„Sfântul Ştefan cel Mare avea un deosebit simţ al dreptăţii şi al dărniciei”

Ieri, 2 iulie, în ziua de pomenire a Binecredinciosului Voievod Ştefan cel Mare şi Sfânt, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, PF Părinte Daniel, a ţinut, la finalul Sfintei Liturghii săvârşită în Paraclisul patriarhal cu hramurile „Sfântul Grigorie Luminătorul“, „Sfântul Daniil Sihastrul“ şi „Sfântul Prooroc Ilie Tesviteanul“, un cuvânt de învăţătură.

Întâistătătorul Bisericii noastre a evidenţiat ieri personalitatea Sfântului Voievod român, deosebita sa lucrarea ctitoriceacă pentru neam şi pentru Biserică şi a îndemnat să urmăm virtuţile şi faptele luminoase ale Sfântului Voievod Ştefan cel Mare pentru păstrarea, apărarea şi promovarea dreptei credinţe ortodoxe.

Patriarhul Daniel a explicat troparul sărbătorii, evidenţiind importanţa zilei de ieri şi subliniind că Sf. Voievod Ştefan cel Mare, mare luptător şi apărător al credinţei creştine în vremuri grele, în secolul al XV-lea, a fost în acelaşi timp şi ctitor de lăcaşuri sfinte. Prefericirea Sa a evidenţiat că Troparul Sfântului rezumă cele două mari virtuţi ale Sfântului Voievod Ştefan Cel Mare, apărarea credinţei şi a patriei străbune pe de o parte, iar pe de altă parte calitatea sa de a fi ctitor de lăcaşuri sfinte, ctitorind peste 40 de mănăstiri şi biserici.

„Sfântul Ştefan cel Mare a dovedit evlavie deosebită pentru Hristos şi pentru toţi sfinţii Lui, dar şi dragoste pentru popor. Sfântul Voievod Ştefan cel Mare şi Sfânt a fost educat de mic să iubească pe Hristos şi Biserica Sa. Nu a avut niciodată vreun conflict cu Biserica şi tot timpul a respectat-o, a ajutat-o, a înzestrat mănăstirile pe care le-a ctitorit şi alte mănăstiri cu înlesniri de ordin material, ca aceste mănăstiri să-şi poată organiza misiunea şi viaţa lor spirituală în aşa fel încât să ajute poporul“, a spus PF Daniel.

Adânc simţ al pocăinţei

În continuare, Părintele Patriarh Daniel a subliniat că Ştefan cel Mare a avut un adânc simţ al pocăinţei şi a avut duhovnic iscusit, pe Sfântul Daniil Sihastrul, care l-a învăţat smerenia şi pocăinţa.

„Simţul pocăinţei, simţul limitelor umane şi al fragilităţii naturii umane îl face pe om deschis spre harul lui Dumnezeu, după cum spune Sfântul Apostol Pavel că «întru neputinţa omenească se vede puterea harului lui Dumnezeu». Sfântul Ştefan cel Mare avea un deosebit simţ al dreptăţii şi al dărniciei. În acest înţeles el a fost iubit de popor, după cum spun cronicarii, încât poporul l-a considerat ca pe un părinte al său şi l-a jelit foarte mult atunci când a trecut la Domnul. Simţul dreptăţii şi simţul dărniciei sunt de fapt virtuţi creştine. Dreptatea este semnul că Duhul Sfânt locuieşte în omul care trebuie să ia decizii, iar dărnicia este de asemenea simţul prezenţei harului Tatălui ceresc Cel milostiv, Care este bun, şi bunătatea Lui îndeamnă pe oameni la bunătate“, a mai spus Întâistătătorul Bisericii noastre.

„Să urmăm faptele luminoase şi sfinţitoare de suflet şi de ţară ale Sfântului Voievod“

Preafericirea Sa a explicat că ieri s-a făcut slujba închinată Sfântului Ştefan în Paraclisul patriarhal, pentru că Sfântul Voievod este pictat în vitraliu alături de alţi sfinţi români, inaugurându-se astfel „tradiţia ca, de fiecare dată când unii din sfinţii pictaţi aici în vitralii are zi de pomenire, să se săvârşească Sfânta Liturghie, pentru cinstirea lor deosebită. Aici avem 16 icoane în vitraliu, în stil bizantin, sfinţii cei mai populari şi reprezentativi din toată România, câte unul sau doi din fiecare regiune“, a spus Preafericirea Sa.

În final, Patriarhul României ne-a îndemnat să ne rugăm Bunului Dumnezeu „ca în viaţa noastră să urmăm virtuţile, faptele luminoase şi sfinţitoare de suflet şi de ţară ale Sfântului Voievod Ştefan cel Mare, şi anume să continuăm păstrarea, apărarea şi promovarea dreptei credinţe ortodoxe şi să o transmitem noii generaţii şi să ne străduim ca şi în diaspora românească clerul şi credincioşii noştri să apere şi să promoveze dreapta credinţă care este mântuitoare“. Patriarhul a arătat, de asemenea, că Sfântul Voievod Ştefan cel Mare ne îndeamnă să iubim, deodată cu credinţa şi patria strămoşească, şi Biserica, să ajutăm la construirea de lăcaşuri sfinte, care sunt porţi ale cerului pentru mântuirea poporului, şi să sprijinim Biserica în toată lucrarea ei pastorală, misionară, fiindcă, prin Biserică, Hristos mântuieşte poporul nostru şi îl binecuvintează cu harul Preasfintei Treimi.