„Sfinţii sunt cei care ne arată sensul vieţii“

Înalt Preasfinţitul Mitropolit Hrisostom de Patras este oaspetele Bisericii Ortodoxe Române la hramul de anul acesta al Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou. Ierarhul grec, care aduce cu sine şi Cinstitul cap al Sfântului Apostol Andrei, a avut bunăvoinţa să ne acorde un interviu despre evlavia pe care o au grecii faţă de Sfânt, dar şi despre preocuparea pentru tineretul grec aflat în faţa crizelor de tot felul. Înalt Preasfinţia Sa ne-a împărtăşit, totodată, şi dorinţa de a vizita în aceste zile meleagurile dobrogene, unde a propovăduit Apostolul cel Întâi Chemat.

Înalt Preasfinţia Voastră, cu prilejul sărbătorii Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, ocrotitorul Bucureştilor, sunteţi oaspete al Bisericii Ortodoxe Române. Cu ce sentimente vă îndreptaţi pe urmele Sfântului Apostol Andrei, ocrotitorul României?

Vă mulţumesc pentru prilejul pe care mi-l daţi ca, prin cotidianul dumneavoastră, să dau expresie câtorva gânduri duhovniceşti şi să comunic cu poporul român, binecuvântat de Dumnezeu. De la început dau slavă Domnului, Cel ce a binevoit să venim pentru câteva zile în ţara dumneavoastră şi să aducem Cinstitul cap al sfintelor moaşte ale Sfântului Apostol Andrei cel Întâi Chemat. El este Sfântul şi Învăţătorul nostru comun, deoarece a propovăduit Adevărul şi la dumneavoastră, şi la noi, pecetluindu-şi învăţătura prin moartea sa mucenicească pe o cruce în forma literei X.

De asemenea, mă închin cu mulţumire Sfântului Apostol Andrei, deoarece ne-a ajutat să facem acest pelerinaj. Împreună lucrător cu Dumnezeu la realizarea acestei călătorii de închinare a fost şi este Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul României. Preafericirea Sa ne-a chemat cu amabilitate şi dragoste să venim în frumoasa dumneavoastră patrie, ca să aducem sfintele moaşte ale Sfântului nostru, pentru binecuvântarea şi sfinţirea poporului român. Ca Mitropolit de Patras, am deosebita binecuvântare de la Dumnezeu să păstoresc Biserica Apostolică întemeiată prin propovăduirea Sfântului Apostol Andrei. Pretutindeni îl simţim pe Apostolul cel Întâi Chemat. Prezenţa lui este cu totul vie. Aş putea relata foarte multe despre ajutorul minunat dat de Sfântul. Dar acum sunt profund emoţionat deoarece calc pe pământul dumneavoastră, în locul unde Apostolul Andrei s-a aflat şi a propovăduit Evanghelia cu harul lui Dumnezeu. Pentru mine este o experienţă cutremurătoare. Cred că acest pelerinaj, vizita aceasta în ţara dumneavoastră scăldată în sudoarea nevoinţelor, în rugăciunile şi sângele sfinţilor credinţei noastre, a fost binecuvântată de Dumnezeu, fiindcă Sfântul Andrei a vrut-o. Se vede că Apostolul lui Hristos şi-a dorit să se afle şi cu trupul lângă fiii săi, în mijlocul nobilului popor român binecredincios. Dorinţa mea este să vizitez locurile pe unde a trecut Apostolul Andrei. Dacă Dumnezeu ar vrea şi dacă Sfântul Andrei ar da binecuvântarea să-mi împlinesc dorinţa aceasta, pentru mine ar fi o profundă experienţă duhovnicească şi o mare binecuvântare!

Atât în România, cât şi în Grecia, oamenii au o evlavie deosebită pentru Sfântul Andrei, cel Întâi Chemat de Mântuitorul la apostolat. Cum au ajuns sfintele moaşte în catedrala din Patras?

