De marea sărbătoarea a Intrării în biserică a Maicii Domnului, joi, 21 noiembrie, Schitul „Vovidenia” al Mănăstirii Neamț și-a sărbătorit hramul. Cu acest prilej, Înaltpreasfințitul Părinte Teofan,
Slujbă arhierească la hramul Mănăstirii Paltin Petru‑Vodă
Sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului, hramul mai multor lăcașuri de cult din țară, a fost cinstită marți și de obștea Mănăstirii Paltin Petru-Vodă. Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie a fost oficiată de Înaltpreasfințitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, la Altarul de vară al așezământului monahal.
Numeroși nemțeni și pelerini veniți din întreaga țară au participat marți dimineață, de sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului, la sfintele slujbe săvârșite în cinstea hramului Mănăstirii Paltin.
În cuvântul de învățătură, Părintele Mitropolit Teofan a vorbit despre cea mai înălțătoare virtute a Maicii Domnului, smerenia, afirmând totodată că tot ce se întâmplă în viața Bisericii se petrece prin intermediul Preasfintei Fecioare Maria:
„Tot ceea ce se întâmplă în Biserică și în viața creștinului adevărat se întâmplă prin Preasfânta Născătoare de Dumnezeu. Sfântul Maxim Mărturisitorul, pomenit acum câteva zile, spune că «se cuvine ca fiecare suflet de creștin să întrupeze într-însul Taina Maicii Domnului». Fiecare suflet, afirmă el, este chemat să devină fecioară și mamă, fecioară prin puritatea sufletului și a cugetului, puritate în care se așază ca într-un pântec binecuvântat Domnul Dumnezeu. Sufletul omului este chemat să devină mamă, să devină maică, adică să nască pe Domnul Hristos din sine prin viață curată și mărturisire și în sufletele altora. Taina Maicii Domnului, ședere continuă la picioarele Domnului Hristos întru smerenie. Taina creștinului celui adevărat este ședere la picioarele Domnului Hristos întru smerenie. Sfântul Apostol Pavel descrie această stare duhovnicească ca atinsă de omul cel din lăuntru, omul cel tainic al inimii, omul cel duhovnicesc, care este învățat «nu din cuvintele înțelepciunii acestei lumi», spune Sfântul Pavel în Epistola către Corinteni, ci «prin cuvinte învățate de la Duhul Sfânt». Această stare de ședere continuă și adevărată la picioarele Domnului Hristos o descrie Sfântul Apostol prin cuvintele «nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăiește în mine». În El trăim, ne mișcăm și suntem. Alipirea noastră de Hristos înseamnă a avea un duh cu El. Singurul lucru necesar din care decurg toate celelalte este șederea noastră la picioarele Domnului Hristos cu ochii ațintiți la Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, care ne spune «Faceți tot ceea ce vă spune El, Domnul Hristos». Șederea la picioarele Domnului se arată în multe feluri. Fiecare persoană are specificitatea ei dată de harul lui Dumnezeu în modalitatea de a ședea la picioarele Domnului. Una din manifestările, din chipurile care se arată șederea omului la picioarele Domnului, este arătată nu numai în credința în Dumnezeu, ci în mod special în încrederea în Dumnezeu”.