„Semnul iubirii lui Dumnezeu, pruncul înfăşat şi aşezat în iesle“ (Luca 2, 12)

Prezentăm în numărul de astăzi al "Ziarului Lumina" scrisoarea pastorală la Naşterea Domnului a Preasfinţitului Corneliu, Episcopul Huşilor. Mâine veţi putea citi în ziarul nostru pastorala Înalt Preasfinţitului Eftimie, Arhiepiscopul Romanului şi Bacăului, iar joi, 23 decembrie, pastorala Înalt Preasfinţitului Pimen, Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor. Vineri, 24 decembrie 2011, "Ziarul Lumina" va publica scrisoarea pastorală la Naşterea Domnului a Înalt Preasfinţitului Teofan, Arhiepiscopul Iaşilor şi Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei.

† CORNELIU

prin Harul lui Dumnezeu, Episcop al străvechii Episcopii a Huşilor, Iubitorului de Hristos cler, tuturor vieţuitorilor mănăstirilor şi schiturilor şi la toţi dreptcredincioşii creştini, Har, milă, pace şi sănătate de la Iisus Mântuitorul nostru Cel născut pentru noi în Betleem, iar de la noi bucurie şi binecuvântare!

"Taina cea din veci ascunsă, iar acum descoperită sfinţilor Săi" (Colos. 1, 26), prin venirea în această lume a lui Dumnezeu, ne-a adunat iarăşi în sfintele biserici spre a trăi, ca în fiecare an "întâlnirea noastră cu Cel Veşnic, Care la plinirea vremii" (Gal. 4, 4) şi-a asumat condiţia umană pentru a ne ridica din suferinţă şi tragedia înstrăinării de Dumnezeu.

Vestea cea nouă şi unică sub soare se descoperă în vechea cetate a Betleemului, când Mântuitorul lumii se naşte din Fecioara Maria spre a da semn nou, semnul iubirii nesfârşite a lui Dumnezeu faţă de noi.

Cele din vechime promise, astăzi se împlinesc! Astăzi este începutul mântuirii noastre, Fiul lui Dumnezeu devine Fiul Fecioarei, steaua străluceşte, îngerii lumii bucurie mare şi pace vestesc, că un semn nou S-a arătat, Dumnezeu se face Om, ca pe om să-l mântuiască, să-i dăruiască viaţa şi iertarea, mângâierea şi încurajarea.

Sfânta Evanghelie ne prezintă rezumativ faptul "că în noaptea cea sfântă în care păstorii Betleemului stând pe câmp împrejurul turmelor lor, îngerul Domnului a stat lângă ei şi slava Domnului i-a învăluit, vestind venirea Mântuitorului Hristos" (Luca 2, 8-9), "că după milenii de întuneric şi rătăcire, Dumnezeu a cercetat poporul Său şi întreaga lume. Izbăvitorul lumii vine în ea aducând bucurie mare" (Luca 2, 10), "iar semnul vizibil şi inatacabil nu este altul decât pruncul nou născut înfăşat şi aşezat în iesle" (Luca 2, 12).

Pentru adeverirea cuvintelor îngerului Domnului, păstorii merg în Betleem pentru a primi semnul şi taina descoperită astăzi lumii prin venirea în ea a Celui care a creat lumea.

Îngerul Domnului, după vestea cea bună adusă în Nazaret Preasfintei Fecioare Maria, că va naşte un Prunc din Duhul Sfânt, acum aduce şi păstorilor şi prin ei întregii lumi că bucuria cea mare a vestei celei noi se împlineşte. De atunci până astăzi lumea este chemată să întâmpine pe îngerul Domnului, care aduce semnul cel nou şi unic al istoriei, "astăzi S-a născut Mântuitorul Care este Hristos Domnul, în cetatea lui David" (Luca 2, 11). "Păstorii, grăbindu-se, s-au îndreptat spre Betleem şi după ce au aflat pe Fecioara Maria, pe Iosif şi pe Prunc culcat în iesle" (Luca 2, 16), dobândesc cunoştinţa clară şi experienţa adevărului, minunându-se de El.

Aceste cuvinte ale îngerului "sunt viaţă" (Ioan 6, 33), cele petrecute astăzi în istorie nu au fost evenimene obişnuite şi uzuale, de aceea trăirea şi interpretarea lor presupun o altă înţelegere a istoriei deosebită de gândirea umană limitată şi coruptă de păcat. Naşterea Domnului ne dă o dimensiune nouă a înţelesului omului şi a istoriei lui. Dumnezeu se arată în iesle, devine ca unul dintre noi, afară de păcat, pentru ca să ne înălţăm noi către El, să ne umplem de slava Lui, ziua aceasta este momentul în care Dumnezeu devine Om, dar şi începutul trăirii unui semn nou, acela al descoperirii unei căi noi spre viaţă şi veşnicie.

