Sfaturi pentru o rodnică pastoraţie a bolnavilor

Clericii din protopopiatele I, II şi III Capitală, Ilfov Nord şi Ilfov Sud, împreună cu preoţii de caritate din Bucureşti şi Ilfov, s-au întrunit ieri, 5 noiembrie, în Aula Magna "Teoctist Patriarhul" a Palatului Patriarhiei, în cadrul Conferinţei pastoral-misionare semestriale de toamnă, desfăşurată sub preşedinţia Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române.

În cadrul conferinţei, opt preoţi au susţinut referate pe tema "Îngrijirea bolnavilor şi lucrarea pastoral-misionară, social-filantropică şi medicală a Bisericii". Lucrările au fost deschise de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, care a vorbit despre îngrijirea bolnavilor ca datorie spirituală şi necesitate socială.

Pr. Emilian Vîlcu, de la Capela "Sfântul Gheorghe" a Spitalului Clinic de Urgenţă Floreasca - Bucureşti, a vorbit despre sănătate ca dar de la Dumnezeu şi responsabilitate umană: "Tămăduirea omului, trup şi suflet, constituie o tradiţie în creştinism şi este chiar esenţială. Hristos este privit ca Marele Doctor, care a venit să-l tămăduiască pe om în întregime, trup şi suflet, în mod fundamental şi definitiv. Dar toate vindecările pe care le-a săvârşit Hristos au avut în vedere însănătoşirea trupească, dar mai ales pe cea sufletească, sănătatea sufletească fiind acea stare dinamică în care omul trăieşte în conformitate cu natura sa şi îşi împlineşte menirea - vieţuirea în Hristos. Sănătatea într-adevăr este un dar de la Dumnezeu, care corespunde naturii umane normale, fireşti, însă pe de altă parte acest dar al sănătăţii nu slujeşte cu nimic omului şi nu poate constitui pentru el un bun dacă nu-l pune în slujba binelui, prin împlinirea poruncilor şi spre slava lui Dumnezeu. Sănătatea poate constitui într-o oarecare măsură un rău dacă omul se foloseşte de ea ca să păcătuiască".

Pr. Grigore Moraru, de la Parohia Tunari, Protoieria Ilfov Nord, a explicat că unul dintre aspectele cele mai dificile ale pastoraţiei este acela de a veni în ajutorul bolnavilor în stadiu terminal. "Preotul este chemat deseori să conlucreze cu o întreagă echipă medicală multidisciplinară atunci când este vorba de un bolnav în stadiu terminal, de unde necesitatea de a se adapta nu numai la nivel de orar sau de vizite, dar şi la nivel de mesaje şi atitudini."

Pr. Grigore Moraru a arătat că, pentru o rodnică pastoraţie a bolnavilor, preoţii trebuie să urmeze câteva etape: 1. spunând adevărul bolnavului; 2. ascultându-l; 3. încercând să înţeleagă prin ceea ce trece. "A ajuta înseamnă mai întâi de toate a înţelege prin ceea ce trece aproapele. Majoritatea bolnavilor în stadiu terminal trec prin cinci faze distincte: negarea, revolta, negocierea, depresia şi acceptarea. Această ordine nu este respectată totdeauna, iar timpul necesar trecerii dintr-o etapă într-alta poate să fie foarte diferit de la o persoană la alta. Nu în cele din urmă, nivelul duhovnicesc al fiecăruia poate să bulverseze total aceste etape."

Pastoraţia cadrelor medicale, o provocare actuală

Pr. medic Vlad Toader, de la capela Universităţii Româno-Americane, a surprins în prezentarea sa câteva aspecte legate de pastoraţia cadrelor medicale. "Pastoraţia medicilor este una dificilă. Devenirea unui medic este una anevoioasă şi care face apel la un număr însemnat de sacrificii personale, pornind de la anii mulţi de studiu, continuând cu cantitatea uriaşă de informaţii ce trebuie asimilată şi ajungând la sacrificiile făcute din perspectiva confortului personal şi al relaţiilor de familie, prin nenumăratele nopţi petrecute în spital în turele de gardă.

