După o zi bogată în rugăciune, ateliere și vizite, tinerii participanți la Întâlnirea Tinerilor Ortodocși (ITO) 2026 de la București s‑au adunat în lumina serii la Catedrala Națională din București pentru a audia o conferință de suflet susținută de Preasfințitul Părinte Macarie, Episcopul ortodox român al Europei de Nord. Seara a continuat cu prezentarea proiectului Centrului de activități cu tineretul „Sfântul Ilie Tesviteanul” și cu pelerinajul „Procesiunea luminilor”, desfășurat pe traseul dintre Catedrala Națională și Catedrala Patriarhală istorică, unde tinerii au primit binecuvântarea Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române.
Slujire arhierească în Parohia Fedești
Duminică, 17 ianuarie, Preasfințitul Părinte Ignatie, Episcopul Hușilor, a oficiat Sfânta Liturghie în Parohia Fedești, Protopopiatul Huși, informează Biroul de presă al eparhiei. Din soborul slujitorilor au făcut parte părintele protopop Marius Cătălin Antohi și părintele paroh Ioan Agarici. În cuvântul de învățătură, ierarhul Hușilor a vorbit despre raportul dintre binefacere, recunoștință și mulțumire, insistând asupra păcatului de a solicita recunoștința și descriind tipologia celor care se regăsesc în această postură. De asemenea, a descris atitudinea duhovnicească a celor care fac binele dezinteresat, punând-o în opoziție cu a celor care își reneagă binefăcătorii: „Caracterul unui om se probează cel mai bine în funcție de cât de recunoscător este față de binefăcătorul său. Un om fără caracter va renunța în orice moment la cel care i-a făcut bine. Când nu mai are nevoie de el, când consideră că este independent, îl va lepăda. Oamenii care își reneagă binefăcătorii, mai ales când poate au cea mai mare nevoie să le fie aproape, sunt oameni care nu cunosc măsura iubirii celei adevărate - recunoștința perpetuă”. Totodată, Preasfinția Sa a semnalat faptul că păcatul de a aștepta și de a solicita recunoștință pentru binele pe care îl oferim este unul foarte mare, avându-și rădăcina în mândrie: „Cei care sunt locuiți de păcatul cerșitului recunoștinței sunt oameni foarte orgolioși. Fac fapte bune, își ajută semenii pentru a-și alimenta mândria, nicidecum cu gândul de a veni în întâmpinarea nevoilor semenilor care sunt sărmani. (...) Binele capătă valoare morală, duhovnicească, cu urmări în veșnicie, dacă îl facem total dezinteresat, fără gânduri meschine, fără să așteptăm recunoștință”.



.jpg)
