Comunitatea credincioșilor din Parohia „Sfântul Antonie cel Mare”‑Titan și‑a sărbătorit astăzi, 23 noiembrie, cel de‑al treilea ocrotitor spiritual, Sfântul Cuvios Antonie de la Iezerul Vâlcii, care s
Sfântul Iacob, ruda Domnului, ocrotitorul paraclisului domnesc de la Galata
Biserica Ortodoxă Română l-a prăznuit ieri pe Sfântul Mucenic Iacob, ruda Domnului, primul episcop al Ierusalimului. Acest Sfânt este ocrotitorul paraclisului domnesc de la Mănăstirea Galata din judeţul Iaşi. Cu acest prilej, numeroşi credincioşi au luat parte ieri la programul liturgic dedicat acestei sărbători.
Obştea de maici de la Mănăstirea Galata, alături de credincioşii care frecventează această veche aşezare monahală, l-a serbat ieri pe Sfântul Mucenic Iacob, ocrotitorul paraclisului reşedinţei domneşti a lui Petru Şchiopul, ctitorul acestui edificiu. Ziua de ieri a fost una de sărbătoare pentru călugăriţele de la Galata, care s-au pregătit din timp pentru organizarea celui de-al doilea hram din acest an al mănăstirii lor. Credincioşii ieşeni nu au uitat nici în acest an că 23 octombrie la Mănăstirea Galata este o zi cu totul specială şi au venit la slujba Sfintei Liturghii cu prinoase atât pentru vii, cât şi pentru cei adormiţi. La finalul slujbei, pr. Ion Cârciuleanu, slujitor la Biserica „Adormirea Maicii Domnului“ - Galata din Iaşi, care a împlinit joi, 22 octombrie 2009, vârsta de 94 de ani, a rostit o predică în care a vorbit despre semnificaţia cinstirii sfinţilor care ocrotesc un sfânt lăcaş, despre viaţa Sfântului Mucenic Iacob, precum şi despre istoria paraclisului domnesc care şi-a cinstit ocrotitorul. „Aşa cum fiecare dintre noi îşi serbează ziua de naştere sau pe cea a numelui, cu atât mai mult trebuie să venim într-o biserică pentru a-i sărbători ziua ocrotitorului ei“, a spus pr. Ion Cârciuleanu, care a slujit în calitate de paroh la Mănăstirea Galata timp de 37 de ani. Lăcaş de închinăciune unic în Moldova Biserica-paraclis a Mănăstirii Galata datează din secolul al XVI-lea, fiind concepută ca o capelă particulară a familiei domneşti a lui Petru Şchiopul, ctitorul acestei aşezări şi inclusă în casa domnească. Comunicarea între spaţiul interior al acestui sfânt lăcaş şi sălile de primire ale casei domneşti se realiza prin două ferestre mari şi uşa sfântului altar, astfel încât familia domnească putea să participe la Sfânta Liturghie fără să fie văzută. Acoperirea naosului paraclisului este realizată printr-o calotă sferică, trecerea de la planul pătrat la cel rotund realizându-se prin trompe de colţ. În timpul lucrărilor de restaurare din anii 1961-1971, în biserica-paraclis a fost descoperit un fragment din fresca iniţială, relativ bine conservată. Această descoperire conduce la concluzia că paraclisul a fost pictat în aceeaşi perioadă cu biserica mare a mănăstirii. Deasupra uşii de intrare în paraclis este pictat Sfântul Apostol Iacov, ocrotitorul acestui sfânt lăcaş. După îndepărtarea uleiului în procesul de restaurare, s-a scos la lumină stratul de pictură original care are asemănări evidente cu pictura în frescă din Biserica Galata. Catapeteasma actuală a fost executată la începutul secolului al XIX-lea.