Moaştele Sfântului Apostol Andrei au fost mutate din Patras la Constantinopol în anul 357, de Sfântul Antonie, trimis în acest scop în cetatea noastră de împăratul Constantin. Mai târziu, au fost duse în Occident, aşa cum s-a întâmplat cu moaştele multor sfinţi ai noştri. Sfântul cap al Apostolului Andrei a rămas în Patras, sau, după cum spun alţii, s-a întors mai târziu în oraşul nostru, unde s-a păstrat până în anul 1462. Atunci, Toma Paleologul, arhontele Patrei, fratele lui Constantin Paleologul, ultimul împărat al Constantinopolului, a fugit în Apus, luând cu sine Sfântul cap al Apostolului Andrei, pe care l-a predat papei de la Roma. Acolo s-a păstrat Sfântul cap până în anul 1964, când, după multe eforturi şi discuţii purtate de Biserica Patrei cu Biserica Romano-Catolică, a fost restituit oraşului Patras. În această privinţă, de mare ajutor a fost şi Patriarhia Ecumenică. Astfel, la 26 septembrie 1964, cardinalul Augustin Bea, reprezentantul papei Paul al VI-lea, a pus în mâinile fericitului întru adormire Constantin, mitropolitul Patrei, Capul izvorâtor de mir al Sfântului Andrei, în cadrul unei ceremonii măreţe desfăşurate în Piaţa Celor Trei Aliaţi din Patras, în prezenţa multor ierarhi ai Bisericii Greciei şi ai altor Biserici Ortodoxe, a conducerii politice a Greciei şi a mii de credincioşi.

Tot în Occident fusese dusă şi Crucea Apostolului Andrei. Ea s-a păstrat la o mănăstire din oraşul Marsilia, din Franţa, până în anul 1980. Atunci, în urma înţelegerii dintre Biserica Patrei şi Biserica Romano-Catolică, Crucea Sfântului a fost adusă în Patras. Împreună cu Sfântul cap, aceasta se păstrează, de atunci, în noua biserică a oraşului.

Cum arată o zi de hram în eparhia Înalt Preasfinţiei Voastre?

Credincioşii Bisericii Apostolice a Patrei îl cinstesc pe Sfântul Andrei cu rugăciuni, cereri stăruitoare şi sfinte slujbe, săvârşite atât în biserica veche, unde i se află mormântul, cât şi în biserica nouă, unde se păstrează Sfântul său cap şi Cinstita sa Cruce.

Însă Sfântul este cinstit în ziua pomenirii sale, 30 noiembrie, cu strălucite manifestări sărbătoreşti. În centrul acestora sunt Dumnezeiasca Liturghie şi procesiunea religioasă desfăşurată în oraşul Patras. La acestea participă Sfântul Sinod al Bisericii Greciei, conducerea politică a ţării şi mulţime de credincioşi din Patras, din alte zone ale Greciei şi din străinătate. În tot cursul lunii noiembrie, în Patras au loc manifestări religioase şi culturale în cinstea Sfântului Andrei, intitulate Sărbătorile Apostolului Întâi Chemat. De asemenea, se prăznuieşte cu măreţie restituirea Sfântului său cap oraşului Patras. Această zi este duminica cea mai apropiată de 26 septembrie, în fiecare an. Mii de credincioşi iau parte la această sărbătoare. La mormântul Sfântului, Mitropolitul Patrei săvârşeşte în fiecare zi de vineri sfânta slujbă de Priveghere şi Dumnezeiasca Liturghie.

Veţi participa la proclamarea canonizării a doi mitropoliţi cărturari din Transilvania, Andrei Şaguna la Sibiu şi Simion Ştefan la Alba Iulia. Ce simte un arhiereu atunci când este chemat să primească pilda de vieţuire a unor ierarhi care au dobândit sfinţenia?

