Semnal editorial: „De ai primit a fi creştin, sârguieşte-te să te faci asemenea cu Dumnezeu!“

Anul 2009 a fost Anul comemorativ-omagial al Sfântului Vasile cel Mare şi al celorlalţi Sfinţi Capadocieni. Această omagiere a fost prilejul apariţiei a numeroase studii, lucrări, volume de mare amploare (precum Studia Basiliana, I-III, Editura Basilica) care au reamintit importanţa covârşitoare a persoanei umane şi a teologiei Sfântului Vasile (330-379), scoţând, totodată, în evidenţă noi aspecte, noi perspective de cercetare a operei şi a vieţii acestui stâlp al Ortodoxiei.

În ecoul acestei comemorări a marelui capadocian, Editura Doxologia ne oferă un real eveniment editorial: Sfântul Vasile cel Mare - Omilii la Facerea omului. Omilie despre Rai. Spunem eveniment, fiindcă aceste omilii, scrise de Sfântul Vasile cel Mare în 378, în ultimii săi ani de viaţă, nu au mai fost publicate vreodată în România într-o traducere modernă. Cele trei omilii au fost traduse din limba greacă veche de părintele ieromonah Lavrentie Carp, licenţiat în Teologie pastorală al Facultăţii „Dumitru Stăniloae“ din Iaşi şi masterand în Filologie clasică la Facultatea de Litere din cadrul Universităţii „Al. I. Cuza“.

Un aspect pe care trebuie să îl subliniem este faptul că aceste tâlcuiri văd pentru prima dată lumina tiparului într-o ediţie integrală. Unele ediţii mult mai vechi conţineau o variantă scurtă a lor, iar traducerea prezenta, din nefericire, lacune şi incongruenţe care puteau da naştere la interpretări eronate şi abuzive. Editura Doxologia ne prezintă varianta lor completă, cea care se găseşte în Patrologia Graeca a lui J.-P. Migne (vol. 30, col. 9-71), această variantă din urmă fiind una mult mai bună decât cea inclusă în cealaltă mare colecţie de opere patristice, Sources Chrétiennes.

Se ştie că Hexaemeronul Sfântului Vasile cel Mare cuprinde nouă omilii la cartea Facerii. Ediţia franceză a textului grec consideră cele două omilii despre alcătuirea omului drept Omiliile a zecea şi a unsprezecea la Hexaemeron. Împreună cu Omilia despre Rai, ele alcătuiesc un ciclu exegetic despre om, conceput de Sfântul Vasile în continuarea Hexaemeronului. Miezul lor îl constituie problematica: omul - chip al lui Dumnezeu chemat să dobândească asemănarea. Dacă chipul lui Dumnezeu stă în minte, în sufletul nostru şi se întipăreşte şi în trup, în forma şi în mişcările sale, căutarea virtuţii prin lucrare şi săvârşirea binelui cu fapta reprezintă calea către asemănarea cu Dumnezeu. Sfântul Vasile cel Mare spune că faptul de a fi după chipul lui Dumnezeu este începătură şi rădăcină a binelui, dar asemănarea cu Dumnezeu vine prin lucrare, din ostenelile omului, din petrecerea sa virtuoasă în decursul întregii sale vieţi. Sfântul Vasile ne spune el însuşi cum ne facem după asemănare: „Prin Evanghelie. Căci ce este creştinismul? Asemănarea cu Dumnezeu după cât este cu putinţă firii omului. De ai primit a fi creştin, sârguieşte-te să te faci asemenea cu Dumnezeu! Îmbracă-te în Hristos! Cum se va îmbrăca cel ce nu este pecetluit? Cum se va îmbrăca cel ce nici botezul nu l-a primit? Căci cel ce n-a primit haina nestricăciunii va sta foarte departe de asemănarea cu Dumnezeu“ (I, 21, p. 51).

Să citim aceste omilii ale Sfântului Vasile cu evlavie şi cu multă luare-aminte, fiindcă sfinţii, ca prieteni ai lui Dumnezeu (In 15, 14), ne dezvăluie ce vrea Dumnezeu să facem cu viaţa pe care am primit-o. Ei ne explică raţiunea pentru care am fost creaţi. Să lăsăm deoparte pentru o clipă ce spune lumea că este omul (un produs sau cel mult un animal raţional) şi să vedem ce spune Dumnezeu-Omul că este omul pentru care S-a răstignit.