Căci viaţa pământească nu este singura viaţă. Este doar timpul pregătirii pentru altă viaţă, pentru viaţa netrecătoare şi veşnică din împărăţia slavei Preasfintei Treimi. De ce se prăznuieşte acum Schimbarea la Faţă? Pentru că Schimbarea la Faţă le-a arătat ucenicilor şi ne arată şi nouă slava celei de-a doua veniri a Mântuitorului Iisus Hristos, slava de pe urmă, slava din ziua de apoi. Sărbătoarea aceasta a fost fixată şi rânduită de Sfinţii Părinţi ai Bisericii să fie prăznuită în ultima lună a anului bisericesc, care este luna august. În ultima lună a anului bisericesc avem trei mari sărbători, care combinate toate trei formează icoana Deisis, icoana Judecăţii din urmă. Mântuitorul în mijloc, schimbat la Faţă întru slavă, Maica Domnului în dreapta ca icoană a Bisericii, care se roagă pentru cei ce au credinţă în Dumnezeu şi s-au pocăit de păcatele lor şi pe Sfântul Ioan Botezătorul, care este dascălul pocăinţei. Schimbarea la Faţă, Adormirea Maicii Domnului şi Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul sunt sărbători care ne amintesc de Judecata din urmă, de venirea a doua a Mântuitorului Iisus Hristos întru slavă. Biserica a rânduit astfel ca Schimbarea la Faţă să nu se confunde cu sărbătorile Paştilor”, a explicat PF Daniel.