Postul Sfintelor Paşti reprezintă o perioadă cu totul deosebită din viaţa liturgică a Bisericii Ortodoxe. Slujbele oficiate cu acest prilej au rolul de a pregăti credincioşii prin pocăinţă şi rugăciune pentru a întâmpina cu bucurie Marele Praznic al Învierii Domnului.
În toate bisericile ortodoxe sunt oficiate în aceste zile slujbe specifice Postului Mare, precum Liturghia Darurilor înainte sfinţite a Sfântului Grigorie Dialogul, Canonul Sfântului Andrei Criteanul, dar şi rugăciunile Sfântului Efrem Sirul. Acestea au semnificaţie aparte, fiind în strânsă legătură cu actele de nevoinţă la care sunt chemaţi credincioşii, mai precis ajunarea, postul şi rugăciunea, toate încununate de pocăinţă. Referitor la folosul duhovnicesc al acestora, părintele arhim. Simeon Stana, exarhul mănăstirilor din cuprinsul Arhiepiscopiei Timişoarei, a precizat că există o adevărată pedagogie a pocăinţei, întâlnită încă din Vechiul Testament şi continuată în Legea cea Nouă, care are rolul de a apropia omul de Dumnezeu, de a-l face mai sensibil comunicării Harului Divin.
„În raport cu etica creştină oamenii nu se disting în analogie cu virtuţile sau răutăţile lor, ci prin dispoziţia lor de a se pocăi sau a stărui în păcat. Pedagogia pe care a implementat-o Dumnezeu prin lege şi profeţi poporului său ales a rodit acolo unde oamenii s-au lăsat călăuziţi spre pocăinţă. Pedagogia care se exercită de către Biserică rodeşte acolo unde oamenii sunt călăuziţi de metanoia, de pocăinţă. De altfel, unicul mijloc care îi stă la dispoziţie omului pentru a răspunde chemării lui Dumnezeu de a primi Harul Său nu este calitatea eticii, ci metanoia, pocăinţa acestuia“, a menţionat arhim. Simeon Stana.
Toate slujbele Postului Mare au un pronunţat caracter penitenţial, dar şi o semnificaţie specială. Dintre cele mai importante slujbe şi bogate în semnificaţii sunt Liturghia Darurilor şi Canonul Sfântului Andrei Criteanul. Aceste slujbe, reprezentative pentru perioada postului, contribuie în mod deosebit la înaintarea omului spre Dumnezeu, prin pocăinţă curată şi asceză.
„Acelaşi scop, bineînţeles integrat logicii şi scopului cultului creştin, îl are şi Canonul cel Mare al Sfântului Andrei, Episcopul Cretei. Întreaga anamneză vetero şi neo-testamentară mobilizează conştiinţa creştinului către argumentele care îi pot determina îndreptarea minţii, frângerea inimii şi lucrarea faptelor ziditoare de cer în fiinţa însăşi a omului. Scopul prin urmare al exerciţiului cultic al bisericii, având în vedere inclusiv textul Canonului Mare, nu este simpla determinare etică sau pietistă, ci dezrădăcinarea omului din mlaştina urât mirositoare şi putredă a descompunerii omului prin păcat şi altoirea prin firea viu lucrătoare prin har a Fiului lui Dumnezeu înomenit în Iisus Hristos. Prin urmare, exerciţiul cultic al Postului Sfintelor Paşti, cuprinzând Canonul cel Mare, ajunările cu Liturghia împărtăşirii Darurilor înainte sfinţite şi metaniile rugăciunii Sfântului Efrem Sirul, deschide sufletul şi sădeşte în făptura omenească Harul Divin lucrător de nemurire, de dreptate, pace şi bucurie în Duhul Sfânt“, a mai spus arhim. Simeon Stana. (George Giurgiu, Valentin Birău)
