De marea sărbătoarea a Intrării în biserică a Maicii Domnului, joi, 21 noiembrie, Schitul „Vovidenia” al Mănăstirii Neamț și-a sărbătorit hramul. Cu acest prilej, Înaltpreasfințitul Părinte Teofan,
Slăbănogul de la Vitezda, dascăl al recunoştinţei şi al răbdării
„Iisus Hristos iartă, vindecă şi ridică pe cel bolnav şi păcătos”, a evidenţiat Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, în cuvântul de învăţătură rostit duminică, 23 mai, în Paraclisul istoric „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” din Reşedinţa Patriarhală, cu prilejul Duminicii a 4-a după Paşti, a Vindecării slăbănogului de la Vitezda. Preafericirea Sa a precizat că în toate duminicile cuprinse între sărbătorile Învierii şi Înălţării Domnului se vede puterea vindecătoare a Mântuitorului Iisus Hristos.
Întâistătătorul Bisericii noastre a subliniat în cuvântul de învăţătură faptul că Mântuitorul Iisus Hristos a mers spre omul bolnav de la Vitezda, deoarece a simţit că multa lui suferinţă s-a transformat în pocăinţă. „Deşi erau mulţi oameni la scăldătoarea Vitezda din Ierusalim, nici unul nu l-a ajutat pe slăbănog. De aceea, el suferea nu numai de paralizie, ci şi de singurătate. Suferea şi din cauza nepăsării celor din jur. Bolnavii care veneau la Vitezda erau însoţiţi de unul sau de mai mulţi membri ai familiei, care îi ajutau să intre în scăldătoare după tulburarea apei de către înger. Pe acest bolnav însă nu l-a ajutat nimeni. De aceea, atunci când Mântuitorul în mod discret Se apropie de El, îl întreabă: «Voieşti să te faci sănătos?» (Ioan 5, 6). Slăbănogul nu răspunde propriu-zis la întrebare, ci spune: «Doamne, nu am om care să mă arunce în scăldătoare când se tulbură apa; că, până când vin eu, altul se coboară înaintea mea» (Ioan 5, 7). Cu alte cuvinte, bolnavul exprimă o cerere, mai mult decât dă un răspuns la întrebarea lui Iisus (...). Mântuitorul nu l-a ajutat pe slăbănog să intre în scăldătoare, ci îndată l-a vindecat doar prin cuvânt zicându-i: «Scoală-te, ia-ţi patul tău şi umblă» (Ioan 5, 8). Atunci, bolnavul care suferise 38 de ani, cu credinţă puternică s-a ridicat şi a început să umble”, a explicat Părintele Patriarh Daniel.
Preafericirea Sa a precizat apoi că bolnavul vindecat de Mântuitorul Iisus Hristos este pentru noi un dascăl al recunoştinţei, al răbdării, al speranţei şi al mărturisirii. „Omul paralizat nu doar I-a mulţumit lui Dumnezeu pentru că a fost vindecat, ci L-a şi mărturisit în faţa oamenilor pe Iisus Hristos Domnul, ca fiind Doctorul sufletelor şi al trupurilor, Care cu puterea Sa dumnezeiască l-a vindecat. Uneori, boala trupească este consecinţa păcatelor sufleteşti şi trupeşti, dar vedem, de asemenea, că prin multă suferinţă omul ajunge la pocăinţă şi atunci Dumnezeu, Care cunoaşte gândurile şi sufletele oamenilor, merge tocmai către aceşti oameni, care prin suferinţă au ajuns la pocăinţă. Este de reţinut faptul că nimeni nu L-a rugat pe Iisus, nimeni nu L-a chemat să meargă la scăldătoarea Vitezda, ci El S-a dus din proprie iniţiativă. De aceea, în cântările bisericeşti ale acestei duminici Mântuitorul zice retoric slăbănogului de la Vitezda: «pentru tine M-am făcut Om, pentru tine am luat trup (...) şi tu zici, nu am om». Pentru că în mulţime nu se găsea nici un om care să-l ajute, Însuşi Fiul lui Dumnezeu Cel veşnic S-a făcut Om ca să-l ajute pe acest om paralizat”.
În continuare, Patriarhul României a reliefat că Mântuitorul Iisus Hristos este Doctor şi Duhovnic pentru cel care se pocăieşte şi doreşte cu multă speranţă vindecarea. „Mântuitorul cunoştea păcatele acestui om, însă nu le-a spus, a păstrat cu discreţie acest lucru, nedivulgând altora care sunt păcatele bolnavului. De ce? Pentru a nu-l umili. De asemenea, Mântuitorul nu îl ceartă, nu îi reproşează nimic, ci mai întâi îl ajută, îl vindecă şi după aceea, în templu, îl sfătuieşte faţă către faţă, în mod discret: «Iată că te-ai făcut sănătos. De acum să nu mai păcătuieşti, ca să nu-ţi fie ceva mai rău» (Ioan 5, 14). Vedem că Iisus este cunoscător de suflete, ajută mai întâi şi apoi sfătuieşte, nu judecă pe oameni, ci îi vindecă şi preţuieşte pocăinţa lor şi în acelaşi timp preţuieşte recunoştinţa lor”, a spus Părintele Patriarh Daniel.
Preafericirea Sa a mai subliniat că Vitezda înseamnă în limba ebraică a Sfintei Scripturi „Casa milei” sau „Casa îndurării”, iar scăldătoarea de la Vitezda era o prefigurare a Botezului creştin. „Mântuitorul vine spre acest bolnav din milă, din iubire milostivă, din compasiune. Acolo era casa milei, a milostivirii lui Dumnezeu faţă de oamenii bolnavi, dar aceasta era şi o prefigurare a Botezului creştin, după interpretarea Sfinţilor Părinţi ai Bisericii. Acolo se vindeca doar câte un singur om după ce intra în apa tulburată de către un înger al Domnului. În Taina Botezului creştin se vindecă o mulţime de oameni de păcatul strămoşesc al protopărinţilor Adam şi Eva, dar şi de boli sufleteşti şi trupeşti dacă au credinţă şi încep o viaţă nouă în Hristos. Această prefigurare a Botezului ne arată că la Vitezda se dăruia har vindecător, dar în arvună sau parţial, pe când prin Sfântul Botez ni se dăruieşte harul în plinătate (...). Evanghelia de astăzi ne îndeamnă la răbdare, la speranţă, la transformarea suferinţei în pocăinţă şi la încredere în ajutorul lui Dumnezeu”, a arătat Preafericitul Părinte Patriarh Daniel.