Sfântul Mare Mucenic Ioan cel Nou prăznuit la Suceava

Mănăstirea „Sfântul Ioan cel Nou” din Suceava a îmbrăcat astăzi, 2 iunie 2021, veșminte de sărbătoare, cu prilejul cinstirii ocrotitorului ei. Prăznuirea Sfântului Mare Mucenic Ioan cel Nou este un moment de mare bucurie pentru credincioșii din cuprinsul Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților și nu numai. 

Racla în care sunt păstrate moaștele Sfântului Ioan cel Nou, odorul cel mai de preț al Sucevei, a fost așezată, spre închinarea pelerinilor, într-un baldachin special pregătit și împodobit, sub teii din curtea așezământului monahal.

În această zi de sărbătoare pentru Cetatea Sucevei, Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie a Sfântului Ioan Gură de Aur a fost săvârșită de patru ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române, sub protia Înaltpreasfințitului Părinte Calinic, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților. Din sobor au mai făcut parte Preasfințitul Părinte Ignatie, Episcopul Hușilor, Preasfințitul Părinte Nichifor Botoșăneanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Iașilor, și Preasfințitul Părinte Damaschin Dorneanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților.

În cadrul Sfintei Liturghii, la momentul rânduit, Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Calinic i-a hirotonit întru diacon pe teologul Constantin Ciprian Blaga și întru preot pe diaconul Dumitru Daniel Lazăr, ambii pe seama Catedralei Arhiepiscopale.

Răspunsurile liturgice au fost date de Corul mixt „Sfântul Ioan cel Nou” al Catedralei Arhiepiscopale.

Cuvântul de învățătură a fost rostit de Preasfințitul Părinte Ignatie, Episcopul Hușilor. Preasfinția Sa a vorbit despre viața sfântului prăznuit în această zi: „Memoria liturgică a zilei de astăzi ne pune spre pomenire pe unul dintre mucenicii martiri ai Bisericii noastre - Sfântul Ioan cel Nou, ale cărui moaște sunt spre închinare, spre deosebită cinstire, în această frumoasă mănăstire. A fi mucenic al lui Hristos presupune să nu pui nimic mai presus de El, nici viața, nici pregătirea intelectuală, nici poziția socială pe care o ocupi, nici prestigiul de care te bucuri; nimic nu trebuie pus mai presus de Hristos. Pentru mucenicii lui Hristos, credința și dragostea în Dumnezeu constituiau coordonatele esențiale ale biografiei lor. (...) Atunci când i s-a cerut să renunțe la credința creștină, el a avut un curaj extraordinar, spunându-le celor de față că este creștin și nu se va lepăda, nu va renunța în nici un chip la cea mai mare comoară a lui - Hristos, Care era în adâncul inimii sale. Pentru Sfântul Ioan cel Nou, Hristos nu era o idee, nu era un simplu personaj, ci era însăși viața lui. (...) Când a avut curaj să le răspundă celor care căutau să îl determine prin tot felul de modalități să renunțe la Hristos, fața lui s-a luminat și era plin de bucurie și veselie, aidoma feței Sfântului Arhidiacon Ștefan, întâiul mucenic al bisericii creștine”.

Preasfințitul Părinte Episcop Ignatie a vorbit și despre binecuvântarea pe care o aduce cinstirea moaștelor Sfântului Ioan: „Nouă ne sunt foarte dragi chipurile luminoase, chipurile senine care ne transmit o stare de tihnă sufletească, o stare de așezare, de limpezime. (...) Chipul Sfântului Mucenic Ioan cel Nou a fost unul plin de lumină și de veselie. Suntem chemați să îl cinstim și noi pe mucenicul lui Hristos. Cum putem să îl cinstim mai bine decât luând aminte la viața lui și străduindu-ne să avem o conștiință curată, un suflet neprihănit, care să se hrănească cu Trupul și Sângele lui Hristos? (...) Moaștele sfântului sunt cele care ne dau har, ne dau curaj mult și nădejde într-o lume debusolată, într-o lume în care sunt răsturnate valorile, într-o lume în care suntem îndemnați să abdicăm de la valorile Evangheliei”.

La finalul Sfintei Liturghii, Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Calinic a citit rugăciuni pentru dezlegare.

În continuare, ierarhul a oferit din partea Preafericitului Patriarh Daniel diploma și medalia anului comemorativ 2020 preoților militari din cadrul Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, semn al prețuirii și recunoștinței pentru meritele deosebite în promovarea și susținerea valorilor creștine, a familiei și a filantropiei.

