Sfântul Nicolae Velimirovici - „un Hrisostom al zilelor noastre“

Editura Predania şi ASCOR Iaşi au lansat miercuri, 5 noiembrie, cartea „Prin fereastra temniţei“ a Sfântului Nicolae Velimirovici şi DVD-ul cu filmul documentar „Sfântul Nicolae al Serbiei“. „Vă recomand «Rugăciunea mitropolitului pentru duşmanii săi». Chiar dacă este vorba despre rugăciunea unui arhiereu - cred că despre sine era vorba - vă veţi regăsi fiecare, călugăr, preot, om obişnuit, om aşezat undeva sus în scara societăţii. Vă veţi da seama cât de mult bine pot să vă facă duşmanii şi cât de mult rău pot să ne aducă prietenii în fala şi făţărnicia lor“, a subliniat, în alocuţiunea ţinută cu acest prilej, IPS Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei.

Asociaţia Studenţilor Creştini Ortodocşi Români - filiala Iaşi şi Editura Predania au lansat miercuri, 5 noiembrie a.c., în Aula „Mihai Eminescu“ a Universităţii „Al. I. Cuza“, începând cu ora 18:00 cartea „Prin fereastra temniţei“ a Sfântului Nicolae Velimirovici şi DVD-ul cu filmul documentar „Sfântul Nicolae al Serbiei“. Alocuţiunile au fost ţinute de Înalt Preasfinţitul Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, protosinghelul Nichifor Horea, stareţul Mănăstirii „Sfinţii Trei Ierarhi“ din Iaşi, ierodiaconul Cleopa Ştefanovici, de la Mănăstirea „Staro Hopovo“ din Serbia, şi de directorul Editurii Predania, Ionuţ Gurgu.

„Vă veţi da seama cât de mult bine pot să vă facă duşmanii“

IPS Mitropolit Teofan a subliniat în cuvântul său trei idei reţinute în urma unor lecturări ale unor cărţi de-ale Sfântului Nicolae Veliromivici: „Prima dată când am fost impresionat de un cuvânt al Sfântului Nicolae a fost tot la o conferinţă de tipul acesta. Am fost impresionat de capacitatea acestui părinte de-a se aşeza în genunchi, în altar, în chilia sa, pe marginea lacului şi să vorbească lui Dumnezeu. Sunt 30-40 de rugăciuni în această carte şi v-o recomand, pentru că vă veţi regăsi în ea aproape fiecare suspin pe care Sfântul Nicolae îl trimite către tronul Preasfintei Treimi. Şi vă recomand «Rugăciunea Mitropolitului pentru duşmanii săi». Chiar dacă este vorba despre rugăciunea unui arhiereu - cred că despre sine era vorba - vă veţi regăsi fiecare, călugăr, preot, om obişnuit, om aşezat undeva sus în scara societăţii. Vă veţi da seama cât de mult bine pot să vă facă duşmanii şi cât de mult rău pot să ne aducă prietenii în fala şi făţărnicia lor. Pe de altă parte, am citit într-o lucrare a părintelui o întâmplare dintr-o închisoare, probabil din închisoarea din Germania, unde a stat împreună cu patriarhul Serbiei în cel de-al Doilea Război Mondial. Amintea acolo despre apariţia diavolului la el în celulă, care i-a vorbit despre răul acestei lumi, sintetizat în şapte atitudini. Demonul îi povestea sfântului cum prinde el pe oameni în capcană; şi amintea de şapte abuzuri, adică foloseşti în mod rău un lucru bun; şi amintea sfântul despre abuzul de bucurie, abuzul de putere, abuzul de materie, abuzul de ştiinţă, abuzul de artă“, a spus Mitropolitul Teofan.

Cel mai mare sfânt de la Sfântul Sava încoace

Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei a continuat să vorbească sutelor de participanţi la conferinţa dedicată Sfântului Nicolae Velimirovici despre cartea întitulată „Despre bine şi rău“ scrisă de acest ierarh: „Era perioada Postului Mare, prin 2005 sau 2006, când pregăteam Pastorala pentru Paşti. Impresionat de ceea ce se întâmpla pe teritoriul eparhiei unde slujeam atunci, am socotit de cuviinţă să vorbesc ceva despre stihiile naturii, despre dezlănţuirea lor. Şi voind să mă inspir, am căutat cartea «Despre bine şi rău». Am găsit acolo două capitole care vorbeau despre dezlănţuirea stihiilor. Şi amintea Sfântul Nicolae cam aşa: «La noi, în Balcani, când ţăranul merge la câmp şi taie iarbă, înainte să pună mâna pe coasă, face o rugăciune, cere iertare de la Dumnezeu că pătrunde în creaţia Sa». Chiar dacă era un lucru necesar, simţea ţăranul o anumită vinovăţie, căci spune Sfântul Siluan: «Omule, de ce ai rupt frunzuliţa aceasta de copac, dacă nu era nevoie să o rupi». Şi comentează Sfântul Nicolae că există o corespondenţă totală între starea sufletească, duhovnicească, a omenirii şi stihiile naturii. Că există în om o furtună cauzată de necredinţă, şi toată această furtună existentă în inima oamenilor nu are cum să nu se repercuteze asupra creaţiei lui Dumnezeu. Mi-am dat seama prin intermediul acestor cărţi cât de mare şi cât de puternic a fost Sfântul Nicolae Velimirovici. Sfântul Iustin Popovici, un bun prieten al părintelui Cleopa şi al părintelui Dumitru Stăniloae, amintea că, de la Sfântul Sava încoace, poporul sârb nu a oferit un om mai puternic Bisericii sale“.

