Sfântul Varlaam, un ilustru ierarh român

Biserica Ortodoxă Română a sărbătorit ieri, 30 august, pe unul dintre cei mai străluciţi ierarhi români, Sfântul Ierarh Varlaam, Mitropolitul Moldovei. Cu acest prilej, Preasfinţitul Varlaam Ploieşteanul, Episcop-vicar patriarhal, a săvârşit Sfânta Liturghie, la Catedrala patriarhală din Bucureşti.

În cuvântul de învăţătură rostit la sfârşitul Sfintei Liturghii, Preasfinţitul Varlaam Ploieşteanul a arătat scopul citirii Evangheliei de la Sfântul Evanghelist Ioan, capitolul X, 9-16, în care Domnul Hristos se numeşte pe Sine ca fiind Păstorul cel bun. „În Evanghelia de astăzi, Mântuitorul Iisus Hristos se prezintă Ucenicilor Săi ca fiind Uşa prin care oamenii pot intra la Tatăl şi de asemenea se prezintă ca fiind Păstorul cel bun, care Îşi pune sufletul pentru oile Sale, care cunoaşte oile Sale, iar oile Îl cunosc pe El, spre deosebire de păstorii plătiţi, care atunci când văd turma în pericol o părăsesc, pentru a-şi salva propriile vieţi. Această Evanghelie este rânduită să se citească atunci când Biserica prăznuieşte pe marii ei ierarhi şi păstori. Toţi cei cinci sfinţi ierarhi pe care Biserica îi prăznuieşte astăzi se potrivesc icoanei pe care Mântuitorul Hristos o zugrăveşte în Evanghelia pe care am ascultat-o, ei fiind păstorii cei buni care îşi pun talanţii primiţi de la Dumnezeu pentru păstorirea turmei lui Hristos, încredinţată lor“, a spus Preasfinţitul Episcop Varlaam. 

În continuare, Preasfinţia Sa a evidenţiat personalitatea marcantă a Sfântului Ierarh Varlaam, Mitropolitul Moldovei, care a fost un important om de cultură şi un model demn de urmat prin viaţa sa pusă în slujba lui Dumnezeu şi aproapelui. „Sfântul Mitropolit Varlaam este un sfânt părinte al Bisericii româneşti în întregimea ei, dar este şi un părinte al neamului şi al limbii române. S-a născut în localitatea Borceşti, din apropierea oraşului Târgu-Neamţ, şi de timpuriu a intrat ca novice la schitul lui Zosima vistiernicul. Se va închinovia mai apoi la Mănăstirea Secu, unde exista o solidă şcoală de teologie şi de slovenie, şi aici tânărul Varlaam va traduce, în 1618, o lucrare extrem de importantă pentru viaţa monahală, dar şi pentru viaţa creştinilor, şi anume «Scara» Sfântului Ioan Scărarul. Această traducere a fost o lectură predilectă a monahilor şi a mirenilor care râvneau după viaţa duhovnicească. A fost pentru scurtă vreme egumen al Mănăstirii Secu, iar mai târziu va deveni egumen al Mănăstirii Dragomirna. Domnitorul Moldovei, Miron Barnovschi, apreciind calităţile sale duhovniceşti, îl va lua duhovnic al său şi al familiei sale, motiv pentru care tânărul arhimandrit Varlaam se va afla destul de des în Iaşi, noua capitală a Moldovei. Va merge mai apoi la Kiev, unde îl va cunoaşte pe arhimandritul Petru Movilă, mai târziu mitropolit al Kievului şi al întregii Rusii, o mare personalitate culturală şi fiu de domn român, descendent din familia Movileştilor. Când s-a reîntors, domnitorul era scos din scaun, iar mitropolitul Moldovei Anastasie Crimca trecuse la cele veşnice. Din aceste motive s-a retras la Mănăstirea Secu, însă noul domnitor Alexandru Iliaş îl va numi mitropolit al Moldovei, acest lucru dovedind multele calităţi ale Sfântului Varlaam. În timpul arhipăstoririi sale s-au ridicat multe biserici şi mănăstiri, dintre care cea mai strălucitoare a fost biserica Mănăstirii «Sfinţii Trei Ierarhi» din Iaşi, unică prin arhitectura şi decoraţiile ei. În anul 1643 ilustrul cărturar va alcătui lucrarea «Cartea românească de învăţătură» sau Cazania, prima tipăritură importantă în limba română, care a cultivat unitatea limbii române. Activitatea literară a Sfântului Varlaam nu se va opri aici. În 1644 va scoate lucrarea «Şapte Taine ale Bisericii» cu un pronunţat accent polemic. Un an mai târziu, în 1645, a apărut «Răspuns împotriva catehismului calvinesc», toate acestea fiind scrise în ideea răspândirii cuvântului biblic şi a edificării lui pe înţelesul tuturor, dar şi pentru dezvoltarea identităţii de limbă a românilor de pretutindeni“, a arătat Preasfinţia Sa.