Slujbe de pomenire pentru Mihai Eminescu

Ieri, 15 iunie, românii din mai multe orașe și zone ale țării noastre l-au pomenit în rugăciune și l-au omagiat pe Mihai Eminescu. Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor, înconjurat de un sobor de slujitori, a săvârșit slujba Parastasului la mormântul poetului de la cimitirul Bellu din Capitală. Poetul național a fost pomenit ieri și la Catedrala Patriarhală din București, după Sfânta Liturghie.

Potrivit rânduielii bisericești, ieri-di­mineață, la capela cimitirului Bellu, Sfânta Liturghie a fost să­vârșită de un sobor de preoți condus de părintele Gheorghe Dilirici, coordonatorul preoților care slujesc în cadrul cimitirelor din Bu­curești. După Sfânta Liturghie, Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul, Epis­cop-vicar al Arhiepiscopiei Bu­cureștilor, înconjurat de un sobor de slujitori, a săvârșit slujba Parastasului la mormântul lui Mihai Eminescu și a depus o coroană de flori din partea Arhiepiscopiei Bucu­reștilor. Ierarhul a rostit și un cuvânt de în­vățătură adresat persoanelor prezente la acest moment de rugăciune și re­cu­noștință. „Veș­nica pomenire înseamnă pomenirea din generație în generație și de o astfel de pomenire au parte cei care L-au iubit pe Dumnezeu, au iubit țara, au iubit credința și semenii. Biserica îl pomenește pe Mihai Eminescu pentru că el a cinstit Biserica, fiind primul care a numit-o «mama spirituală a poporului român». El a căutat cuvintele vieții veșnice citind Scriptura, după cum ne mărturisesc unele din manuscrisele sale. Pe marginea poemului «Luceafărul» se regăsesc trimiteri la Evanghelia după Ioan, așa cum pe un Pateric aflat în manuscris în Biblioteca Academiei Române, care a aparținut Mănăstirii Agafton din ținutul Botoșanilor, s-au găsit însemnări ale sale din vremea când petrecea multe zile la această mănăstire unde se aflau și trei dintre mătușile lui. La aceeași mănăstire din ținutul Botoșanilor, care avea acum o sută și ceva de ani peste 200 de viețuitoare, s-a închinoviat și o verișoară a poetului, schimonahia Xenia, care s-a rugat mult lui Dumnezeu pentru sufletul lui Mihai Eminescu, cunoscând viața sa chinuită. De asemenea, alte mănăstiri și biserici păstrează amintirea trecerii poetului, așa cum sunt: Putna, Neamț, Văratec, Schitul Sihla, locuri frumoase care l-au inspirat, locuri unde a simțit o picătură din harul lui Dumnezeu care s-a revărsat peste el”, a spus Prea­sfințitul Părinte Timotei Prahoveanul.

Rugăciune la mormântul Mitropolitului Partenie Clinceni

Tot ieri, Preasfințitul Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor, a săvârșit o slujbă de pomenire și la mormântul ierarhului Partenie Clinceni (1847-1910), care a păstorit, timp de 16 ani, Episcopia Dunării de Jos și șapte ani Mitropolia Moldovei și Sucevei. „Ca și la mormântul lui Eminescu, flori de tei, mireasmă de tămâie și rugăciune am adus întru pomenirea Mitropolitului Partenie Clinceni, un ierarh care în vremuri grele a păstorit două eparhii importante ale Bisericii Ortodoxe Române. În cele două eparhii, ierarhul s-a străduit mult să înalțe locașuri de închinare care dăinuiesc și astăzi și sunt o mărturie a credinței și strădaniei sale”, a spus PS Timotei Prahoveanul.