„Sensul pedagogic al suferinţei în Sfânta Taină a Spovedaniei“

Preoţii de caritate din unităţile spitaliceşti şi instituţiile de asistenţă socială din Bucureşti s-au întrunit ieri, 21 februarie, în cadrul celei de a XXX-a sesiuni a Cercului pastoral-misionar „Comunicare şi comuniune“. Tema dezbătută în cadrul conferinţei a fost „Sensul pedagogic al suferinţei în Sfânta Taină a Spovedaniei“.

Evenimentul s-a desfăşurat la Spitalul clinic pentru copii „Dr. Victor Gomoiu“ din Bucureşti, în amfiteatrul unităţii spitaliceşti, acesta fiind precedat de slujba Sfintei Liturghii, săvârşită în capela cu hramul „Sfântul Nicolae“. Conferinţa a fost deschisă de miniconcertul de melodii psaltice oferit de Corul psaltic misionar „Evloghia“ al Patriarhiei Române. Lucrările conferinţei au continuat apoi sub îndrumarea părintelui Horia Nicolae Prioteasa, coordonatorul preoţilor de spitale din Arhiepiscopia Bucureştilor. Pr. Cătălin Toderel Ciocan, de la Spitalul clinic pentru copii „Dr. Victor Gomoiu“, a susţinut un referat în care a arătat sensul duhovnicesc al suferinţei din viaţa oamenilor. „La fel ca şi moartea, suferinţa şi durerea reprezintă o realitate suverană şi de netăgăduit. Ea constituie o prezenţă cotidiană şi existenţială evidentă. Ea se impune ca o «muşcătură a absolutului», care îl copleşeşte pe om şi care este conştientizată şi problematizată sub toate aspectele psihosomatice de către fiinţa raţională. Din această perspectivă rezultă încercarea imperativ necesară de a defini suferinţa şi de a-i acorda un sens. Raţionalitatea şi spiritul omului, adică chipul lui Dumnezeu din om postulează sensul. Omul, prin definiţia lui, este un căutător de sens. Asumarea suferinţei ca pedagogie divină este posibilă numai în lumina iubirii dumnezeieşti. Suferinţa este şi trebuie înţeleasă ca un instrument pedagogic pe care Dumnezeu îl foloseşte întotdeauna pentru binele nostru“, a spus pr. Cătălin Toderel Ciocan.

Invitat special la această întrunire a fost pr. lect. dr. Vasile Creţu, de la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul“ din Bucureşti: „Fiecare încercare, suferinţă sau boală nu trebuie înţeleasă ca o pedeapsă implacabilă a lui Dumnezeu asupra noastră. Mult mai folositor îi este creştinului aflat pe patul de suferinţă să descopere cauzele ei naturale sau morale şi să încerce, cu ajutorul medicilor de trup şi de suflet şi, atât cât îi mai stă în putinţă, să întoarcă situaţia în favoarea sa, vremelnică sau veşnică. Să încerce în primul rând să înlăture cauzele care

le-au produs, dacă acest lucru mai este posibil, ori să le limiteze efectele printr-o conduită plină de discernământ. Un lucru foarte important într-o suferinţă, oricare ar fi aceasta, de la cele mai uşoare şi scurte şi până la cele mai grele şi fatale, este a-i pătrunde adâncile ei raţiuni, a încerca să îi aflăm cauzele, manifestările şi modurile de izbăvire din ele. Suferinţele sunt asemenea unor semnale de alarmă şi avarie în viaţa noastră, care ne anunţă că unele lucruri nu sunt la locul lor şi nu sunt aşa cum ar trebui ele să fie. Prin suferinţă, omul ajunge să-şi cunoască măsura, să se smerească, să-şi dea seama de slăbiciunile sale, să realizeze cât de mult îi lipseşte ceea ce îi place lui Dumnezeu“. La final, pr. lect. dr. Vasile Creţu a prezentat cartea „Taina Sfântului Maslu şi îngrijirea bolnavilor în tradiţia omiletică şi catehetică a Bisericii Ortodoxe Române“, apărută în 2013 la Editura Universităţii Oradea. Aceasta reuneşte comunicările prezentate la simpozionul anual al profesorilor de omiletică şi catehetică din România.