Sfântul Ierarh Calinic, cinstit la Mănăstirea Cernica

Mănăstirea Cernica din județul Ilfov și-a sărbătorit, în a doua zi a Sfintelor Paşti, ocrotitorul spiritual, pe Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica, Episcopul Râmnicului. Luni, 13 aprilie, în mijlocul obștii monahale și al pelerinilor s-a aflat Preasfințitul Părinte Varlaam Ploieșteanul, Episcop-vicar patriarhal, delegatul Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române. Cu acest prilej, ierarhul a săvârșit Sfânta Liturghie în Biserica „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe”, ctitorie a Sfântului Ierarh Calinic, împreună cu un sobor de preoți și diaconi.

Programul liturgic organizat la Mănăstirea Cernica a debutat în ajun, 12 aprilie, cu o procesiune solemnă. Cu acest prilej, raclele ce adăpostesc moaștele Sfântului Ierarh Calinic de la Cernica, ale Sfântului Cuvios Gheorghe de la Cernica și Căldă­rușani, precum și ale Sfântului Preot Mărturisitor Dumitru Stăniloae, au fost purtate și așezate la baldachinul amenajat în fața Bisericii „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe”. Seara a continuat cu slujba Privegherii.

Din soborul de slujitori care s-au rugat împreună cu Episcopul-vicar patriarhal la Sfânta Liturghie de hram au făcut parte părintele arhimandrit Vasile Pîrjol, starețul Mănăstirii Cernica; părintele arhimandrit Ioachim Ceaușu, starețul Mănăstirii „Duminica Sfinților Români” din București; părintele protosinghel Adrian Rogoz, slujitor la Catedrala Patriarhală; arhidiaconul Nicolae Iftimiu, consilier patriarhal, directorul Agenției de știri BASILICA a Patriarhiei Române; arhidiaconul Dumitru Ojog, precum și alți slujitori.

La momentul rânduit, Prea­sfințitul Părinte Varlaam Ploieș­teanul a tâlcuit semnificația Evangheliei Păstorului cel bun, arătând că aceasta este citită la pomenirea sfinților ierarhi, ca icoană a slujirii lor jertfelnice după modelul Mântuitorului Hristos. În continuare, le-a vorbit credincioșilor prezenți despre familia, personalitatea și activitatea cultural-filantropică a ierarhului-ctitor: „Sfântul Ierarh Calinic a fost o mare personalitate. Unii îl consideră chiar printre cele mai mari personalități ale secolului al 19-lea din țara noastră. S-a născut aici, în apropierea Mănăstirii Cernica, în orașul București, în cartierul Visarion, dintr-o familie creștină, Antonie și Floarea, care au avut patru copii. Primul copil, Ioan, a devenit preot de parohie, preot de mir, dar mai târziu s-a retras și el la mănăstire, primind numele de Acachie. Cel de-al doilea, care a primit numele la botez Constantin, este Sfântul Calinic pe care îl sărbătorim astăzi și care L-a slujit pe Hristos de la vârsta de 20 de ani, când a intrat ca frate ascultător în această sfântă mănăstire. Faptul că Antonie și Floarea au avut doi din cei patru copii slujitori ai lui Hristos arată atmosfera creștină și dragostea acestei familii față de Hristos și de Biserica Lui. (...) Când a trecut la viața veșnică Sfântul Gheorghe de la Cernica, Constantin avea 19 ani. Probabil că, impresionat de personalitatea și de viața sfântă a Cuviosului Gheorghe, la un an după moartea acestuia, tânărul Constantin, la 20 de ani, intră în această mănăstire ca frate, iar la un an este tuns în monahism, primind numele de Calinic. La scurtă vreme a fost hirotonit ierodiacon de un episcop bulgar care s-a refugiat la nord de Dunăre din cauza persecutării creștinilor din Imperiul Otoman, în cadrul căruia se afla atunci Bulgaria. Acest episcop, Sofronie de Vrața, a fost și el trecut în rândul sfinților pentru viața lui deosebită, pentru ostenelile lui, pentru lucrarea lui pastorală. (...) Sfântul Calinic a trăit aici 43 de ani, din care 32 de ani a fost stareț al mănăstirii. În 1850, când a fost ales Episcop al Râmnicului, a lăsat la Mănăstirea Cernica o obște de 350 de călugări. În calitate de Episcop al Râmnicului a des­fă­șurat o activitate extraordinară, în ciuda vârstei și a dedicării sale vieții duhovnicești și ostenelilor călugă­rești, pentru că el toată viața a trăit ca un pustnic, deși s-a născut în Capitală, a trăit în apropierea acesteia, iar mai apoi a fost episcop în orașul Râmnicu Vâlcea. Aici a construit Catedrala Episcopală, la fel de spațioasă și de mare, adevărate capodopere arhitectonice și de inginerie pentru vremea respectivă. El însuși supraveghea aceste șantiere pe care le încheia așezând piatra de boltă. Tot la Râmnic a restaurat Palatul Episcopal, paraclisul și bolnița din incinta mănăstirii. A organizat și aici școli și a redeschis seminarul teologic, care a fost închis în timpul Revoluției din 1848, pentru că profesorii și o parte dintre elevi au promovat ideile revoluțio­narilor. Era nevoie de lucrări, de tipărituri, de cărți de cult, dar și de cărți de învățătură, mai ales pentru formarea preoților, iar în calitate de episcop a dat o atenție deosebită formării preoților, pentru care a reînființat seminarul și pentru care a tipărit mai multe lucrări de îndrumări duhovnicești și a înființat o tipografie personală care s-a numit Calinic Râmnic. La moartea sa, a lăsat-o autorităților orașu­lui Râmnic, cu condiția ca jumătate din veniturile tipografiei să fie dăruite seminarului teologic pentru întreține­rea elevilor nevoiași”.

