În seara zilei de marți, 17 martie, Facultatea de Drept din București a găzduit conferința intitulată „Doamne, învață-mă să fiu om!” Prelegerea a fost susținută de părintele dr. Răzvan Ionescu, prodecan al Centrului de Studii și Cercetări „Sfântul Dumitru Stăniloae” din Paris. În același cadru a fost lansat și un volum dedicat dezvoltării umane într-o epocă dominată de progresul tehnologic. Dialogul dintre teologie, vocația spirituală a omului, știință și provocările contemporane a fost abordat de părintele Răzvan Ionescu pe parcursul conferinței desfășurate în Aula Magna a Facultății de Drept din Capitală. O atenție deosebită a fost acordată provocărilor pe care inteligența artificială le aduce în rândul societății. „Există un chip foarte personal și personalizat cu care fiecare dintre noi Îl trăiește pe Dumnezeu. Astăzi există tendințe globale ale oamenilor de a-L ocoli pe Dumnezeu și a se descurca singuri. Oferta tehnologică alimentează porniri și căutări în direcția auto-îndumnezeirii, lucru care poate suna fascinant, dar care nu provine din cultura creștină. Cred că, dacă ne dăm seama că deciziile noastre au un impact existențial, adică au repercusiuni asupra vieții întregi și asupra a ceea ce devenim în veșnicie, ajungem la concluzia că, fără a ne preda în mâinile lui Dumnezeu, autorul adevărat al proiectului care suntem noi, nu putem învăța să fim oameni”, a declarat părintele Răzvan Ionescu pentru TRINITAS TV.
Sfințirea bisericii de lemn restaurate din satul Urși
În a doua duminică după Rusalii, Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului, a săvârşit slujba de sfinţire a bisericii de lemn „Buna Vestire” din satul Urși, comuna Popești, județul Vâlcea, după ample lucrări de restaurare. La finalul Sfintei Liturghii, chiriarhul locului l-a hirotesit iconom stavrofor pe părintele Constantin Valeriu Șerban și a oferit diplome de vrednicie arhitecților și celor care au lucrat la restaurarea bisericii de lemn.
Sfântul lăcaş din satul Urși, comuna Popești, a fost ridicat în perioada 1757-1784. După incendiul din 1838, biserica a fost reparată și pictată în anul 1843 atât la interior, cât și la exterior. Din anul 1913, în sat a fost construită o nouă biserică de zidărie, cea de lemn rămânând abandonată în cimitir. Restaurarea ei a început la 12 iunie 2010, ca urmare a prăbușirii bolții peste Altar, cu o intervenție de urgență inițiată de Ordinul Arhitecților din România și finanțată de Fundația Pro Patrimonio, prin regretatul arhitect Șerban Cantacuzino. În perioada 2011-2021 s-a lucrat la consolidarea picturii, desfacerea bolții (bârnele și iconostasul fiind restaurate la Universitatea Națională de Arte București), realizarea unor fundații noi din piatră, înlocuirea tălpilor și bârnelor putrede din structură, refacerea bolții, a șarpantei și a învelitorii de șiță, conservarea frescelor interioare și exterioare, reparația și completarea mobilierului interior, sistematizarea verticală.
.jpg)