Din aceste motive, persoana doctorului suferă transformări importante de-a lungul formării sale. Schimbarea în mentalitate pe care doctorii sunt îndreptăţiţi să o aibă aici trebuie lucrată: în conştientizarea faptului că puterea ce vine din această lungă şi anevoioasă pregătire îşi are izvorul de fapt în Hristos. Aceasta este diferenţa între lucrătorul vrednic al lui Hristos şi uzurpatorul care se pune pe sine în locul lui Dumnezeu, mai mult sau mai puţin conştient. Acest lucru trebuie făcut însă cu maximă delicateţe din partea slujitorului Bisericii, pentru că sensibilităţile şi orgoliile ce pot fi lezate sunt uneori uriaşe."

Pr. medic Cezar Antonio Dumitraşcu, de la Biserica "Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena", Protoieria I Capitală, a vorbit despre efectele crizei economice în degradarea calităţii actului medical şi a asistenţei sanitare a populaţiei, referindu-se în mod special la migraţia medicilor.

Preotul a arătat că, din 2007 până în prezent, peste 13.000 de medici români au plecat să lucreze în străinătate, iar de la începutul acestui an 1.605 medici şi-au găsit de lucru în spitalele şi clinicile din străinătate. Potrivit unui raport întocmit de Avocatul Poporului, efectul major al plecării medicilor din România constă în scăderea calităţii vieţii, prin afectarea dreptului la viaţă şi la integritate fizică şi psihică şi a dreptului la ocrotirea sănătăţii cetăţeanului. Exodul medicilor specialişti are consecinţe şi asupra celor rămaşi să profeseze în România: mai mulţi pacienţi consultaţi de mai puţini medici. Acest fapt implică acordarea unui timp prea scurt în consultarea pacienţilor, creând premisele unor potenţiale diagnosticări superficiale, crearea, în rândul medicilor rămaşi, a unei stări de frustrare şi de panică profesională. Medicii specialişti rămaşi se văd nevoiţi a suplini golul lăsat; sunt nevoiţi să lucreze peste programul legal, să efectueze gărzi suplimentare, deseori consecutive.

Pr. Nectarie Florentin Antasiuc, de la Parohia "Sfinţii Arhangheli" - Huedin, Protoieria III Capitală, a vorbit despre responsabilitatea preotului cu privire la cercetarea bolnavilor şi muribunzilor şi la administrarea în timp util a Tainei Sfântului Maslu. "Cercetarea celor ce bolesc timp îndelungat trebuie să fie pentru preot datoria de a nu-i lăsa să moară nespovediţi şi neîmpărtăşiţi. Teama, destul de răspândită, ca o superstiţie, că dacă se cuminecă bolnavul moare mai repede o poate risipi preotul aducând pilde cunoscute de toţi, despre bolnavi care au ajuns chiar în comă, şi-au revenit şi se află sănătoşi.

Va stărui mult asupra adevărului că Sfânta Împărtăşanie, ca şi Sfântul Maslu nu se dau spre moarte, ci spre viaţă şi vindecare. În ceea ce priveşte Taina Sfântului Maslu, preotul trebuie să-i arate bolnavului că aceasta reprezintă şi o mângâiere în faţa bolii", a spus pr. Nectarie Florentin Antasiuc.

Preotul de spital ajută bolnavul să aibă o viziune echilibrată asupra bolii

Părintele Viorel Olaru, de la Parohia "Sfântul Prooroc Daniil", Protoieria III Capitală, a subliniat faptul că prezenţa preotului capelan sau de caritate în spital este imperativă datorită abordării creştine a bolii şi a suferinţei. "De cele mai multe ori, bolnavul, măcinat de durerea produsă de afecţiunile medicale, poate aluneca în deznădejde sau în ideea că starea sa este o pedeapsă direct de la Dumnezeu. Misiunea preotului în aceste cazuri o dublează pe cea a medicului. Doctorul încearcă să vindece trupul prin tratament medicamentos, iar clericul are datoria de a întări sufletul bolnavului arătând că Dumnezeu nu este autorul suferinţei sale şi că aceasta are un rol pedagogic. Complementar cu medicamentele prescrise de doctor, preotul trebuie să aducă înaintea suferindului "medicamentele" care întăresc sufletul, adică Taina Sfintei Spovedanii şi Sfânta Euharistie şi Taina Sfântului Maslu", a arătat părintele Viorel Olaru.

