Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Actualitate religioasă Știri Sfânta Parascheva ne veghează de aproape patru secole

Sfânta Parascheva ne veghează de aproape patru secole

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Știri
Un articol de: Narcisa Balaban Urucu - 13 Oct, 2009

Astăzi o cinstim pe Sfânta Cuvioasă Parascheva, ocrotitoarea Moldovei, iar Iaşul a devenit, ca în fiecare an, cetatea pelerinilor şi a rugăciunii. Scopul celor prezenţi aici în aceste zile este unul singur: rugăciunea către cea pe care o ştim cu toţii mult folositoare.

Ziua de 14 octombrie a devenit o sărbătoare deosebită a Iaşilor încă de la 1641, odată cu aducerea moaştelor Sfintei pe meleagurile Moldovei, de la Constantinopol. Cele aproape patru secole n-au schimbat cu nimic evlavia oamenilor către Sfânta Parascheva, ba chiar au intensificat-o, astfel că hramul ei prilejuieşte unul dintre cele mai mari pelerinaje ale Ortodoxiei.

Momentul de răscruce din viaţa celei pe care moldovenii au cinstit-o ca ocrotitoare încă din vremea lui Vasile Lupu, s-a petrecut pe când avea doar 10 ani. Aflându-se într-o biserică, în localitatea natală, Epivata, a auzit la Sfânta Evanghelie cuvintele: „Vinde-ţi averea ta, dă-o la săraci şi urmează Mie“ (Matei 19, 21). „Pentru mine vorbeşte!“, a gândit fetiţa. Luând foarte în serios această poruncă, imediat ce iese din biserică îşi schimbă hainele sale frumoase cu hainele rupte ale unei fete sărmane. A repetat această faptă de mai multe ori, în ciuda mustrărilor mamei sale.

Şi sufletu-i bun şi iubitor de oameni a ajuns să fie o podoabă scumpă, căutată mai târziu, pe lângă frumuseţea ei copleşitoare, de mulţi tineri bogaţi şi cu funcţii înalte care o cereau în căsătorie. Dorul ei însă era la Hristos.

„Lasă pustiul şi întoarce-te în patria ta...“

Astfel, înainte de a împlini 20 de ani, a plecat în pelerinaj în Ţara Sfântă. După ce s-a închinat în locurile prin care trecuse Hristos, pe Care Îl iubea atât de mult, Parascheva s-a oprit în pustiul Iordanului, la o mănăstire de maici, acolo unde trăiseră Sfântul Ioan Botezătorul şi Cuvioasa Maria Egipteanca. Aici a dus o viaţă foarte aspră, dar care a făcut-o fericită.

Petrecându-şi viaţa în rugăciune şi sfinţenie, tânăra Parascheva aştepta de acum chemarea la Hristos în mănăstirea din pustiul Iordanului. Într-o noapte însă, în timpul rugăciunii, a văzut un înger de lumină care îi spuse: „Lasă pustiul şi întoarce-te în patria ta, unde vei da trupul tău pământului - pentru că pământ eşti şi în pământ te vei întoarce -, iar sufletul tău se va duce în cer alături de Mirele tău pe Care L-ai iubit mai mult decât pe părinţi, pe rude şi toate bunurile din lume!“.

Moaştele făcătoare de minuni

Avea 25 de ani când a plecat din mănăstirea pe care o îndrăgise atât de mult, îndreptându-se către Constantinopol, unde s-a închinat în marea biserică a Sfintei Sofia şi la icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului din Vlaherne. Continuându-şi drumul, s-a oprit la Kallicrateia, o localitate vecină cu Epivata, unde a tră-it fără să fie recunoscută de cineva.

După doi ani, Cuvioasa Parascheva şi-a încredinţat sufletul în mâinile lui Hristos, trupul fiindu-i îngropat aproape de mare.

Moaştele sale au fost descoperite după mulţi ani, când, pe acelaşi ţărm, valurile au aruncat trupul unui marinar care începuse să miroasă foarte urât. Aruncat de localnici în aceeaşi groapă cu Sfânta, ea s-a arătat într-o noapte unui credincios din Kallicrateia, pe nume Gheorghe, şi unei femei pe nume Eftimia, cărora le-a spus să aşeze moaştele sale într-un loc de cinste. A doua zi, trupul neputrezit şi înmiresmat al Sfintei Parascheva a fost ridicat şi aşezat în Biserica „Sfinţilor Apostoli“ din Kallicrateia, după unii, sau, după opinia altor cercetători, Epivata, unde se crede că au stat vreme de 200 de ani.

Binecuvântarea Moldovei

Vestea că moaştele sale sunt făcătoare de minuni a ajuns departe, Cuvioasa începând să fie căutată de mulţimi de pelerini.

