De marea sărbătoarea a Intrării în biserică a Maicii Domnului, joi, 21 noiembrie, Schitul „Vovidenia” al Mănăstirii Neamț și-a sărbătorit hramul. Cu acest prilej, Înaltpreasfințitul Părinte Teofan,
Sfinţii români, rugători, mijlocitori şi ajutători în faţa Preasfintei Treimi
În Duminica a II-a după Rusalii, a Sfinţilor Români, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a participat la slujba Sfintei Liturghii săvârşită în Paraclisul "Sfântul Grigorie Luminătorul" din Reşedinţa patriarhală.
Sfinţii Părinţi au rânduit ca în această zi, la Sfânta Liturghie, să fie citită Sfânta Evanghelie de la Matei, care relatează episodul chemării la apostolat a primilor ucenici ai Mântuitorului Hristos. În cuvântul de învăţătură, Patriarhul României a explicat că "această chemare la apostolat sau la apostolie înseamnă chemarea la misiune, o chemare în vederea trimiterii, pentru că apostolatul înseamnă o trimitere a ucenicilor în lume pentru a vesti Evanghelia mântuirii. În Evanghelia de astăzi, Mântuitorul cheamă pe patru dintre cei doisprezece Apostoli - pe Petru şi pe Andrei, pe Iacob şi pe Ioan, fii lui Zevedeu - şi, în mod surprinzător, toţi patru răspund imediat chemării Mântuitorului Iisus Hristos. Iacob şi Ioan se aflau în corabia lor de pescari, împreună cu tatăl lor, Zevedeu, şi atunci când sunt chemaţi de Mântuitorul Iisus Hristos, atât de prompţi sunt în răspunsul la chemarea Lui, încât lasă pe tatăl lor în corabie şi pleacă. Această irezistibilă chemare a Mântuitorului Iisus Hristos găseşte imediat răspuns întrun mod neobişnuit, pentru că nu este un lucru obişnuit să laşi pe tatăl tău în corabie şi să mergi după cineva pe care nu l-ai cunoscut şi care nu-ţi promite nimic. Mântuitorul nu le-a promis nici ranguri, nici viaţă în lux, nici mărire lumească sau glorie omenească, ci le spune doar "Veniţi după Mine şi vă voi face pescari de oameni!". Răspunsul acesta prompt vine nu dintr-o înţelegere a cuvintelor Mântuitorului Iisus Hristos, ci dintr-o legătură tainică, sfântă, care se stabileşte între Persoana divino-umană a Mântuitorului Iisus Hristos şi aceşti oameni simpli. Nu atât înţelegerea intelectuală a cuvintelor Sale a fost puterea de convingere şi de atracţie a lor, ci Duhul Sfânt din Hristos. Iubirea nesfârşită a lui Dumnezeu Care Se află în Persoana Mântuitorului Iisus Hristos a făcut irezistibilă chemarea Sa şi a inspirat pe cei patru pescari să-L urmeze fără condiţii. O legătură tainică, duhovnicească a făcut ca aceşti pescari, într-o clipă a vieţii lor, să ia decizia de a se ocupa de altceva, de a nu mai duce viaţa lor obişnuită şi de intra în planul Altcuiva". Preafericirea Sa a mai evidenţiat că această chemare fără condiţii, fără nici o negociere, fără întrebare, fără vreo explicaţie şi răspunsul dat de apostoli sunt explicabile ca minune a Mântuitorului Hristos asupra sufletelor, minţii şi inimilor acestor pescari." "Duhul Sfânt a făcut să rodească Evanghelia Mântuitorului în neamul românesc" Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât, la 20 iunie 1992, ca în Duminica a II-a după Rusalii să se facă pomenirea Tuturor Sfinţilor Români. Întâistătătorul Bisericii noastre a arătat că, "în poporul român, sfinţii sunt cea mai mare podoabă a Bisericii, cea mai frumoasă lucrare a Duhului Sfânt. Astăzi, noi pomenim pe toţi sfinţii români, cunoscuţi şi necunoscuţi. Cei cunoscuţi sunt peste o sută şi Biserica noastră, în diferite etape, începând cu anul 1950 şi continuând după eliberarea de sub stăpânirea comunistă atee şi în anii următori, a trecut în rândul sfinţilor în calendar o mulţime de oameni bineplăcuţi lui Dumnezeu. Astfel, în 1992, s-a hotărât să fie şi o Duminică a Sfinţilor Români prin care noi aducem mulţumire lui Dumnezeu pentru faptul că Duhul Sfânt a făcut să rodească Evanghelia Mântuitorului Iisus Hristos în neamul românesc. Avem sfinţi martiri, cuvioşi, ierarhi, domnitori, monahi şi mărturisitori ai credinţei în timpuri grele, dar şi o mulţime de oameni simpli trecuţi în rândul sfinţilor. Toţi laolaltă astăzi, cunoscuţi şi necunoscuţi, sunt în faţa Preasfintei Treimi rugători, mijlocitori şi ajutători ai noştri. De aceea, noi îi cinstim cu foarte multă evlavie, cu dragoste, pentru că ei au iubit pe Dumnezeu şi au iubit pământul ţării noastre pe care l-au sfinţit cu rugăciunile, cu nevoinţele şi cu sângele lor, cei care au fost mucenici".