„Prin fereastra temniţei“

A urmat apoi rularea filmului „Sfântul Nicolae al Serbiei“, producţie inedită pentru România şi îndeobşte pentru lumea ortodoxă. Acest film documentar încearcă să înfăţişeze publicului chipul unui mare ierarh şi sfânt contemporan: Episcopul Nicolae Velimirovici. Având parte de un material biobibliografic amănunţit, precum şi de o bogată arhivă de film şi fotografică, realizatorii ne transpun în lumea sfârşitului de veac al XIX-lea şi a începutului de veac XX, pentru a retrăi viaţa şi lucrarea vlădicii Nicolae, alături de cei care l-au cunoscut, împreună cu numeroase alte mărturii din epocă. La finalul filmului a fost lansată cartea „Prin fereastra temniţei“. Această carte, ce poartă în ediţia sârbă titlul „Cuvinte către poporul sârb prin fereastra temniţei,“ a fost scrisă în lagărul de la Dachau, lângă München, în Germania anului 1945. Cele 82 de „epistole“ analizează duhovniceşte decăderea omului contemporan şi pricinile care au dus la aceasta. Cuvintele cărţii au fost zugrăvite de către prefaţatorul primei ediţii sârbeşti, Episcopul Lavrentie, ca „plângerile unui nou prooroc Ieremia al Sârbilor pe ruinele evlaviei şi cinstirii tradiţionale a poporului său“, laolaltă cu îndemnurile sale către copiii duhovniceşti ai Sfântului Sava de a se lecui şi a se mântui de „ciuma albă,“ aşa cum numea Sfântul Nicolae cultura atee contemporană. „Scopul acestei conferinţe a fost, în primul rând, acela de a-l face cunoscut pe Sfântul Nicolae Velimirovici tinerilor de la Facultatea de Teologie Ortodoxă şi de la celelalte facultăţi din Iaşi. În al doilea rând, am dorit să facem cunoscută cartea şi, în al treilea rând, să deschidem o cale către învăţăturile acestui sfânt“, a declarat Daniel Mazilu, membru ASCOR şi student al Facultăţii de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae“ din Iaşi, moderatorul întâlnirii de miercuri.

▲ Cine este Nicolae Velimirovici

Sfântul Nicolae Velimirovici a fost numit, nu de puţine ori, „Noul Gură de Aur al Serbiei“. Sfântul Ioan Maximovici, arhiepiscopul rus al San Francisco-ului, care a fost în tinereţe profesor la un seminar din eparhia Jiciei, spunea despre el că este „un mare sfânt, un Hrisostom al zilelor noastre, a cărui însemnătate pentru Ortodoxia contemporană poate fi comparată doar cu cea a mitropolitului Antonie (Hrapoviţki). Amândoi au fost dascăli soborniceşti ai Bisericii Ortodoxe“.

S-a născut în satul Lelici, din Serbia apuseană, la 5 ianuarie 1880. A urmat cursurile Seminarului „Sf. Sava“ din Belgrad, pe care le-a absolvit în 1905. A obţinut o bursă de doctorat la Universitatea din Berna (1908), publicându-şi teza în limba germană, în 1910; doctoratul în filosofie a fost pregătit la Oxford şi susţinut la Geneva, în franceză, pe tema „Filosofia lui Berkeley“, în 1909. La sfârşitul anului 1909 a fost tuns în monahism. În 1919, arhimandritul Nicolae a fost hirotonit episcop al Jicei, în cadrul Bisericii Sârbe. În aprilie 1915, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, a fost trimis de către Biserica Sârbă în Anglia şi America, unde a susţinut numeroase cuvântări, luptând pentru unitatea sârbilor şi a popoarelor slave de miazăzi. La începutul lui 1919 s-a întors în Serbia, iar în 1920 a fost strămutat în Arhiepiscopia Ohridei din Macedonia. În perioada celui de-al Doilea Război Mondial, în 1941, Episcopul Nicolae a fost arestat de către nazişti pe când se afla în Mănăstirea Jicia (care a fost la scurtă vreme jefuită şi dărâmată), fiind apoi închis în Mănăstirea Liubostinia (unde, după o execuţie în masă, a replicat: „Aceasta este cultura germană, să ucizi sute de sârbi nevinovaţi, din pricina morţii unui soldat german?! Şi turcii erau mai drepţi…“).

Mai târziu, acest „nou Gură de Aur“ a fost transferat în Mănăstirea Voiloviţa (lângă Pancevo), unde a stat închis împreună cu patriarhul sârb Gavriil (Dozici), până la sfârşitul lui 1944. La 14 decembrie 1944, a fost trimis la Dahau, împreună cu patriarhul Gavriil, unde, după unele surse (îndeosebi istorici ai Bisericii), a fost întemniţat şi torturat. După război, în 1946, a părăsit Iugoslavia comunistă, emigrând în Statele Unite ale Americii. Aici a început să predea în cadrul câtorva seminarii creştin-ortodoxe, precum Seminarul Ortodox Sârb „Sf. Sava“ din Libertyville - Illinois, Mănăstirea şi Seminarul Theologic Ortodox „Sf. Tihon“, din South Canaan - Pennsylvania (unde a fost rector; aici a şi murit) şi Seminarul Teologic Ortodox „Sf. Vladimir“ din Crestwood - New York. A plecat la Hristos la 18 martie 1956. La 19 mai 2003, Sfântul Sinod al episcopilor Bisericii Ortodoxe Sârbe a hotărât, în unanimitate, trecerea episcopului Nicolae (Velimirovici) al Ohridei şi Jiciei în rândul sfinţilor Bisericii Ortodoxe. (sursa: www.predania.ro)