Preasfințitul Părinte Paisie Sinaitul, Episcop‑vicar patriarhal, s‑a aflat duminică, 22 decembrie 2024, în mijlocul credincioșilor parohiei bucureștene Udricani, unde a săvârșit Sfânta Liturghie.
Sfântul Antonie cel Mare, prăznuit în centrul Capitalei
Cu ocazia hramului Bisericii „Sfântul Anton”-Curtea Veche din București, credincioșii care au participat la această sărbătoare au fost binecuvântați ieri, 17 ianuarie 2017, de Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române. După Sfânta Liturghie, Preafericirea Sa, împreună cu Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor, a binecuvântat noul magazin de cărți și obiecte bisericești din curtea bisericii.
Sărbătoarea Bisericii „Sfântul Anton”-Curtea Veche din centrul Capitalei a atras ieri numeroși credincioși care au dorit să se închine la icoana făcătoare de minuni a Sfântului Cuvios Antonie cel Mare, adăpostită la acest sfânt locaș. Biserica a îmbrăcat anul acesta straie de sărbătoare pentru că a fost vizitată și de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, care i-a binecuvântat pe clericii de aici și pe credincioși. Patriarhul României, împreună cu PS Părinte Timotei Prahoveanul, a binecuvântat noul magazin de cărți și obiecte bisericești amenajat la subsol, în curtea Bisericii Domnești din Capitală. La sfințirea și inaugurarea magazinului au fost prezenți și membrii Permanenței Consiliului eparhial al Arhiepiscopiei Bucureștilor.
După sfințire, Preafericirea Sa a acordat părintelui Gheorghe Zaharia, parohul acestui sfânt locaș, Ordinul „Sfântul Ierarh Martir Antim Ivireanul” pentru clerici, iar pentru parohie volumul 2 din lucrarea „Monahismul Ortodox Românesc - Istorie, Contribuții și Repertorizare” apărută de curând la Editura BASILICA a Patriarhiei Române.
Cu această ocazie, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a spus despre Sfântul Cuvios Antonie cel Mare că a ilustrat prin viața lui forța duhovnicească a monahismului. „Sfântul Antonie cel Mare este începătorul vieții monahale anahoretice. El a fost un mare sfințitor de suflete. După el au venit monahii care au organizat mari obști, cum au fost Pahomie cel Mare și alții. Sfântul Antonie nu s-a ocupat atât de mult cu organizarea monahismului, ci cu organizarea interioară a sufletului monahului și rămâne drept părintele cel mai ilustru al monahismului din întreaga lume. El a arătat forța spirituală a monahismului în apărarea dreptei credințe. A coborât din munte și singurătate când a trebuit să apere dreapta credință în fața ereziilor și, în același timp, a impresionat prin sfințenia și smerenia sa, prin simplitatea sa și a adunat o mulțime de monahi, fără un program anume, dar pe care i-a considerat că sunt daruri ale Duhului Sfânt care trebuie cultivate”, a spus Preafericirea Sa.
Există și unele scrieri ale Cuviosului Antonie, însă cea mai mare moștenire și învățătură a sa pentru ucenici sunt smerenia sa exemplară și dorința de a-și curăța sufletul.
„Sfântul Antonie cel Mare are în Filocalie unele scrieri atribuite lui, deși el nu a scris cărți. În Pateric sunt apoftegme de-ale lui care sunt pline de înțelepciune. Spre sfârșitul vieții, când a fost întrebat ce ar mai face dacă ar trăi mai mult, el a spus că ar învăța să se pocăiască mai bine, arătând prin aceasta că taina pocăinței este ușa intrării în Împărăția Cerurilor. Sfântul Antonie cel Mare este părintele care a dobândit harul lui Dumnezeu prin multe nevoințe. Viața lui, scrisă de Sfântul Atanasie cel Mare, arată că el s-a luptat zeci de ani cu patimile proprii. El nu a combătut pe demonii din alți oameni, ci pe demonii patimilor din interiorul său. El a dus o luptă nevăzută, dar reală. Cea mai grea luptă este cea cu tine însuți, mult mai grea decât lupta cu alții din jur. A ajuns la o înțelepciune și sfințenie foarte mari și el, care fugea de lume, a ajuns să fugă lumea după el, încât familii imperiale și mari demnitari cereau sfatul lui și pe mulți i-a îndemnat să-și schimbe viața. Aici vedem că energia acumulată prin rugăciune, care devine înțelepciune, este pusă în slujba poporului. Monahii s-au retras în pustie ca să se umple de cer și au dăruit lumii tocmai ce lumea nu are suficient, pacea interioară, pacea omului cu Dumnezeu, cu sine însuși și cu semenii”, a explicat Patriarhul României.
