În Sâmbăta Sfântului Lazăr, la Schitul "Sfântul Lazăr" din Alba Iulia, a fost oficiată slujba de sfinţire a bisericii cu hramul "Învierea Sfântului şi Dreptului Lazăr", oficiată de Înalt Preasfinţitul Andrei, Arhiepiscopul Vadului, Feleacului şi Clujului şi Mitropolitul Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului, împreună cu Preasfinţiţii Episcopi Lucian, al Caransebeşului, şi Gurie, al Devei şi Hunedoarei, înconjuraţi de un sobor de preoţi şi diaconi.
Slujba de sfinţire a fost săvârşită de trei arhierei, 40 de preoţi, şase diaconi, răspunsurile la strană fiind date de un cor de teologi de la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Alba Iulia. Alături de impresionantul sobor s-au rugat monahi şi monahii împreună cu un număr mare de credincioşi. În cuvântul de învăţătură de după citirea Sfintei Evanghelii, Înalt Preasfinţitul Andrei a arătat paralelismul între învierea lui Lazăr şi învierea noastră, apoi a schiţat portretele preasfinţiţilor Ioan Stroia şi Policarp Moruşcă. La finalul Sfintei Liturghii, care a inclus şi o hirotonie de preot, şi una de diacon, PS Lucian al Caransebeşului a expus un material biografic al celui de-al treilea episcop care odihneşte în necropola episcopală a schitului, arhiereul Veniamin Nistor al Caransebeşului. A urmat oferirea de diplome pentru toţi cei ce au ajutat la zidirea acestui sfânt lăcaş. S-a oficiat slujba parastasului pentru ierarhii şi slujitorii acestui aşezământ monahal. Festivitatea s-a încheiat, aşa cum se cuvenea, cu o agapă frăţească.
Cu o zi înainte de sfinţire, sfântul lăcaş monahal a primit o părticică din moaştele Sfântului Lazăr din insula Cipru, unde odihnesc osemintele sale.
Schitul a fost înfinţat în 1937 la iniţiativa preasfinţitului dr. Ioan Stroia, episcop general al Armatei, fiind cunoscut până în 1999 ca şi Schitul "Sfântul Ioan Botezătorul", hramul vechii biserici de lemn fiind "Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul". Biserica de lemn a fost strămutată, noua biserică are hramul "Învierea lui Lazăr", iar schitul şi-a primit noul nume de la ea.
Preasfinţitul Ioan Stroia, cel care a cumpărat terenul şi a început lucrarea, a trecut la Domnul în 18 aprilie 1937, mormântul său fiind aşezat în necropola episcopală din incinta schitului. Schitul a rămas apoi în grija preasfinţitului Partenie Ciopron, episcop al Armatei, până în 1948 când, printr-un ordin abuziv al Regiunii a III-a Militare Cluj, a fost desfiinţată Episcopia Armatei, iar schitul a intrat sub jurisdicţia Clujului. În 1948 a fost numit stareţ al schitului pr. arhim. Sava Cimpoca, mare ascet şi un iscusit duhovnic. Săvârşea zilnic Sfânta Liturghie, pe care o oficia cu atâta evlavie, încât faţa i se lumina. Avea darul vindecării bolilor şi al izgonirii duhurilor rele. La 24 iunie 1948, cu prilejul hramului, episcopul Nicolae Colan al Clujului a pus piatra de temelie pentru o biserică ce urma să fie ridicată în apropierea mormântului preasfinţitului dr. Ioan Stroia. Ridicarea acestei biserici nu s-a putut face din cauza regimului comunist, care în repetate rânduri a căutat desfiinţarea schitului.
Noul ierarh al Alba Iuliei, Înalt Preasfinţitul Andrei Andreicuţ, reface viaţa duhovnicească a aşezământului monahal, emiţând decizia de reînfiinţare a sa, aici stabilindu-se o obşte de călugări. În 1992, la iniţiativa PS Andrei, a fost deschisă tipografia Episcopiei de Alba Iulia, aceasta funcţionând în incinta schitului până în prezent.
În 2001, în Sâmbăta lui Lazăr, IPS Andrei a pus piatra de temelie a noii biserici a schitului cu hramul "Învierea Sfântului şi Dreptului Lazăr", din acea dată schitul numindu-se oficial "Sfântul Lazăr". Biserica, având ca arhitect pe Grigore Filimon, se înscrie pe linia bisericilor ortodoxe din Ţara Românească, cu influenţe spre Ardeal, având ca prototip biserica-bolniţă a Mănăstirii Cozia de pe Valea Oltului.
.jpg)
