La Biserica voievodală „Sfântul Gheorghe”-Nou din Capitală au debutat în această seară, miercuri, 4 decembrie 2024, evenimentele duhovnicești dedicate hramului de iarnă, închinat Sfântului Ierarh Nicolae.
Slujire arhierească la Catedrala arhiepiscopală „Sfânta Treime“ din Arad
Duminică, 23 ianuarie, în cea de-a XXXI-a Duminică după Rusalii, Înalt Preasfinţitul Timotei, Arhiepiscop al Aradului, a săvârşit Sfânta Liturghie la Catedrala "Sfânta Treime" din Arad. În cuvântul de învăţătură, Înalt Preasfinţitul Părinte Arhiepiscop a vorbit despre vindecarea orbului din Ierihon, subliniind mai întâi rolul rugăciunii în viaţa creştinului. "Noi trebuie să învăţăm să ne rugăm şi Biserica ne pune diferite rugăciuni la îndemână. Desigur că fiecare avem ceva de adăugat la rugăciunile Bisericii şi tocmai acest adaos e necesar să fie în concordanţă cu rugăciunea Bisericii. Ne putem ruga pentru multe trebuinţe ale noastre, dar în mod deosebit trebuie să rămânem în contextul rugăciunii Bisericii şi rugăciunea Bisericii este pentru toate trebuinţele. Desigur că nu ştim toate rugăciunile, ci numai pe care cărţile de rugăciuni ni le oferă în mod aparte. Dar cărţile noastre de slujbă au rugăciunile pe care preoţii trebuie să le rostească la cererea credincioşilor. Credincioşii, la rândul lor, în intimitatea rugăciunii particulare, vin să adauge la rugăciunile Bisericii tocmai această stăruinţă pe care a avut-o orbul în rugăciunea lui."
În al doilea rând, chiriarhul a făcut câteva reflecţii asupra participării fiinţei umane la rugăciune: "În învăţătura noastră, când se întreabă ce este rugăciunea, răspunsul cel mai frecvent este înălţarea minţii spre Dumnezeu. Aceasta nu înseamnă că numai intelectul nostru, raţiunea noastră, în primul rând cea de a fi, este solicitată în cazul rugăciunii, pentru că rugăciunea angajează toate puterile sufleteşti. Unde este rugăciune nu este numai minte, ci, cum spun Părinţii Bisericii, este şi inima. Inima fără minte, mintea fără inimă nu pot să ajungă la scopul lucrării pe care Dumnezeu Însuşi îl vizează. Şi încă nu sunt toate puterile sufleteşti, este şi voinţa noastră. Orbul acesta din Sfânta Evanghelie n-a avut numai minte şi n-a avut numai inimă, ci a avut o voinţă puternică, a trecut peste toţi cei din jurul său. În nevederea lui, peste toţi ce aveau vedere şi a biruit pentru că Lumina lui Hristos a fost aceea care a strălucit dintru început". (Diac. Alexandru Tiulea)