Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Actualitate religioasă Știri Simpozionul naţional despre satul românesc, la final

Simpozionul naţional despre satul românesc, la final

Un articol de: Vasile-Robert Nechifor - 09 Oct, 2019

În Sala Conventus a Palatului Patriarhiei din București au avut loc ieri, 8 octombrie, lucrările din ultima zi a Simpozionului naţional de teologie „Satul românesc: vatră a plămădirii, păstrării şi promovării fiinţei naţionale şi a credinţei ortodoxe”. În cadrul acestora s-au creionat concluziile evenimentului.

Ultima zi a simpozionului a debutat cu cea de-a patra sesiune de comunicări ştiinţifice intitulată „Şcoala din tinda Bisericii: primele forme de educaţie în satul românesc” şi moderată de pr. dr. Florin Marica, consilier patriarhal, coordonator al proiectului „Alege şcoala!” În primul referat din cadrul acestei sesiuni, „Şcoala din Biserică. Începuturile şi evoluţia învăţământului (teologic) în (şi prin) Biserică. Şcoli bisericeşti şi şcoli domneşti”, pr. prof. dr. Ioan Moldoveanu, decanul Facultăţii de Teologie Ortodoxă din Bucureşti a reliefat faptul că în spaţiul românesc şcoala nu a fost niciodată separată de Biserică.

„În Evul Mediu, şcoala a funcţionat mai întâi pe lângă mănăstiri şi biserici. Şcolile elementare în care tinerii învăţau să scrie, să citească, să socotească au existat în spaţiul românesc încă de la începutul epocii medievale. (…) Bisericii i se datorează în mare măsură insituţionalizarea învăţământului, fie că îl făcea în favoarea sa, fie că, mai târziu, va pune oameni la dispoziţia a ceea ce va deveni un învăţământ de înaltă ţinută. Nu se poate nega faptul că Biserica s-a implicat în zidirea învăţământului modern”, a spus părintele decan.

În continuare, pr. conf. dr. Nicuşor Beldiman, consilier patriarhal, a arătat în referatul „Rolul predicii în promovarea valorilor religioase şi culturale în satul românesc” importanţa cultică a predicii, mai ales în satul românesc, aceasta răspunzând în permanenţă preocupărilor spirituale ale credincioşilor: „Preotul, prin predică, a proiectat lumina concepţiilor creştine asupra tuturor problemelor care preocupă viaţa zilnică a credincioşilor, încercând să-i ajute pentru a găsi cele mai bune soluţii în rezolvarea lor. (…) Prin predică, cuvântul Adevărului s-a propovăduit pretutindeni, mai ales în satul românesc. Propo­văduirea luminează întregul drum al mântuirii”.

Ultimul referat din cadrul celei de-a patra sesiuni, „Ernest Bernea - un primus inter pares al etnografiei româneşti”, a fost susţinut de dr. Costion Nicolescu, cercetător la Muzeul Ţăranului Român. Acesta a evocat figura marelui etnograf, care a cunoscut şi cercetat satul în mod nemijlocit, revelându-i adevăratul spirit. „Titlul «primus inter pares al etnografiei româneşti» este puţin restrictiv. Nu-l putem încadra pe Ernest Bernea ca etnograf. E şi etnograf, şi etnolog, a făcut şi sociologie, şi filosofie a culturii săteşti. Este o personalitate cu o cuprindere foarte largă. După ce citeşti opera lui, rămâi cu ţăranul şi cu gândirea lui şi cu felul lui de a vedea lumea. I-a plăcut foarte mult să lucreze pe teren, să aibă contact direct cu ţăranii, să îi asculte”, a spus Costion Nicolescu. 

A cincea sesiune de comunicări ştiinţifice, intitulată „Forme şi manifestări de organizare administrativă a satului românesc”, a fost moderată de prof. dr. Nicu Gavriluţă, decanul Facultăţii de Filosofie şi Ştiinţe Social-Politice din cadrul Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi.

În referatul de deschidere al acestei sesiuni, „Iubirile mântuitoare ale ţăranului român: moşia, neamul, lumina cunoştinţei, cerul”, prof. dr. Gheorghiţă Geană, cercetător la Institutul de Antropologie al Academiei Române, a arătat care sunt valorile fundamentale şi definitorii ale satului autentic românesc: „Mi-am propus să scot în evidenţă o grilă de valori care definesc în chip esenţial personalitatea ţăranului român şi, implicit, sufletul satului românesc. Moşia vine de la moş, arătând cultul strămoşilor care este atât de specific satului. Neamul este perceput la români ca o familie supraextinsă. Cunoaşterea ţăranului, care se baza foarte mult pe experienţa personală, a generat o înţelepciune foarte profundă”.
În al doilea referat, „Funcţiile laice ale Bisericii în satul românesc din Transilvania, la mijlocul secolului al XIX-lea”, dr. Simion Retegan, cercetător la Institutul de Istorie din Cluj Napoca al Academiei Române, a precizat faptul că, în spaţiul intracarpatic, preotul de sat a avut și responsabilități administrative față de obște. „Dimensiunea profană a instituţiei bisericeşti de la sat era cu atât mai puternică, cu cât titularul ei, preotul, este ales de credincioşii pe care îi va păstori. Ca trăitor în mijlocul obştei, ca persoană oficială cu instrucţie şcolară, el este în cele mai diverse situaţii purtătorul de cuvânt al satului, autorul plângerilor scrise sau orale, căpetenia sa morală, un model socio-cultural”, a spus cercetătorul Simion Retegan.

În continuare, Temistocle Diaconu, primarul comunei Pădureni, judeţul Vaslui, a exemplificat modul în care satul poate îmbrăţişa modernitatea, păstrându-şi, în acelaşi timp, spiritul său autentic, tradiţional.

În ultimul referat al acestei sesiuni de comunicări, „Simbolismul crucii în arta populară românească”, prof. dr. Doina Işfănoni, cercetător etnolog, a arătat faptul că la sat crucea este prezentă în toate locurile fundamentale, fiind unul dintre reperele esenţiale care ghidează viaţa ţăranului: „Pentru români, crucea este scutul de care tot răul se loveşte. Ea ajută omul să se împlinească, deschizându-i perspectiva nemuririi. Pe tot cuprinsul României, observăm cum şi astăzi ţăranii îşi pun cruci pe acoperişul porţilor, al caselor, pe fântâni, la răspântii. Crucea radiază în casă lumina credinţei”.

În partea a doua a zilei a avut loc ultima sesiune de comunicări ştiinţifice, intitulată „Criza actuală a satului românesc şi implicarea Bisericii Ortodoxe Române în atenuarea acesteia”.