Sfântul Ierarh Calinic, cinstit la Mănăstirea Cernica

Mănăstirea Cernica din județul Ilfov și-a sărbătorit astăzi ocrotitorul spiritual, pe Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica, Episcopul Râmnicului. În această zi de aleasă sărbătoare, în mijlocul obștii monahale și al pelerinilor s-a aflat Preasfințitul Părinte Varlaam Ploieșteanul, Episcop-vicar patriarhal, delegatul Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române. Cu acest prilej, ierarhul a săvârșit Sfânta Liturghie în biserica Mănăstirii „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe”, ctitorie a Sfântului Ierarh Calinic, împreună cu un sobor de preoți și diaconi.

Programul liturgic organizat la Mănăstirea Cernica, din județul Ilfov, a debutat în ajun, 12 aprilie, cu o procesiune solemnă. Cu acest prilej, raclele ce adăpostesc moaștele Sfântului Ierarh Calinic de la Cernica, ale Sfântului Cuvios Gheorghe de la Cernica și Căldărușani, precum și ale Sfântului Preot Mărturisitor Dumitru Stăniloae au fost purtate și așezate la baldachinul amenajat în fața Bisericii „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe”. Seara a continuat cu slujba Privegherii.

Din soborul de slujitori care s-au rugat împreună cu Episcopul-vicar patriarhal au făcut parte părintele arhimandrit Vasile Pîrjol, starețul Mănăstirii Cernica; părintele arhimandrit Ioachim Ceaușu, starețul Mănăstirii „Duminica Sfinților Români” din București; părintele protosinghel Adrian Rogoz, slujitor la Catedrala Patriarhală; arhidiaconul Nicolae Iftimiu, consilier patriarhal, directorul Agenției de știri BASILICA a Patriarhiei Române; arhidiaconul Dumitru Ojog, precum și alți slujitori.

La momentul rânduit, Preasfințitul Părinte Varlaam Ploieșteanul a tâlcuit semnificația Evangheliei Păstorului cel bun, arătând că aceasta este citită la pomenirea sfinților ierarhi, ca icoană a slujirii lor jertfelnice după modelul Mântuitorului Hristos.

„Cea de-a doua Evanghelie, despre Păstorul cel bun, este o Evanghelie care se citește la pomenirea Sfinților ierarhi din calendar. Și astăzi, fiind ziua de pomenire, potrivit rânduielilor tipiconale, a Sfântului Ierarh Calinic de la Cernica, s-a citit această Evanghelie, pentru că Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica s-a străduit întreaga sa viață să fie păstor după chipul Păstorului Cel Bun, Mai-marele păstorilor, Mântuitorul Iisus Hristos. Dar citirea acestei Evanghelii are astăzi o semnificație deosebită, pentru că Îl sărbătorim pe Hristos Cel înviat a treia zi din morți, biruitor asupra morții, asupra iadului și asupra duhurilor necurate. El este Păstorul Cel Bun care Și-a pus viața pentru oile Sale, de aceea El, de bunăvoie, a primit a pătimi, a fi condamnat la moarte, a fi răstignit, a muri pe cruce, a fi îngropat, ca în urma întregului acest sacrificiu să Se înalțe din mormânt biruitor în dimineața celei dintâi zile a săptămânii, în dimineața Învierii. Iată, deci, că de aceea citim această Evanghelie la prăznuirea marilor păstori ai Bisericii, pentru că toți s-au străduit să împlinească în viața lor slujirea arhierească pe care au primit-o de la Hristos, Arhiereul Cel veșnic”.

În continuare, Preasfinția Sa le-a vorbit credincioșilor prezenți despre personalitatea și activitatea cultural-filantropică a Sfântului Ierarh Calinic de la Cernica, acesta fiind considerat „una dintre cele mai mari personalități ale secolului al 19-lea din țara noastră”:

„Sfântul Ierarh Calinic a fost o mare personalitate. Unii îl consideră chiar printre cele mai mari personalități ale secolului al 19-lea din țara noastră. S-a născut aici, în apropierea Mănăstirii Cernica, în orașul București, în cartierul Visarion, dintr-o familie creștină, Antonie și Floarea, care au avut patru copii. Primul copil, Ioan, a devenit preot de parohie, preot de mir, dar mai târziu s-a retras și el la mănăstire, primind numele de Acachie. Cel de-al doilea, care a primit numele la botez Constantin, este Sfântul Calinic pe care îl sărbătorim astăzi și care L-a slujit pe Hristos de la vârsta de 20 de ani, când a intrat ca frate ascultător în această sfântă mănăstire. Faptul că această familie, a lui Antonie și Floarea, a avut doi din cei patru copii slujitori ai lui Hristos arată atmosfera creștină și dragostea acestei familii față de Hristos și de Biserica Lui. (…) Când a trecut la viața veșnică Sfântul Gheorghe de la Cernica, Constantin avea 19 ani. Probabil că, impresionat de personalitatea și de viața sfântă a Cuviosului Gheorghe, la un an după moartea acestuia, tânărul Constantin, la 20 de ani, intră în această mănăstire ca frate, iar la un an este tuns în monahism, primind numele de Calinic. La scurtă vreme a fost hirotonit ierodiacon de un episcop bulgar care s-a refugiat la nord de Dunăre din cauza persecutării creștinilor din Imperiul Otoman, în cadrul căruia se afla atunci Bulgaria. Și acest episcop, Sofronie de Vrața, a fost și el trecut în rândul sfinților pentru viața lui deosebită, pentru ostenelile lui, pentru lucrarea lui pastorală. (…) A trăit aici, în această mănăstire, 43 de ani, din care 32 de ani a fost stareț al mănăstirii. În 1850, când a fost ales Episcop al Râmnicului, a lăsat aici, la Mănăstirea Cernica, o obște de 350 de călugări. În această calitate de Episcop al Râmnicului, a desfășurat o activitate extraordinară, în ciuda vârstei sale și în ciuda dedicării sale vieții duhovnicești, ostenelilor călugărești, pentru că el toată viața a trăit ca un pustnic, deși s-a născut în capitală, a trăit în apropierea ei, iar mai apoi a fost Episcop în orașul Râmnic. Aici a construit Catedrala Episcopală, la fel de spațioasă și de mare, adevărate capodopere arhitectonice și de inginerie pentru vremea respectivă. El însuși supraveghea aceste șantiere pe care le încheia așezând piatra de boltă. Tot la Râmnic a restaurat Palatul Episcopal și Paraclisul și bolnița din incinta mănăstirii. A organizat și aici școli și a redeschis seminarul teologic de la Râmnic, care a fost închis în timpul Revoluției după 1848, pentru că aici și profesorii și o parte dintre elevi au promovat ideile revoluționarilor. Era nevoie de lucrări, de tipărituri, de cărți de cult, dar și de cărți de învățătură, mai ales pentru formarea preoților, iar în calitate de Episcop a dat o atenție deosebită formării preoților, pentru care a reînființat seminarul și pentru care a tipărit mai multe lucrări de îndrumări duhovnicești și a înființat o tipografie personală care s-a numit Calinic Râmnic. La moartea sa a lăsat-o autorităților orașului Râmnic cu condiția ca jumătate din veniturile tipografiei să fie dăruite seminarului teologic pentru întreținerea elevilor nevoiași”.

Totodată, Preasfinția Sa a evocat și momentul canonizării Sfântului Calinic, un eveniment de mare însemnătate pentru România anilor 50 ai secolului trecut, într-o perioadă în care ateismul comunist era dominant:

„În 23 octombrie 1955, în plin comunism stalinist, când la Moscova și în Uniunea Sovietică bisericile și mănăstirile erau aruncate în aer sau erau transformate în închisori, în școli de educație pentru delincvenți, iată că prin înțelepciune și răbdarea vrednicului de pomenire Patriarh Justinian, susținut de către membrii Sfântului Sinod, a realizat o împlinire nemaipomenită, prima canonizare de Sfinți români pe teritoriul României. Și printre acești Sfinți s-a numărat și Sfântul Calinic de la Cernica, iar la proclamarea lui din 1955 au participat ierarhi din țară și din străinătate, iarăși un lucru aproape imposibil de gândit într-o țară socialistă în care influența stalinismului era atât de puternică în anii aceia.

De asemenea, ierarhul a amintit că Biserica a trecut în rândul sfinților și pe mama Sfântului Calinic, Sfânta Filofteia de la Pasărea, subliniind semnificația „Anului omagial al pastorației familiei creștine”, ca timp de reflecție asupra rolului și importanței familiei în viața Bisericii.

„Iată că în Anul omagial al pastorației familiei creștine, astăzi sărbătorim pe Sfântul Calinic, care s-a format pe lângă duhovnici care sunt la rândul lor sfinți, cum este Sfântul Gheorghe de la Cernica și Sfântul Episcop Sofronie de Vraţa, care l-a hirotonit ierodiacon. Și iată că a crescut sub ochii ocrotitori și sub îndrumarea duhovnicească a maicii sale, devenită schimonahia Filofteia, și învățăm cât de importantă este familia creștină. Icoana Anului omagial 2026 este icoana familiei Sfântului Vasile cel Mare, Arhiepiscopul Cezareei Capadociei, familie în rândul căreia s-au ridicat opt sfinți. Iată că acesta este scopul familiei creștine, de a cultiva între membrii ei valorile veșnice ale Sfintei Evanghelii, descoperită nouă de Mântuitorul Iisus Hristos, și de a aduna în sufletele și în inimile noastre lumina credinței, lumina faptelor bune, lumina iubirii de Dumnezeu și de semeni”, a spus Preasfințitul Părinte Varlaam Ploieșteanul.

La final, părintele arhimandrit Vasile Pîrjol, starețul obștii monahale, i-a mulțumit ierarhului pentru slujire și pentru cuvântul de învățătură, oferindu-i o icoană cu chipul Sfântului Ierarh Calinic.