Cu adevărat mare şi emoţionant este evenimentul canonizării celor doi sfinţiţi arhierei ai Bisericii Române, Andrei Şaguna şi Simion Ştefan. Aceşti sfinţi sunt prietenii lui Dumnezeu! Mai presus de om, de persoanele îndrăgite şi de întreaga lume, ei au iubit pe Dumnezeu şi viaţa şi-au dat pentru slava lui Dumnezeu şi mântuirea oamenilor. Ei sunt solitori ai oamenilor la Dumnezeu şi mijlocesc prin rugăciunile lor pentru mântuirea noastră. Sunt ocrotitorii noştri, păzitorii vieţii noastre şi modelele noastre sfinte. Astăzi, în epoca prăbuşirii valorilor, sfinţii sunt cei care ne arată sensul vieţii. Biserica Română se bucură de o mare binecuvântare de la Dumnezeu: ea are mulţime de sfinţi care o acoperă şi o apără ca un nor cu rugăciunile lor. Noi, arhiereii Bisericii lui Hristos, avem pururea înaintea ochilor chipurile sfinţilor noştri. De la ei luăm putere! Viaţa şi petrecerea lor sfântă constituie pentru noi adevărata pildă de urmat. La ei scăpăm în clipele grele ale vieţii şi pe ei îi rugăm să mijlocească la Domnul ca să ne miluiască.

Trăim vremuri de încercare grea, în care Biserica are misiunea de a păstori oameni ce simt povara unei crize financiare globale. Este acesta un bun prilej de a reveni la cultivarea valorilor spirituale?

Am accentuat şi accentuăm şi acum faptul că actuala criză este mai întâi de toate criză spirituală şi morală. Criza economică este rezultatul celei precedente. L-am renegat pe Dumnezeu, L-am exilat din viaţa noastră! Ne-am iubit mai mult pe noi înşine şi am divinizat sinea, ego-ul nostru. Ne-am ataşat de bunurile materiale şi am crezut că fericirea se află în viaţa lumească amăgitoare şi înşelătoare. Însă realitatea este dură şi foarte dureroasă. Omul suferă deoarece a săvârşit păcatul lepădării de Dumnezeu. Sunt foarte potrivite cuvintele: "Fără Dumnezeu, toate sunt permise". Deci, a venit vremea să înţelegem bine că este necesar să ne întoarcem la sânul Părintelui Ceresc şi că a venit prilejul să revenim la rădăcinile şi valorile noastre spirituale care au validitate de-a lungul vremurilor. Nu există altă cale de salvare! Iisus Hristos este Calea, Adevărul şi Viaţa!

Arhipăstorirea Înalt Preasfinţiei Voastre pune accent pe investiţia în tineri pentru viitor. Cât de importantă este generaţia de mâine pentru Biserică şi cum încercaţi să o apropiaţi în Biserica Greciei?

Este adevărat că, pe lângă altele, suntem preocupaţi de formarea tinerilor noştri şi de "întrarmarea" lor duhovnicească. Copiii noştri sunt speranţa de aur a Bisericii şi a societăţii noastre. În ultimii ani, toate instituţiile au trecut şi trec prin criză. Familia, şcoala şi celelalte au suferit schimbări structurale şi din această cauză există foarte multe goluri în dezvoltarea şi progresul spiritual al copiilor. Şomajul a bătut aproape la orice uşă şi criza economică a decepţionat şi înşală speranţele multor tineri. Tinerii noştri şi-au pierdut încrederea în instituţii şi persoane. Ei caută stabilitate în viaţă, speranţă şi încredere. Cu dragoste, afecţiune părintească şi din sinceră purtare de grijă, Biserica a chemat şi cheamă pe tineri nu doar la un dialog - care desigur este necesar pentru a se merge mai departe în viaţă cu încredere -, dar şi la un adevărat mod de a trăi, bazat pe respectul pentru persoana umană, pentru omul creat după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu. Ea îi cheamă mai ales să participe la viaţa eclezială, care este comuniune a persoanelor, dragoste în sensul crucii, adică orientată vertical, spre Dumnezeu, şi orizontal, spre om. Dacă vrei să ţi-l apropii pe celălalt, trebuie să-l iubeşti cu adevărat!

Dragostea este o forţă uriaşă. Ea găseşte modalităţi să-l ajute pe cel iubit. Are nebănuită putere inventivă, ajungând până la jertfirea pentru celălalt. Din fericire, copiii noştri au încredere în Biserică şi îşi găsesc refugiul la sânul ei. Ei ştiu că Biserica este singurul spaţiu în care niciodată nu vor fi dezamăgiţi. În oraşul nostru, Patras, atât eu, ca arhiereu, cât şi toţi ceilalţi colaboratori ai mei, clerici şi mireni, lucrăm cu toate putinţele sufletului nostru pentru tineri. Am înfiinţat un oficiu pentru tineret, colaborăm permanent cu Universitatea şi cu Institutul Teologic Universitar din oraş. La aceste două instituţii de învăţământ superior învaţă peste 40.000 de studenţi. În ogorul duhovnicesc de acolo lucrează clerici remarcabili. Activitatea lor are drept centru sfintele biserici din aceste instituţii. Acordăm sprijin spiritual şi, dacă este nevoie, material multor studenţi din oraşul nostru şi din alte oraşe.

