De marea sărbătoarea a Intrării în biserică a Maicii Domnului, joi, 21 noiembrie, Schitul „Vovidenia” al Mănăstirii Neamț și-a sărbătorit hramul. Cu acest prilej, Înaltpreasfințitul Părinte Teofan,
Slujbe de pomenire pentru poetul național Mihai Eminescu
La împlinirea a 131 de ani de la trecerea la cele veșnice, poetul național Mihai Eminescu a fost pomenit și omagiat luni, 15 iunie 2020, la mormântul său din Cimitirul Șerban Vodă (Bellu) din Capitală, la Catedrala Patriarhală, dar și în alte zone ale țării noastre.
Luni dimineață, la mormântul poetului din Cimitirul Șerban Vodă (Bellu) a fost săvârșită o slujbă de pomenire de către un sobor de preoți din cadrul Administrației cimitirelor din București, conduși de părintele Ginel Aurelian Ivan, consilier eparhial la Sectorul cimitire, monumente și servicii funerare al Arhiepiscopiei Bucureștilor.
„Am rămas surprins de numărul mare al persoanelor întâlnite aici, având în vedere și vremea puțin prietenoasă, ceea ce înseamnă că, într-adevăr, Mihai Eminescu a rămas poetul nepereche, poetul național, chiar dacă au trecut 131 de ani de la plecarea la Domnul. A avut un har deosebit de creator, pe care l-am redescoperit cu această ocazie, prin apariția acestor oameni de suflet, care nu au uitat de creatorul de limbă românească și, cu toate că au trecut acești ani de la moartea sa, încă apar articole și cărți pe seama lui Mihai Eminescu, ceea ce arată că a lăsat o amprentă puternică în cultura poporului român. De asemenea, nu întâmplător și Biserica Ortodoxă Română este prezentă la aceste evenimente, evidențiind legătura dintre cult și cultură, dintre Biserică și societate în viața poporului român”, a spus părintele consilier Ginel Aurelian Ivan.
În aceeași zi, Mihai Eminescu a fost pomenit și la Catedrala Patriarhală din București, slujba Parastasului fiind săvârșită la „Baldachinul Sfinților” de părintele arhimandrit Clement Haralam, Mare Eclesiarh al Catedralei Patriarhale. „Din unele relatări scrise, care au la bază declarații ale martorilor contemporani, poetul Mihai Eminescu a trecut din lumea aceasta pământească în mare tristețe din cauza unei suferințe atât trupeşti, cât mai ales sufleteşti. Marea lui suferință a fost acuzația pe nedrept că nu este în deplinătatea facultăților mintale și de aceea trebuie închis la ospiciu, ceea ce s-a și petrecut. (…) Pentru a-i alina sufletul, Biserica îi face această pomenire creștinească de două ori pe an, la ziua nașterii și la ziua trecerii din lumea pământească în lumea veșniciei, pentru a nu se simți abandonat de către mama neamului românesc, Biserica. Eminescu este rudenia noastră, este din neamul nostru românesc, un mare patriot și iubitor de neam, iar pe lângă acestea, el este și simbolul culturii române”, a spus părintele arhimandrit Clement Haralam.