Totodată, ierarhul a evocat și momentul canonizării Sfântului Calinic, un eveniment de mare însemnătate pentru România anilor 50 ai secolului trecut, într-o perioadă în care ateismul comunist era dominant: „În 23 octombrie 1955, în plin comunism stalinist, când la Moscova și în Uniunea Sovietică bisericile și mănăstirile erau aruncate în aer sau erau transformate în închisori, în școli de educație pentru delinc­venți, prin înțelepciunea și răbdarea vrednicului de pomenire Patriarh Justinian, susținut de către membrii Sfântului Sinod, s-a realizat o împlinire nemaipomenită: prima canonizare de sfinți români pe teritoriul României. Și printre acești sfinți s-a numărat și Sfântul Calinic de la Cernica, iar la proclamarea lui din 1955 au participat ierarhi din țară și din străinătate, iarăși un lucru aproape imposibil de gândit într-o țară socialistă în care influența stalinismului era atât de puternică în anii aceia”.

De asemenea, a amintit că Biserica a trecut-o în rândul sfinților și pe mama Sfântului Calinic, Sfânta Cuvioasă Filofteia de la Pasărea: „În Anul omagial al pastorației familiei creș­tine, astăzi îl sărbătorim pe Sfântul Calinic, care s-a format pe lângă duhovnici care sunt la rândul lor sfinți, cum sunt Sfântul ­Gheorghe de la Cernica și Sfântul ­Episcop Sofronie de Vraţa, care l-a hirotonit ierodiacon. Și a crescut sub ochii ocrotitori și sub îndrumarea duhovnicească a maicii sale, devenită schimonahia Filofteia, și învă­țăm cât de importantă este familia creștină. Icoana Anului omagial 2026 este icoana familiei Sfântului Vasile cel Mare, Arhiepiscopul Cezareei Capadociei, familie din rândul căreia s-au ridicat opt sfinți. Acesta este scopul familiei creștine, de a cultiva între membrii ei valorile veșnice ale Sfintei Evanghelii, descoperită ­nouă de Mântuitorul Iisus Hristos, și de a aduna în sufletele și în inimile noastre lumina credinței, lumina faptelor bune, lumina iubirii de Dumnezeu și de semeni”, a spus Preasfințitul Părinte Varlaam Ploieșteanul.

La final, părintele arhimandrit Vasile Pîrjol, starețul obștii monahale, i-a mulțumit ierarhului pentru slujire și pentru cuvântul de învăță­tură, oferindu-i o icoană cu chipul Sfântului Ierarh Calinic.