Slujire arhierească la Catedrala Patriarhală

În Duminica a 11-a după Rusalii, în sfintele locaşuri de rugăciune a fost citită pericopa evanghelică de la Matei, capitolul al 18-lea, versetele de la 23 la 35, în care este relatată Pilda datornicului nemilostiv. În această duminică, Sfânta Liturghie a fost săvârşită la Catedrala Patriarhală de Preasfinţitul Părinte Varlaam Ploieşteanul, Episcop-vicar patriarhal, care a adus în atenţia credincioşilor importanţa iertării din inimă a aproapelui, ca eliberare a sufletului de egoism şi răutate.

Preasfinţitul Părinte Varlaam Ploieşteanul a amintit în cuvântul de învăţătură de îndemnul Mântuitorului Iisus Hristos de a ierta pe cei ce ne greşesc de 70 de ori câte șapte într-o zi. „Mântuitorul foloseşte această cifră ca să arate că mila lui Dumnezeu de a ierta păcatele oamenilor este nelimitată, iar mila Sa este măsura după care trebuie să ne orientăm fiecare dintre noi atunci când suntem chemaţi să iertăm greşelile fraţilor noştri (...). Finalul Evangheliei de astăzi este o atenţionare pe care Mântuitorul o face tuturor creştinilor din toate timpurile şi din toate locurile. Tot aşa şi Tatăl Meu Cel ceresc vă va face vouă dacă nu veţi ierta – fiecare fratelui său – din inimile voastre (Matei 18, 35).

Deci iertarea nu trebuie să fie formală, te iert, dar nu te uit, ci o iertare care să izvorască din toată inima noastră”, a evidenţiat Preasfinţia Sa. În continuare, PS Varlaam Ploieşteanul a oferit exemplul Patriarhului Iosif din Vechiul Testament care, neţinând cont de legea talionului, a avut capacitatea de a ierta pe fraţii săi care i-au greşit. Totodată, ierarhul a amintit de tema iertării abordată de Însuşi Mântuitorul Iisus Hristos în mai multe rânduri. „Patriarhul Iosif, fiul lui Iacov, în copilărie a fost vândut din invidie de frații săi unor negustori care mergeau în Egipt. Iosif este un prototip al Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Care a fost vândut de un ucenic al Său, dar Care, atunci când era răstignit, S-a rugat Tatălui ceresc, spunând «Părinte, iartă-le lor că nu ştiu ce fac!». Această temă a iertării, Mântuitorul Iisus Hristos a abordat-o în mai multe rânduri, în timpul activităţii Sale publice. În Rugăciunea Domnească, Mântuitorul ne învață că primirea iertării de la Dumnezeu este condiționată de modul în care iertăm și noi greşelile fraților noștri. Într-o altă împrejurare în care Hristos vorbeşte despre credinţa care trebuie să însoţească rugăciunile noastre, El precizează că împlinirea rugăciunilor este şi ea condiţionată de iertarea păcatelor fraţilor noştri. De asemenea, Mântuitorul condiţionează buna primire a jertfelor noastre de starea de iertare şi de împăcarea noastră cu toţi semenii noştri. Mai mult decât atât, Iisus Hristos ne învață că nu trebuie doar să iertăm din inimă celor care ne greșesc, ci să-i iubim, să le facem bine și să ne rugăm pentru ei. În Predica de pe Munte, El le spune celor care-L ascultau: «Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, faceţi bine celor ce vă urăsc şi rugaţi-vă pentru cei ce vă vatămă şi vă prigonesc, ca să fiţi fiii Tatălui vostru Celui din ceruri» (Matei 5, 44-45)”, a explicat Preasfinţia Sa.

La final, PS Episcop Varlaam Ploieşteanul a amintit de cei care au suferit pentru credință în timpul regimului comunist, aceştia fiind exemple de iertare şi iubire faţă de vrăjmaşi. „Porunca Mântuitorului de a ne iubi vrăjmaşii pare peste măsura noastră, a oamenilor obişnuiţi. Dar aşa cum l-am văzut pe dreptul Iosif iertându-şi fraţii, cum l-am văzut pe Mântuitorul nostru Iisus Hristos iertându-Şi duşmanii şi ucigaşii, aşa cum l-am văzut pe Sfântul Arhidiacon Ştefan rugându-se pentru iertarea celor care-l omorau cu pietre, aşa cum citim în sutele şi miile de vieţi ale Sfinţilor Martiri şi mărturisitori ai dreptei credinţe, care au iertat din inimă pe vrăjmaşii lor, tot aşa trebuie să procedăm şi noi. Trebuie să cerem harul lui Dumnezeu care să ne întărească să fim capabili să iertăm greşiţilor noştri. Sfântul Efrem Sirul spune că în Biserică toţi sunt păcătoşi şi toţi sunt sfinţi. Suntem păcătoşi din cauza naturii noastre păcătoase, care ne împinge mereu la păcat, dar suntem sfinţi prin harul pe care-l primim la Botez şi pe care trebuie să-l cultivăm, să-l înmulţim prin rugăciune, credinţă şi fapte bune (...). În a doua jumătate a secolului trecut, sute de mii de oameni, frați ai noștri creștini de toate confesiunile, au suferit în închisorile comuniste pentru credința lor creștină. O bună parte dintre ei s-au bucurat de atingerea harului Duhului Sfânt. De aceea majoritatea au mărturisit că i-au iertat pe cei care le-au răpit câte 15-20 de ani din viață și i-au transformat în ani de chinuri, de lipsuri, de boală, de suferință, de muncă extenuantă ș.a.”, a spus ierarhul.