Slujbe de pomenire pentru fericitul întru adormire părintele patriarh Teoctist

Sâmbătă, 25 iulie 2009, după Sfânta Liturghie oficiată în Catedrala patriarhală din Bucureşti, Preasfinţitul Părinte Ciprian Câmpineanul, Episcop-Vicar Patriarhal, înconjurat de preoţi şi diaconi ai Catedralei şi consilieri din Administraţia Patriarhală, a săvârşit o slujbă de pomenire pentru fericitul întru adormire părintele patriarh Teoctist, la comemorarea a doi ani de la trecerea sa la cele veşnice. Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a oficiat, de asemenea, o slujbă de pomenire a părintelui patriarh Teoctist şi a rostit un cuvânt de omagiere a personalităţii celui de-al cincilea patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, în biserica cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” a Mănăstirii „Sfânta Maria” din Techirghiol.

La finalul slujbei de pomenire pentru cel de-al cincilea patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, din Catedrala patriarhală, la care au participat preoţi, monahi, monahii, membri ai familiei părintelui patriarh Teoctist şi alţi credincioşi din Bucureşti şi din ţară, Preasfinţitul Ciprian Câmpineanul, Episcop-Vicar Patriarhal, a ţinut un cuvânt în care a evocat personalitatea fericitului întru adormire părinte patriarh Teoctist, subliniind că slujba Parastasului are o îndoită semnificaţie. „Pe de o parte, ne ajută să ne aducem aminte de cel care a fost odinioară în mijlocul nostru, pentru a-i face mai simţită prezenţa. Totodată, slujba Parastasului este moment de rugăciune, moment în care ne îndreptăm gândurile spre Bunul Dumnezeu şi căruia îi cerem ca să-i hărăzească celui plecat dintre noi fericirea veşnică. Părintele patriarh Teoctist a fost hărăzit de Dumnezeu ca să străbată deceniile şi chiar veacurile, răspunzând prezent la chemarea pe care Dumnezeu i-a făcut-o în mod tainic încă din copilărie”, a spus PS Ciprian Câmpineanul.

De asemenea în Catedrala patriarhală s-a cântat veşnică pomenire şi la mormântulu părintelui patriah Teoctist, iar mai apoi a avut loc o agapă creştină de pomenire, în Sala Europa Christiana a Palatului Patriarhiei.

Iubitor de Biserică şi de neam

La slujba de pomenire a părintelui patriarh Teoctist, oficiată în biserica cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” a Mănăstirii „Sfânta Maria” din Techirghiol, judeţul Constanţa, stavropighie patriarhală, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a rostit un cuvânt de omagiere a personalităţii celui de-al cincilea patriarh al Bisericii noastre. „De la doi ani de la trecerea sa la Domnul, rămâne viu în conştiinţa noastră şi în rugăciunile noastre, pentru că a fost un iubitor de Biserică şi de neam. A fost un cultivator al comuniunii frăţeşti între Bisericile Ortodoxe surori, un promotor al dialogului şi cooperării cu alte biserici, ca mărturie adusă în lumea de astăzi, într-o lume din ce în ce mai secularizată, şi un om cu o deosebită atenţie pentru viaţa monahală”, a evidenţiat PF Daniel.

Revigorare a vieţii pastoral-misionare a Bisericii

Întâistătătorul Bisericii noastre a subliniat faptul că fericitul întru adormire Teoctist patriarhul a lucrat în toate domeniile şi direcţiile vieţii bisericeşti, lucrarea sa aducând o importantă revigorare a vieţii pastoral-misionare a bisericii, iar grija deosebită pentru românii din ţară şi din afară, din punctul de vedere al păstoririi bisericeşti, a fost dublată de o dragoste părintească pentru poporul român, pentru tineret, pentru bătrâni, pentru toate vârstele şi a intensificat opera social-filantropică şi culturală a Bisericii. „Toată această grijă părintească multiplă şi intensă a constituit pentru Biserica noastră o propăşire, un progres, o intensificare a activităţii pastoral-misionare. S-au înfiinţat foarte multe şcoli de teologie în care tineri şi tinere s-au pregătit pentru a deveni profesori şi profesoare de Religie, asistenţi şi asistente sociale. De asemenea, s-au înfiinţat secţii de patrimoniu pentru conservarea şi restaurarea patrimoniului cultural sacru, a icoanelor, a cărţilor de slujbă şi, desigur, s-au deschis şi noi secţii de pictură bisericească, pentru a arăta că arta aceasta a pictării icoanelor sfinte nu rămâne înţepenită undeva, într-un moment al istoriei”, a spus Părintele Patriarh Daniel.

„A avut o conştiinţă a valorii vieţii monahale în istoria poporului român”

De asemenea, Întâistătătorul Bisericii noastre a remarcat faptul că părintele patriarh Teoctist a avut o deosebită sensibilitate faţă de eroii neamului nostru şi a avut, de asemenea, şi o deosebită preţuire pentru viaţa monahală. „A fost frate de mănăstire de la vârsta de 14 ani şi a avut o conştiinţă a valorii vieţii monahale în istoria poporului român. A fost călugăr în părţile Neamţului, la Mănăstirea Bistriţa, apoi la Mănăstirea Neamţ, şi a plecat de la Vorona, care era o mănăstire de călugări în vremea aceea, apropiată de satul său, Tocileni, din judeţul Botoşani. A fost călugăr la Cernica, iar această preţuire a monahismului s-a văzut şi prin faptul că în timpul arhipăstoririi sale s-a înmulţit numărul de mănăstiri din ţara noastră, în Arhiepiscopia Bucureştilor, precum şi în alte părţi, astfel încât, împreună cu Sfântul Sinod, a contribuit la aproape dublarea numărului de mănăstiri şi schituri pe teritoriul României, după schimbările din 1989”, a explicat PF Daniel.