Părintele Eduard Toma, preot capelan la Centrul şcolar "Regina Elisabeta" din cadrul Protoieriei II Capitală, a vorbit despre consilierea duhovnicească pe care preotul o poate acorda pacienţilor pentru a depăşi momentele grele de deznădejde şi depresie care însoţesc suferinţa. "Misiunea preotului este centrată pe conştientizarea celui bolnav că nu poate rămâne pasiv în boală, ci, dimpotrivă, trebuie să-şi angajeze voinţa, menţinându-se într-un dinamism treaz în aşteptarea ajutorului divin. Preotul de spital oferă bolnavului şi o viziune echilibrată asupra manierei de receptare a bolii. Cel ipohondru care idolatrizează medicii sau medicamentele trebuie sfătuit să nu înlocuiască credinţa în Dumnezeu cu credinţa exacerbată în medici, deoarece, ca şi în cazul tuturor talentelor, abilităţilor, ştiinţelor şi tehnologiilor umane, şi cele ale medicinei sunt utilizate adecvat cât timp nu ocupă locul central şi nu creează dependenţă. Preotul de spital, înainte de a începe vizita pe saloane, trebuie să fie pregătit psihologic cu o mare capacitate de ascultare, dar şi cu multă căldură sufletească. Deoarece mulţi bolnavi suferă pentru că nu sunt ascultaţi, succesul asistenţei pastorale sanitare ţine în bună parte de faptul că ascultarea cu răbdare a bolnavului face parte integrantă şi esenţială din terapeutica preotului", a spus părintele Eduard Toma.

Astăzi, în Sala Mare a Teatrului "Toma Caragiu" din Ploieşti, se desfăşoară întrunirea preoţilor şi diaconilor din protoieriile Ploieşti, Câmpina, Vălenii de Munte şi Urlaţi şi a clerului de caritate din judeţul Prahova.

Centre sociale şi medicale din Arhiepiscopia Bucureştilor

Pr. Zosima Banyai, de la Parohia "Sfânta Irina" - Voluntari, Protopopiatul Ilfov Nord, a prezentat centrele sociale din Arhiepiscopia Bucureştilor. Mai întâi, a fost prezentată activitatea Sectorului Social-filantropic şi misionar al Arhiepiscopiei Bucureştilor, care cuprinde: două centre de informare şi consiliere, Centrul de îngrijiri paliative "Sfântul Nectarie", Centrul de zi pentru copii "Sfânta Muceniţă Sofia", Cantina socială "Casa Barnabas", Cabinetul stomatologic "Sfântul Pantelimon". Pe lângă aceste centre sociale, în 2011, Arhiepiscopia Bucureştilor a înfiinţat Fundaţia "Bucuria Ajutorului", care administrează Centrul medico-farmaceutic "Vasiliada" de la Mănăstirea Plumbuita şi Centrul de zi "Sfântul Stelian" de la Valea Crângului. Asociaţia "Diaconia" oferă servicii acreditate în cadrul Centrului comunitar de servicii "Patriarh Justinian Marina", care are trei componente: Centrul de primire în regim de urgenţă a mamelor cu copii victime ale violenţei în familie, Centrul de zi pentru copii şcolari proveniţi din familii monoparentale şi/sau sărace şi Centrul de consiliere şi terapie de familie. Centrul socio-medical al Fundaţiei "Sfântul Spiridon" - Vechi, de asemenea, oferă servicii medicale gratuite persoanelor defavorizate. Alături de acestea mai există numeroase aşezăminte sociale administrate de parohii şi mănăstiri: Căminul de bătrâni al Mănăstirii Pasărea, Aşezământul social pentru persoane vârstnice al Mănăstirii Christiana, Centrul medical-social "Sfântul Dorothei" al Mănăstirii Turnu, Aşezământul social "Acoperământul Maicii Domnului" de la Parohia Precupeţii Vechi, Asociaţia "Sfântul Arhidiacon Ştefan" a Bisericii "Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil" - Ghencea, Aşezământul social al Parohiei Izvoarele, Aşezământul social-filantropic "Sfântul Antonie cel Mare", Centrul educaţional "Glasuri de Îngeri" al Parohiei Vatra Luminoasă, Cabinetul medical al Parohiei Doamna Oltea, Atelierul de creaţie "Sfântul Vasile cel Mare" al Protoieriei I Capitală, Centrul de zi pentru copiii străzii al Fundaţiei "Sfânta Macrina", Centrul de informare, consiliere socială şi spirituală al Parohiei Icoanei, Centrul social al Parohiei Roşu, Centrul de Îngrijiri Paliative al Fundaţiei "Sfânta Irina".