Sfânta Varvara are o nouă biserică în Bucureşti

Locuitorii cartierului bucureştean Progresul au, începând de ieri, un nou spital duhovnicesc. Lăcaşul de cult cu hramurile "Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel" şi "Sfânta Mare Muceniţă Varvara", al nou-înfiinţatei Parohii Progresul II, Protoieria III Capitală, a fost târnosit de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel.

Această biserică se află în incinta Cimitirului Progresul şi s-a construit în zece ani, cu ajutorul autorităţilor locale şi al credincioşilor, care au devenit mâinile iubirii lui Hristos. Înainte de reconsolidare şi restaurare, acest lăcaş de cult a îndeplinit rolul de capelă. După slujba de sfinţire, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi, a săvârşit şi Sfânta Liturghie. Pe seama nou-înfiinţatei parohii a fost hirotonit întru preot diaconul Mihai Ovidiu Căţoi. În cuvântul de învăţătură, Părintele Patriarh Daniel a reliefat semnificaţiile duhovniceşti ale pericopei evanghelice, în care Mântuitorul Iisus Hristos nu ţine cont de ziua sâmbetei şi vindecă, fără să-L fi rugat cineva, o femeie gârbovă, care timp de 18 ani nu s-a putut bucura de vederea cerului, ci doar a pământului. Preafericirea Sa a subliniat că această femeie numită de Mântuitorul Iisus Hristos "fiică a lui Avraam" nu a judecat şi nu s-a răzvrătit împotriva lui Dumnezeu, ci a dat dovadă de o credinţă puternică, smerenie şi îndelungă răbdare. "Sunt oameni care se răzvrătesc când Dumnezeu nu le împlineşte imediat cererea lor. Însă vedem că această femeie nu s-a răzvrătit, dar nici Dumnezeu nu a uitat-o şi, pe când ea nu se mai aştepta, a primit vindecarea acolo unde ea mergea cu cea mai mare credinţă, smerenie, sfială şi cu dorinţă de mântuire a sufletului. Vedem că dacă dorim mai întâi doar mântuirea sufletului, mai târziu vine şi vindecarea trupului. Foarte adesea, când oamenii sunt bolnavi, cer vindecarea trupului, iar după ce au fost vindecaţi uită să mai mulţumească lui Dumnezeu sau nu se mai îngrijesc şi de vindecarea sufletului, de ridicarea lui din păcat. De aceea, Mântuitorul ne lasă să stăm mai mult timp într-o boală a trupului, pentru ca să ne îndemne să ne preocupăm mai întâi de vindecarea sufletului nostru din boala păcatului", a explicat Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române.

Nu orice boală este o pedeapsă a lui Dumnezeu

Potrivit judecăţii umane, orice boală care vine peste om este pedeapsa lui Dumnezeu, însă nu este aşa. "În cazul vindecării femeii gârbove ni se descoperă ceva neobişnuit. Mântuitorul spune că această femeie a fost legată de un duh al neputinţei care venea de la satana. Ea nu este o femeie demonizată, ci una care suferă o boală din invidia diavolului. Foarte adesea, demonii când văd că omul este credincios, că este evlavios, caută să-l răzvrătească pe om împotriva lui Dumnezeu, ca să-l slăbească în credinţă. E posibil ca un duh al neputinţei venind de la satana să se fi atins de această femeie tocmai din invidie, pentru că era foarte credincioasă. Mai vedem în Evanghelia de astăzi că Mântuitorul Iisus Hristos nu cunoaşte boala ca urmare a unui păcat. Nu spune că această femeie a suferit 18 ani ca urmare a unui păcat greu, ci spune că dintr-o încercare de la satana ea suferă mult. Prin aceasta vedem că Mântuitorul nu judecă pe omul bolnav şi nu spune că orice boală care vine peste om este pedeapsa lui Dumnezeu, cum în general se întâmplă când noi judecăm pripit. Mântuitorul, cunoscător al sufletelor, vieţii, suferinţelor şi răbdării fiecăruia, nu judecă, ci doar vindecă, nu apasă, ci ridică şi ne descoperă un mare adevăr: că unele suferinţe pot fi pricinuite de duhurile rele pentru ca omul să se îndepărteze prin suferinţă de Dumnezeu. Femeia aceasta în faţa Mântuitorului Iisus Hristos era gârbovă la trup, dar era foarte dreaptă la suflet. Trupul ei era înclinat spre pământ, dar sufletul ei era întotdeauna drept în rugăciune în faţa lui Dumnezeu. Pentru sufletul ei drept, a îndreptat şi trupul ei, de aceea femeia gârbovă devine pentru noi un mare învăţător, că nu atât frumuseţea şi sănătatea trupului contează, ci în primul rând dreptatea sufletului", a subliniat Preafericirea Sa.

La final, Părintele Patriarh a îndemnat credincioşii ca în această perioadă a Postului Naşterii Domnului să se spovedească şi împărtăşească mai des pentru a se putea vindeca de înclinarea sufletului spre cele pământeşti, limitate şi trecătoare şi să se îndrepte înaintea lui Dumnezeu prin participarea la sfintele slujbe ale bisericii, casa vindecării noastre.

Răsplătirea vredniciei ostenitorilor

După Sfânta Liturghie, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a acordat Ordinul "Sanctus Stephanus Magnus" pentru clerici părintelui paroh Dumitru Căţoi, al bisericii Parohiei "Sfântul Gheorghe" - Progresul, rangul de iconom stavrofor părintelui Zancu Aurel, diploma "Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena" părintelui Teoder Grigoraş şi distincţia de vrednicie cu chipul Sfântului Dimitrie cel Nou epitropului Viorel Tecşa. De asemenea, a dăruit bisericii cu hramurile "Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel" şi "Sfânta Muceniţă Varvara" noua ediţie a Evangheliei cu icoane pictate, crucea de binecuvântare şi mai multe cărţi duhovniceşti. În semn de mulţumire, părinţii Dumitru şi Ovidiu Mihai Căţoi au oferit Patriarhului Bisericii Ortodoxe Române un epitrahil, un omofor şi o icoană cu chipul Sfântului Apostol Andrei.