În anul 1235, moaştele Sfintei Parascheva au fost mutate la Târnovo (Bulgaria de astăzi), unde au stat 160 de ani, după care au fost duse la Belgrad, unde au stat până în 1521, când au fost mutate la Constantinopol. După 120 de ani, moaştele Cuvioasei, care avea să devină „luminătoarea Moldovei“, au fost mutate iar, de data aceasta spre un loc definitiv: Iaşi.

După ce a plătit toate birurile impuse de turci Patriarhiei Ecumenice, în 1641, domnitorul Vasile Lupu a primit, prin hotărârea patriarhul Partenie I şi a membrilor Sinodului, în semn de recunoştinţă, moaştele Cuvioasei. Astfel, moldovenii şi-au luat-o ca ocrotitoare pe Sfânta Parascheva, ale cărei moaşte au stat la Mănăstirea „Sf. Trei Ierarhi“ până în 1889, când au fost mutate în Catedrala mitropolitană, unde, de la an la an, a început să fie căutată de tot mai multe suflete.

Recunoştinţă pentru răspunsul Cuvioasei

Şi aşa, miracolul prezenţei moaştelor Sfintei Parascheva la Iaşi, după mărturia unui pelerin din anii trecuţi, a început să aducă în capitala Moldovei oameni cu gânduri şi simţiri comune, răbdători şi sinceri, gata să suporte frigul nopţilor de toamnă doar ca o dovadă de recunoştinţă şi respect pentru ajutorul ei nemijlocit, cerut la mare strâmtorare.

Sărbătoarea Cuvioasei de la Iaşi a luat amploare începând cu hramul din anul 1955, când un sobor de arhierei a proclamat oficial, în faţa a sute de credincioşi şi a altor Biserici surori, generalizarea cultului Sfintei Parascheva în Biserica noastră. Până atunci, Cuvioasa era trecută, în rândul sărbătorilor, cu cruce roşie numai regional.

Şi în timpul regimului comunist, care căuta orice cale de a împiedica manifestarea credinţei la marile sărbători, Cuvioasa Parascheva n-a fost uitată de pelerini. Chiar dacă nu ca odinioară, Catedrala mitropolitană din Iaşi devenea arhiplină pe 14 octombrie.

Începând însă cu anii â90 ai secolului trecut, într-o perioadă de mai multă libertate, sărbătoarea Cuvioasei de la Iaşi a revenit la solemnitatea ei seculară, observându-se cum tot mai mulţi pelerini din România, şi nu numai, o împodobesc, cu credinţă, de la an la an.

Astfel, la fiecare început de octombrie, evlavia credincioşilor pentru cea mai cinstită sfântă a României preface Iaşul într-o cetate eternă a Ortodoxiei.

Personalităţi istorice ale lumii, la moaştele Sfintei de la Iaşi

Începând cu anii ’90, prin stăruinţa actualului Patriarh al României, PF Părinte Daniel, hramul Cuvioasei Parascheva a căpătat o dimensiune spirituală impresionantă, la Iaşi fiind aduse de-a lungul anilor moaştele mai multor sfinţi ai Ortodoxiei.

Din mărturiile organizatorilor, în fiecare an, la Iaşi vin atât credincioşi români, cât şi greci, sârbi, bulgari, polonezi, elveţieni, cehi, americani, norvegieni.

Dar, Sfânta Parascheva a strâns în jurul ei pelerini din toată lumea încă de când a fost adusă la Iaşi. La moaştele ocrotitoarei Moldovei s-au închinat zeci de personalităţi istorice ale lumii, patriarhi, mitropoliţi, domnitori străini, regi sau regine, demnitari.

Istoria pelerinajului de la Iaşi şi popularitatea de care se bucură în rândul creştinilor au lansat ecouri în lumea întreagă.

Bucuria credinţei ortodoxe

Minunile recunoscute în urma rugăciunilor la racla Sfintei Parascheva, sutele de biserici închinate ei, dovadă a evlaviei credincioşilor, au transformat ziua de 14 octombrie într-o bucurie a credinţei ortodoxe.

Astfel, ca o atestare oficială a faptului că pelerinajul de la Iaşi este bine cunoscut şi în afara graniţelor ţării, Consiliul Mondial al Bisericilor, prin Grupul de Coordonare Europeană pentru Misiune şi Reînnoire şi Consiliul Bisericilor Europene au hotărât, în anul 2000, ca Iaşul să devină oraş internaţional de pelerinaj, alături de Tesalonic - Grecia, Trondheim - Norvegia, Edinburgh - Marea Britanie şi Praga - Cehia.