Simpozionul de teologie dedicat Părintelui Stăniloae, la final

Simpozionul „Sfântul Preot Mărturisitor Dumitru Stăniloae - un nou rugător în cer” se încheie astăzi, 12 noiembrie. A doua zi a evenimentului academic de la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul” din București a cuprins ultimele două sesiuni de comunicări în cadrul cărora cadre didactice și studenți au prezentat lucrări științifice ce subliniază actualitatea temelor tratate de Sfântul Dumitru Stăniloae.

Prima prelegere a celei de-a patra sesiuni de comunicări a fost susținută de părintele prof. univ. dr. Nicușor Beldiman, directorul Departamentului de Teologie Sistematică, Practică și Artă Sacră al facultății bucureștene și consilier patriarhal la Sectorul teologic-educațional al Administra­ției Patriarhale, și s-a intitulat „Sfântul Preot Mărturisitor Dumitru Stăniloae - propovăduitor al iubirii Preasfintei Treimi”. Părintele Nicu­șor Beldiman a expus câteva dintre va­lențele slujirii omiletice a marelui teolog român: „Viața trăită în rugăciune și în ambianța harică a Bisericii s-a reflectat în propovăduirea unei învățături impregnate de duhul Evangheliei și al Sfinților Părinți, Sfântul Părinte Mărturisitor fiind teolog și predicator nu doar prin bogăția cunoș­tințelor teologice, ci datorită puterii care îi însoțea cuvântul. Prin cuvântările rostite la diverse evenimente, acesta a arătat că Teologia Dogmatică nu este o disciplină ce trebuie cuprinsă doar în manuale și tratate, ci poate fi accesibilă tuturor creștinilor atâta vreme cât este asumată și trăită la nivel personal. Studierea predicilor părintelui relevă o înțelegere profundă a temelor înfățișate, dar și un spirit sintetic, capabil să transmită într-o formă clară și accesibilă conținutul învățăturii de credință. (...) Lectura cuvântărilor Sfântului Dumitru Stăniloae oferă posibilitatea împăr­tășirii de cunoștințele și gândirea teologică a celui care și-a închinat întreaga viață slujirii Cuvântului. Pentru a încerca pătrunderea în tainele teologiei, dar și pentru a le face transparente celorlalți, este nevoie de o raportare autentică la Evanghelie, o înțelegere nu doar a cuvântului, ci și a duhului care îl însoțește. În acest sens, Părintele profesor dă mărturie despre lucrarea continuă a Mântuitorului Hristos care se manifestă și prin cuvântul Său: «Evanghelia Domnului Iisus Hristos este Cartea vieții. Cine citește și cine aude cuvântul ei nu află numai ce s-a petrecut odată, în trecut, ci ia pildă și putere pentru o viețuire tot mai curată, tot mai înaltă, pe pământ, și pentru fericirea cea veșnică în ceruri»”.

A urmat prelegerea părintelui prof. univ. dr. George Grigoriță, consilier patriarhal la Cancelaria Sfântului Sinod, care a vorbit de­spre „Actualitatea scrierilor Sfântului Preot Mărturisitor Dumitru Stăniloae despre sinodicitate și întâietate în Biserică”. 

„Deși era o perioadă de mare restriște intelectuală și de libertate religioasă în România, Părintele Dumitru Stăniloae, în anii ’60, abordează o temă foarte importantă, aceea a înțe­legerii Bisericii și a modului în care ea funcțio­nează. În acest sens, a criticat foarte dur și punctual unele opinii privind eclesiologia ortodoxă. Astfel, a criticat mai întâi eclesiologia lui Nicolae Afanasiev, pe care a numit-o eclesiologie euharistică, și totodată pe cea a părintelui Alexandru Schmemann, arătând că aceste eclesiologii sunt puncte de vedere formulate de teologi aflați într-un mediu neortodox, pentru că ei activau în diaspora ortodoxă, adică într-un mediu preponderent catolic sau protestant, și că, prin ceea ce ei afirmau, se îndepărtau destul de mult de Tradiția canonică a Bisericii. Prin acest lucru, ei aduceau anumite inovații în organizarea și funcționarea Bisericii. Părintele Stăniloae explică și care sunt pericolele acestor două viziuni eclesiologice, arătând că eclesiologia promovată de părintele Schmemann este una universalist-primațială și este foarte periculoasă fiindcă părintele Schmemann a ajuns să accepte primatul ca element necesar pentru unitatea Bisericii. În acest sens, Părintele Stăniloae arată că în Biserică întâietatea nu poate fi înțeleasă nici ca un primat de putere, dar nici ca o simplă președinție onorifică a celui care este întâiul ierarh al unei Biserici. Pe baza eclesiologiei sale de comuniune trinitară, Părintele Stăniloae arată că fiecare Biserică locală este catolică, adică Biserică universală, iar prin această precizare subliniază că în Biserică nu este nevoie de un element extern, primațial, care să creeze sau să garanteze unitatea Bisericii”, a spus părintele profesor George Grigoriță. 

Ultima comunicare a sesiunii a patra a fost susținută de părintele lect. univ. dr. Aurel Mihai, având titlul „Sfânta Liturghie și unitatea Bisericii în gândirea Sfântului Părinte Mărtu­risitor Dumitru Stăniloae”: „Teologia Sfântului Părinte Dumitru Stăniloae se distinge prin capacitatea de a exprima identitatea neschimbată a Bisericii, punând accent pe continuitatea istorică și pe dimensiunea ei universală. Întreaga sa gândire este centrată pe înțelegerea, interpretarea și aprofundarea revelației dum­nezeiești, ceea ce conferă operei sale un carac­ter profund sapiențial și mistic. Teologia Sfântului Părinte Dumitru Stăniloae se întemeiază pe viziunea mistică a Bisericii, ca spațiu al pre­zenței neîntrerupte a lui Dumnezeu. În viziunea sa neopatristică, Sfântul Părinte plasează în centrul reflecției liturgice Taina Jertfei lui Hristos și chemarea fiecărui credincios de a o asimila personal. Urmând îndeaproape teologia Sfântului Chiril al Alexandriei, el subliniază că apropierea de Dumnezeu devine posibilă numai printr-o stare de jertfă curată, izvorâtă din însăși puterea Jertfei Mântuitorului”.

A cincea și ultima sesiune de comunicări a fost destinată prelegerilor susținute de mai mulți doctoranzi în diferite domenii de cercetare teologică. Fiecare din sesiunile desfășurate a fost urmată de discuții și dezbateri pe marginea temelor prezentate, iar simpozionul s-a încheiat cu o serie de concluzii.