La începutul mântuirii noastre contribuie toată creaţia lui Dumnezeu, pământul cu peştera, neamul omenesc cu Fecioara, cerurile cu steaua, păstorii cu închinarea, magii cu darurile şi îngerii cu cântările.

Pacea adusă de îngeri va coborî în sufletele oamenilor zbuciumaţi şi izolaţi în limitele lor, descoperind calea către Dumnezeu prin taina Betleemului, lumina din acea noapte sfântă va străluci peste veacuri, risipind întunericul din lume şi strălucind în sufletele celor care îl vor primi pe Mântuitorul Hristos "şi-i vor preda viaţa lor Lui, pregătindu-se pentru întâmpinarea unui cer şi pământ nou, în care locuieşte dreptatea" (Apoc. 21, 1).

Binecredincioşi creştini,

Taina sărbătorii de astăzi este moment de cercetare a propriei vieţi, a stării noastre sufleteşti, a verificării propriei vieţi. De aceea sărbătorim venirea în lume a Domnului, spre a ne schimba în bine, spre a ne depăşi infirmităţile şi lipsurile, spre a ne întări în credinţă, căci timpurile sunt grele.

Se povesteşte că după plecarea magilor, a mai apărut o fiinţă să se închine Noului născut. Aceasta era plină de răni, unele încă sângerând de lovituri şi foarte palidă. Apropiindu-se de iesle, s-a închinat pruncului Sfânt, apoi I-a vorbit. Eu sunt bunătatea, mulţi mă consideră că nu sunt binevenită în această lume. De aceea mă lovesc, abuzează, mă desconsideră, dispreţuindu-mă. În timp ce spunea acestea, a început să plângă. Apoi a continuat, binele şi bunătatea împlinite şi arătate adesea sunt răsplătite în această lume cu ura şi răutatea, cu minciuna şi ipocrizia. Tu vei iubi pe oameni, îi vei înţelege, îi vei ierta, îi vei vindeca, îi vei hrăni, îi vei încuraja, le vei da sens vieţii, dar ei pe Tine te vor urî, dispreţui, îţi vor dori moartea, vor dori să scape de Tine. Dar pentru că în locul răutăţii lor, a urii, păcatului şi fărădelegii vei aduce un semn nou, semnul iertării, treptat lumea va sta sub acest semn nou, semnul împăcării cu Dumnezeu, semnul care-i va schimba viaţa şi felul ei de a fi. Deşi nu este relatată în sfintele evanghelii, această întâmplare defineşte şi vorbeşte de la sine despre timpul pe care-l trăim şi noi.

Necredinţa şi ura, duşmănia şi violenţa au devenit atât de prezente, încât nimic nu ne mai miră.

Pentru toate acestea Dumnezeu în bunătatea Lui ne cheamă spre Biserica Lui, "îndelung aşteptând nevoind ca nimeni dintre noi să nu piară, ci să se mântuiască" (II Petru 2, 9).

Însă se pare că răbdarea Lui se apropie de sfârşit şi ne va lăsa "la nebunia minţii" la care am ajuns (Rom. 1, 28). Dacă nici în acest din urmă ceas al mântuirii nu ne întoarcem către El, vor veni asupra noastră grele încercări.

Anul care tocmai se apropie de final a fost un an marcat de multe provocări, de crize ale credinţei care au generat pe celelalte, de ordin social, moral, economic, s-au perpetuat minciuna şi ipocrizia, falsitatea şi înşelăciunea. De aceea, au apărut modificări în atmosferă în curgerea anotimpurilor, în comportamentul nostru, pentru că nu ne mai rugăm, nu ne mai ostenim pentru cele cereşti, ci totul a devenit egoism şi profit fără muncă cinstită.

În ciuda multor dificultăţi financiare, în această zonă marcată de sărăcie, de alcoolism, iresponsabilitate şi nepăsare, am reuşit cu mari eforturi să sprijinim construirea de 11 biserici noi, de 6 case parohiale, cu sume de peste 400.000 lei, am păstrat finanţarea începută anul trecut a 58 de burse pentru copii aflaţi în dificultăţi.

Acum este timpul mântuirii noastre, să umblăm în fapte bune care ne mântuiesc şi acoperă mulţime de păcate.

În aceste zile de sărbătoare sfântă, să cercetăm pe cei bătrâni, singuri, trişti şi părăsiţi, să le aducem mângâiere prin colindul sfânt, să ne apropiem de cel bolnav uitat şi trist, să ne curăţăm prin taina pocăinţei în faţa Mântuitorului Iisus Hristos şi, primind Sfânta Împărtăşanie, să gustăm darul cel ceresc spre iertarea păcatelor şi spre viaţa cea veşnică.

Din toată inima vă doresc să aveţi multe bucurii, Mântuitorul nostru să vă binecuvinteze cu sănătate, pace şi să vă dea gândul cel bun în Anul cel nou.