Preasfințitul Părinte Paisie Sinaitul, Episcop‑vicar patriarhal, s‑a aflat duminică, 22 decembrie 2024, în mijlocul credincioșilor parohiei bucureștene Udricani, unde a săvârșit Sfânta Liturghie.
Sfânta Treime, cinstită de credincioşii gorjeni
Mănăstirea "Sfânta Treime" din localitatea gorjeană Strâmba, judeţul Gorj, şi-a serbat luni hramul. Sfânta Liturghie a fost oficiată de Înalt Preasfinţitul Părinte Irineu, Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei, înconjurat de un numeros sobor de preoţi şi diaconi.
Praznicul Sfintei Treimi a fost cinstit ca hram în mai multe lăcaşuri de închinare din Arhiepiscopia Craiovei. Între acestea se numără şi Mănăstirea Strâmba, vechi centru monahal din judeţul Gorj, situată în vecinătatea localităţii Strâmba Jiu şi la numai 7 km de oraşul Turceni. Sute de credincioşi au trecut pragul cinstitului aşezământ pentru a participa la slujba de hram, oficiată de IPS Irineu, la altarul de vară din curtea mănăstirii. "Nu-L putem numi pe Dumnezeu Tată decât prin Duhul Sfânt" În cuvântul de învăţătură rostit la finalul slujbei, IPS Mitropolit Irineu a vorbit despre lucrarea Preasfintei Treimi în viaţa omului: "Prin Taina Sfântului Botez noi purtăm înlăuntrul nostru pecetea Preasfintei Treimi. Primind această Sfântă Taină, firea noastră străluceşte din nou, aşa cum spune psalmistul: "Inimă curată zideşte întru mine, Dumnezeule, şi Duh drept înnoieşte întru cele din lăuntru ale mele" (Psalmul 50, 10). Sfântul Apostol Pavel ne spune că Duhul Sfânt locuieşte în noi ca într-o biserică: "Nu ştiţi, oare, că voi sunteţi templu al lui Dumnezeu şi că Duhul lui Dumnezeu locuieşte în voi?" Dacă la facerea lumii Adam a fost plămădit de Dumnezeu, prin înnoirea Sfântului Botez noi ne facem, în Mântuitorul Hristos, casă a Duhului Sfânt. Această lucrare trebuie păstrată cu toată luarea aminte, pentru că Stăpânul ei este Însuşi Dumnezeu Tatăl, Fiul este Cel care ne poartă spre Împărăţia cerurilor, iar Sfântul Duh este Cel ce se roagă în noi cu suspine negrăite, aşa cum ne spune Sfântul Apostol Pavel (Romani 8, 26)". Totodată, IPS Irineu a arătat că relaţia omului, ca fiinţă creată, cu Dumnezeu este susţinută şi protejată de lucrarea harică a Sfântului Duh. După Sfânta Liturghie, IPS Părinte Irineu a săvârşit slujba Parastasului pentru ctitorii şi binefăcătorii cinstitului aşezământ monahal şi a sfinţit noul pangar. Aşezământ monahal cu tradiţie în Oltenia Mănăstirea "Sfânta Treime" - Strâmba Jiu a fost ridicată la începutul secolului al XVI-lea, de către boierii Danciu, Oprea şi Stoichiţă Râioşeanu. Din 1525, cinstitul aşezământ a fost închinat ca metoc al Mănăstirii Govora, statut pe care îl păstrează până la sfârşitul secolului al XVIII-lea. La data de 8 noiembrie 1724, mănăstirea a fost mistuită de un incendiu, intrând într-o lungă perioadă de declin. A fost refăcută câţiva ani mai târziu, în 1793 fiind consemnată finalizarea picturii interioare prin contribuţia armaşului Constantin Râioşeanu şi a jupânesei sale Păuna. Din 1812 mănăstirea a fost complet părăsită, fiind redată cultului în 1927, după ce a fost restaurată prin Comisia monumentelor istorice, condusă de Nicolae Iorga. Din 1956 este mănăstire de maici, prima stareţă fiind Ermiona Cândea. Actualmente, mănăstirea este condusă de stareţa Marina Gligor. Hramul Mănăstirii Cozia Şi Mănăstirea Cozia, ctitoria marelui voievod Mircea cel Bătrân, şi-a serbat hramul de praznicul Sfintei Treimi. Slujba Sfintei Liturghii a fost oficiată de către Preasfinţitul Emilian Lovişteanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Râmnicului, înconjurat de un sobor de peste 40 de preoţi şi diaconi. La final a fost săvârşit Parastasul pentru ctitorii şi binefăcătorii sfintei mănăstiri. Situat la 3 km de staţiunea balneo-climaterică Călimăneşti-Căciulata, pe malul drept al Oltului şi la circa 20 km nord de Râmnicu Vâlcea, ansamblul mănăstiresc de la Cozia, cu hramul "Sfânta Treime", la început a fost cunoscut sub numele de "Mănăstirea Nucet", abia mai târziu primind numele de "Cozia", după muntele din vecinătate. Cinstitul aşezământ monahal rămâne cea mai reprezentativă ctitorie a domnitorului Mircea cel Bătrân, dar are şi o mare însemnătate în ceea ce priveşte cercetarea studiului de cultură şi artă a poporului nostru în secolul al XIV-lea, fiind o bogată sursă de documentare pentru arhitectura, sculpturile în piatră şi lemn, ca şi în pictură. (Arhid. Ioan Liviu Găman)