Credincioșii prezenți au fost binecuvântați prin stropire cu agheasmă de către Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, care le-a dăruit și iconițe cu chipul Sfântului Cuvios Antonie cel Mare.
Pentru a spori bucuria sărbătorii, Parohia „Sfântul Anton”-Curtea Veche, în colaborare cu restaurantul „Mica Elveţie”, a oferit ieri în jur de 500 de porții de hrană caldă participanților la hram. De asemenea, pentru închinători parohia a oferit ceai cald, cozonaci și alte produse de patiserie.
„Să descoperim frumusețea rugăciunii”
Sfânta Liturghie din ziua hramului a fost săvârșită la locașul paraclis patriarhal de Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor, înconjurat de un sobor de slujitori din care au făcut parte părintele arhimandrit Paisie Teodorescu, vicar patriarhal, părintele Florin Busuioc, protoiereu al Protopopiatului Sector 3 Capitală, părintele Gheorghe Zaharia, parohul Bisericii „Sfântul Anton”-Curtea Veche, alți slujitori de la biserici din împrejurimi. Răspunsurile la strană au fost intonate de membri ai Grupului psaltic „Tronos” al Catedralei Patriarhale, conduși de arhidiaconul Mihail Bucă.
După citirea pericopei evanghelice a sărbătorii, de la Luca 6, 17-23, Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul a rostit un cuvânt de învățătură despre viața și pilda Sfântului Antonie cel Mare.
„Observăm cât de mare este diferența dintre nevoința și privegherea lui și graba noastră din fiecare zi, graba cu care venim la biserică și stăm doar câteva minute. Uneori, nici măcar atât timp nu avem pentru a-l închina Domnului. Cine se mai poate compara cu marele Antonie, care, într-o desăvârșită rugăciune și smerenie, a petrecut cei aproape 90 de ani ai nevoințelor sale, pe care le-a început de la 17-18 ani până la 105 ani, când și-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu? Cine de astăzi s-ar putea gândi că viețuirea lui, oricât de mare ar fi și de bineplăcută, se mai poate compara cu cea a lui Antonie, care primea hrană doar la câteva zile și care, mulți ani de-a rândul, în locuri diferite, cât mai retrase de ochiul lumii, s-a rugat mult, în tăcere și singurătate? Sărbătoarea Sfântului Antonie ne îndeamnă și pe noi, care ne rugăm puțin sau nu ne rugăm deloc, să descoperim frumusețea și importanța rugăciunii, să iubim tăcerea, ca una ce este fără de primejdie”, a spus PS Părinte Timotei Prahoveanul.
Procesiune în ajun cu icoana Sfântului Antonie cel Mare
Așa cum este tradiția, sărbătoarea hramului Bisericii „Sfântul Anton”-Curtea Veche a început din ajun, luni, 16 ianuarie. Credincioșii și clericii au purtat în procesiune icoana făcătoare de minuni a Sfântului Cuvios Antonie. Litania s-a desfășurat de la biserica parohială până la locul unde a fost bisericuța care a adăpostit această icoană. Biserica legendară a ars în 1847, în timpul marelui incendiu din București, dar icoana Sfântului Antonie a scăpat în mod miraculos din flăcări. Icoana a fost transferată la biserica de la Curtea Domnească, din vecinătate, căreia, alături de hramul istoric al Bunei Vestiri, i s-a adăugat, ca al doilea hram, sărbătoarea Sfântului Cuvios Antonie cel Mare. Pe locul vechii biserici, clericii au săvârșit luni slujba Acatistului sfântului prăznuit ieri. După procesiune, icoana a fost purtată spre biserica parohială și așezată spre cinstire. În continuare, a fost săvârșită Vecernia unită cu Litia.