Sfântul Dimitrie a avut o credință nestrămutată în Hristos

În după-amiaza zilei de luni, 25 octombrie 2021, în ajunul sărbătorii Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir, Preasfințitul Părinte Ignatie, Episcopul Hușilor, a oficiat slujba Vecerniei Mari și a Litiei la Biserica „Sfântul Dumitru” din municipiul Huși, cu prilejul hramului sfântului lăcaș, informează Biroul de presă al eparhiei.

În cuvântul adresat celor prezenți, ierarhul Hușilor a vorbit despre profilul spiritual al Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, numit de Sfântul Grigorie Palama „podoabă a creștinătății”, trei fiind motivele pentru care este considerat astfel: „Primul dintre ele este acela că a avut o «credință ne­stră­mutată» în Hristos. Absolut nimic nu a putut să-l clatine, să strecoare în sufletul său un firicel de ezitare în a-și mărturisi cre­din­ța în Hristos. Nu l-au înfricoșat nici chinurile, nici faptul că își pierdea poziția socială importantă pe care o ocupa într-unul din ora­șele de mare faimă ale Antichită­ții - Tesalonicul.

Atunci când iubim cu adevărat, când inima noastră este plină de iubirea lui Hristos, nu ne mai temem de nimic, nici măcar de moarte.

Al doilea motiv este «harul ne­sfâr­șit și darnic»  pe care l-a avut în inima sa acest mucenic bine-plăcut lui Hristos. Harul era cel care îl întărea și îi dădea capacitatea de a se dărui, cu întreaga sa ființă, lui Hristos. Fără harul lui Dumnezeu, nici unul dintre mucenici nu ar fi putut să considere chinurile ca pe niște mărgăritare.

În troparul său, Sfântul Mare Mucenic Dimitrie este numit «purtător de chinuri». Noi purtăm doar ceea ce ne place; de ceea ce nu ne place, ne incomodează și ne creează un disconfort, încercăm să ne lepădăm. Numai în cazul în care este teroare, sclavie, purtăm ceea ce suntem obligați. În libertate, purtăm doar ceea ce ne este drag, atât în inimă, cât și pe trupurile noastre. Sfântul Mare Mucenic Dimitrie a purtat chinurile pentru Hristos, pentru că îi erau dragi, le considera, ca și martirii de dinaintea lui (de pildă, Sfântul Ignatie Teoforul), ca pe niște mărgăritare de preț.

Al treilea motiv este că Sfântul Mare Mucenic Dimitrie a avut în sine, în viața sa, «bogăția cea dumnezeiască a virtuților».

Omiliile care s-au aplecat asupra vieții Sfântului Dimitrie surprind faptul că era un tânăr blând, frumos la chip și foarte demn - trăsături esențiale pentru orice creștin. Sfântul Grigorie Palama spune că aceste virtuți, după moartea sa, au fost tezaurizate (așezate) în ceruri”.