Avem tineri bursieri care studiază la facultăţi din străinătate, dar şi din Grecia. Activitatea desfăşurată de Oficiul pentru căsătorii al Mitropoliei este foarte intensă. Acesta acordă consiliere spirituală nu numai tinerilor care urmează să se căsătorească, ci şi cuplurilor de tineri căsătoriţi. Am organizat excelente cursuri de catehizare, grupuri pentru activităţi studenţeşti, cursuri de dansuri populare tradiţionale, pictură şi muzică bisericească, un serviciu pentru asistenţa persoanelor dependente de droguri, tutun sau alcool şi altul pentru plasarea pe piaţa muncii. Acordăm asistenţă religioasă în spitale şi penitenciare. Aici, preoţii noştri se ocupă cu foarte mare râvnă şi cu multă dragoste de fraţii noştri aflaţi în dificultate. De asemenea, preoţii noştri acordă asistenţă religioasă militarilor din unităţile militare aflate în regiunea noastră. Însă importantă este mai ales lucrarea săvârşită prin Sfânta Taină a Mărturisirii. La Mărturisire se dă copiilor posibilitatea să stabilească o relaţie, de acum, personală cu preotul şi Biserica, să găsească soluţii la numeroasele lor probleme, dar mai ales să fie călăuziţi spre trăirea vieţii pline de Sfintele Taine ale Bisericii, ceea ce constituie centrul de gravitaţie al existenţei noastre.

Mitropolia de Patras desfăşoară o activitare mediatică dezvoltată. Cât este de importantă pătrunderea mesajului evanghelic în casele credincioşilor prin publicaţii, pe calea undelor şi prin intermediul televizorului?

Dacă sunt folosite corect, mijloacele de informare în masă devin, pentru Biserică, un amvon modern. În Mitropolia Patrei avem un post de radio şi TV, internet, tipărituri etc. Prin acestea ne dăruim dragostea, oferim învăţătură duhovnicească, mărturisim adevărul despre Dumnezeu şi Biserică. Activitatea pe care o realizăm prin mijloacele bisericeşti de informare în masă, dar şi prin alte mijloace locale este substanţială şi, aş zice, uimitoare. Este vorba de modalitatea modernă de comunicare, care ne aduce atât de aproape de oamenii aflaţi, din punct de vedere geografic, departe de noi. Ştim foarte bine că toate acestea sunt valorificate în maniera cea mai bună şi de Biserica din România, sub călăuzirea luminată şi la iniţiativa Preafericitului Patriarh Daniel. Trăim deja într-o epocă în care evenimentele aleargă. Trebuie să ne sincronizăm şi, aş zice, să fim progresişti, inovatori în eforturile de transmitere a cuvântului lui Dumnezeu, şi de oferire a dragostei izvorâte din adâncul inimii noastre.

Vă mulţumesc mult pentru posibilitatea pe care mi-aţi dat-o să comunic cu poporul binecuvântat al României prin cotidianul dumneavoastră. Mulţumesc Preafericitului Patriarh Daniel, Înalt Preasfinţiţilor şi Preasfinţiţilor arhierei pe care îi îmbrăţişez în Domnul. De asemenea, adresez salutul meu şi îmbrăţişez poporul român ortodox binecredincios. Tuturor le urez să aibă parte de bucurie şi har de la Dumnezeul nostru, Cel în Preasfânta Treime închinat pentru rugăciunile Sfântului Apostol Andrei cel Întâi Chemat şi ale tuturor sfinţilor! Amin.

Interviu realizat de Alexandru Briciu

Traducerea din limba greacă: Sectorul Relaţii bisericeşti şi interreligioase al Patriarhiei Române