Părintele arhidiacon Vasile M. Demciuc, consilier eparhial în cadrul Sectorului monumente, patrimoniu și arhitectură bisericească al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, a prezentat cartea „Viața și acatistul Sfântului Mare Mucenic Ioan cel Nou”, apărută în acest an la Editura Crimca, cu binecuvântarea și din inițiativa Înaltpreasfințitului Părinte Calinic: „Cartea are o solidă argumentare hagiografică, teologică, patristică, specifică, de altfel, scrierilor Înaltpreasfințitului Părinte Calinic. În paginile acesteia găsim admirabile gânduri despre credința creștină, despre valoarea și puterea rugăciunii așa cum a fost trăită și apoi transmisă peste timp de către Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava. (...) Apariția acestei ediții diortosite a vieții și a Acatistului Sfântului Ioan cel Nou ne face să înțelegem și să recunoaștem frumusețea și acuratețea limbii române, care exprimă într-o formă aparte frumusețea credinței ortodoxe”.

Părintele consilier a prezentat și noul pliant de promovare a Bisericii „Sfântul Gheorghe” din cadrul Mănăstirii „Sfântul Ioan cel Nou”.

În încheiere, Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Calinic a rostit un cuvânt de învățătură despre cultul sfintelor moaște și despre darul pe care Dumnezeu l-a rânduit, prin voievodul Alexandru cel Bun, Moldovei - moaștele Sfântului Ioan cel Nou: „Cultul sfintelor moaşte este o instituţie de sorginte creştină, aşezată pe dogma prezenței lui Dumnezeu în viaţa omului, dar şi a lucrării Duhului Sfânt. Cultul sfintelor moaşte coboară adânc în Vechiul Testament. Cartea Facerea, capitolul 50, versetele 5-10, redă momentul aducerii osemintelor lui Iacov şi Iosif din Egipt în Canaan; în Cartea IV Regi, capitolul 13, versetul 21, se vorbeşte de un cortegiu mortuar care, de frica moabiţilor, şi-a aruncat mortul în peştera profetului Elisei şi mortul a înviat. Cultul sfintelor moaşte nu are nimic în comun cu cultul morţilor practicat de egipteni în Antichitate. Sfintele moaşte nu sunt mumificări sau îmbălsămări. Incoruptibilitatea trupurilor sfinților este o minune a lui Dumnezeu în viaţa lor. Cine ar fi avut interesul să-l mumifice pe Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou, care a fost văcarul satului, sau pe Sfânta Muceniță Filofteia, care era fiică de ţăran? Este greu pentru cineva necredincios să accepte cinstirea sfintelor moaşte. (...) Epistola Bisericii din Smirna scria despre martiriul Sfântului Policarp (†166): «Noi am strâns osemintele lui ca pe un odor mai scump decât aurul şi decât pietrele de mult preţ şi le-am pus acolo unde se cuvine: aici ne vom aduna cu bucurie şi Duhul ne va da nouă să sărbătorim ziua naşterii lui celei muceniceşti, spre cinstirea biruinţei lui şi spre întărirea altor luptători». Cinstind moaştele sfinţilor, cinstim pe Acela prin care şi-au sfinţit viaţa și trupul, făcându-l «templu al lui Dumnezeu». Îi mulţumim lui Dumnezeu pentru acest mare dar pe care l-a făcut Moldovei prin slăvitul voievod Alexandru cel Bun; Îi mulţumim lui Dumnezeu și pentru darul de a fi din nou împreună în această comuniune liturgică”.

Înaltpreasfinția Sa a mulțumit ierarhilor, soborului slujitor, credincioșilor și tuturor celor care s-au implicat în organizare sau au participat la sărbătoarea hramului.

Credincioșii au venit în număr mare pentru a se închina la racla cinstitelor moaște ale sfântului mare făcător de minuni și grabnic ajutător. Sfântul Mare Mucenic Ioan cel Nou ocrotește neîncetat Țara Moldovei, alături de Sfânta Cuvioasă Parascheva, și le este aproape tuturor celor care îi cer ajutorul, oferindu-le sprijin și mângâiere.

Sfântul Ioan cel Nou este sărbătorit prin tradiție și la data de 24 iunie, când este pomenită aducerea sfintelor sale moaște în Cetatea Sucevei.

Ziua de 2 iunie amintește și despre minunea pe care Sfântul Mare Mucenic Ioan cel Nou a săvârșit-o în anul 1622, când Suceava era amenințată de invazia tătarilor. Preoții slujitori au vrut să ducă racla în Cetatea Sucevei pentru a fi în siguranță, dar, neputând să o ridice, au înțeles că Sfântul nu voia să plece și că el va săvârși o minune spre a scăpa orașul. Așa s-a și întâmplat, căci s-a pornit o ploaie atât de aprigă, încât i-a silit pe tătari să renunțe la asediul lor.