Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Actualitate religioasă Știri Setea de informaţie nu se potoleşte cu otravă

Setea de informaţie nu se potoleşte cu otravă

Un articol de: Lucian Apopei - 04 Noi, 2010

Fără îndoială, lumea în care acum trăim este una a informaţiei. Asaltul informaţional cu care omenirea se confruntă a atins de mult un volum greu de cuantificat de vreo unitate de măsură terestră. Mijloacele de informare au atins un nivel extraordinar de dezvoltare favorizând transportarea informaţiei pentru oricine, oricând şi oriunde pe pământ, devenind accesibilă aproape oricărui cetăţean de pe glob. Această dezvoltare nu a adus, din nefericire, şi o calitate etică a informaţiei (moralitate, dreptate, adevăr şamd). Mijloacele de răspândire a informaţiei, între care mass-media ocupă un rol fruntaş, arată cum multe angajamente morale se năruie zilnic sub ochii noştri, iar relativismul tinde să devină regulă a adevărului informaţional. Lumea informării, care este o lume a cunoaşterii, a creat, în multe situaţii, o lume paralelă a îndoielii. A înţelege "printre rânduri" e considerat astăzi de unii consumatori de informaţii mai important decât informaţia propriu-zisă. Astfel că acest asalt informaţional, care a cuprins şi presa autohtonă, devine, din acest punct de vedere, nejustificat, ba chiar blamabil. Cum poate fi o ştire reperată şi luată ca atare din sutele, poate miile de bănci de date fără a fi îndoielnică pentru marea masă de oameni, de vreme ce surse diferite emit informaţii contradictorii referitoare la aceeaşi problemă? S-a ajuns oarecum în situaţia descrisă recent de filosoful Andrei Pleşu, anume: "Nu are dreptate nimeni, pentru că nimeni nu mai are dreptul să aibă dreptate". Păi, i-ar fi greu cuiva să-l contrazică, când canalele media româneşti de astăzi, fără a dori neapărat să generalizez, încurcă ingredientele şi livrează publicului larg o reţetă greşită de informaţii.

Şi nu mă refer la o proastă calitate a mass-mediei - anume că există o agresiune informaţională cu care presa contemporană impune cu obstinaţie în conştiinţa publică imagini care contrastează cu aspiraţiile spirituale la nivel individual sau social, că se pune un accent tot mai mare pe cultul trupului, că prima pagină a ziarelor şi programele de divertisment ale televiziunilor sunt toate prevăzute cu imagini exhibiţioniste, cu ipostaze care stârnesc anumite pasiuni, încercând subversiv să satisfacă pornirile cele mai primitive ale omului spectator, că naşte scandal şi vrajbă aproape din nimic, printr-o necunoaştere, nepăsare sau un infantilism intelectual şi spiritual, un fel de "Cine pe cine beşteleşte?" al aceluiaşi Pleşu -, ci la o totală impostură. E ca-n sectorul alimentar, după cum scria recent jurnalistul Cătălin Tolontan, adică, "dacă intervii în libertatea editorială, livrezi o marfă toxică publicului".

Se argumentează din interiorul mass-mediei că lumea e însetată după ceartă (că doar scandalul vinde produsul media şi-l face fiabil). Fals! Deoarece, analizând practic, avem exemplul mass-mediei creştine care dovedeşte un real succes propunând o presă de "good news", prezentat publicului cu elemente jurnalistice (şi completat de evenimentul religios specific). Iar teoretic, din punct de vedere psihologic, predispoziţia prezintă o anumită neutralitate: depinde de ceea ce întâlneşte în mediu pentru ca ea să se actualizeze, fie într-o direcţie negativă, fie într-o direcţie pozitivă. Omul va urma, în funcţie de ceea ce societatea îi propune, pista falselor valori sau, dimpotrivă, a valorilor autentice, ori a celor negative sau a celor pozitive. E adevărat, o presă bună e cea care argumentat contrazice, critică. Dar nu cea care otrăveşte...

Dacă e să dăm ca exemplu doar recentele stenograme apărute în presa românească (despre ale căror oportunitate nu discutăm acum), în care sunt prezentate dialoguri ale patronilor de la principalele trusturi de presă româneşti cu proprii angajaţi, jurnalişti "de meserie", în care li se cereau acestora din urmă să livreze intenţionat o marfă toxică publicului, urmărind nişte interese personale meschine, ne dăm seama că mass-media nu reuşeşte să concretizeze în fapt potenţialul benefic pe care îl are, ci, dimpotrivă, devine un instrument al răului.

Şi până când oamenii de presă nu-şi vor da seama de responsabilitatea condeiului, căci "pentru orice cuvânt deşert, pe care-l vor rosti, oamenii vor da socoteală în ziua Judecăţii" (Matei 12, 36), nu vom face decât să constatăm că otrava care se scurge dinspre mass-media va crea un popor tot mai divizat, descurajat şi întristat, verenoşat cu "ştirile" de la ora cinci şi manipulat prin aşa-zisele "analize politice", şi nicidecum informat pe calea adevărului care ne va face liberi.