Schitul Semenic, loc de pelerinaj în Munţii Banatului

Tradiţia populară ne spune că în apropierea piscului Piatra Nedei, de veacuri se săvârşeau ritualuri ale unor credinţe necunoscute. Aşa se explică pelerinajul din ziua de astăzi la Scăldătoarea Vulturului, un izvor cu apă curată şi rece, în ziua Sfântului Prooroc Ilie Tesviteanul, care pe parcursul anilor s-a dovedit a avea puteri miraculoase, tămăduitoare de patimi trupeşti. Frumuseţea naturală a locului a determinat credincioşii să construiască între anii 1945 şi 1946 o biserică din lemn, iniţiativa construirii schitului aparţinând inginerului Alexandru Papp şi unor numeroşi credincioşi din Reşiţa şi din alte părţi. În ziua de 6 august 1946 biserica a fost sfinţită de episcopul Veniamin Nistor, ca numai după trei ani schitul să fie desfiinţat de către regimul comunist. La 20 iulie 1988, IPS Nicolae Corneanu, Mitropolitul Banatului, efectuând o vizită canonică în aceste locuri şi constatând deteriorarea schitului, a luat hotărârea după Revoluţia din 1989 ca schitul să fie reactivat prin încredinţarea lui părintelui ieromonah Porhirie Nica. În scurt timp, preacuvioşia sa a ridicat un corp de clădire destinat chiliilor, trapezei, bucătăriei şi arhondaricului. Biserica schitului a fost renovată, iar la 20 iulie 1999, cu prilejul hramului, Înalt Preasfinţitul Părinte Laurenţiu Streza, Mitropolitul Ardealului, pe atunci episcop al Caransebeşului, a săvârşit slujba de sfinţire a lăcaşului de cult. Obştea monahală numără doi vieţuitori şi ea se află în continuare sub îndrumarea părintelui protosinghel Porhirie Nica. (Diac. Nicolae Codrea, Darius Herea)