"Naşterea Maicii Domnului" este hramul paraclisului de vară al Mănăstirii "Sfântul Simeon Stâlpnicul", din Arad-Gai, ce devine loc de pelerinaj pentru credincioşi, în special arădeni, care vin aici an de an pentru a se ruga şi a participa la sfintele slujbe. Şi în acest an, în ajunul Naşterii Maicii Domnului, obştea monahală şi pelerinii veniţi la mănăstire au avut bucuria de a-l avea în mijlocul lor, la slujba Vecerniei cu Litie, pe Înalt Preasfinţitul Arhiepiscop Timotei al Aradului.
În cadrul slujbei, Înalt Preasfinţia Sa a adresat celor prezenţi un cuvânt de învăţătură în care a subliniat importanţa praznicelor Maicii Domnului în păstrarea credincioşilor în dreapta credinţă. Faptul că Biserica a rânduit în tot cursul anului sărbători închinate Preacuratei Fecioare, unele mai mari, altele mai mici, unele care cinstesc momente din viaţa ei, altele icoane făcătoare de minuni ale Maicii Domnului sau slujbe dedicate (acatiste etc.), exprimă, totodată, şi evlavia credincioşilor faţă de sfinţii lui Dumnezeu, între care Maicii Preciste i se aduce un cult de supravenerare sau preacinstire.
Înalt Preasfinţia Sa a subliniat, de asemenea, faptul că Mănăstirea Arad-Gai, cu toate realizările ei în timp - biserica veche, biserica din lemn monument istoric, paraclisul de vară, biserica nouă şi clopotniţa -, s-a constituit aici, în municipiul de pe Mureş, drept vatră de spiritualitate ortodoxă care dă mărturie peste vremi despre evlavia credincioşilor din zonă şi despre râvna vieţuitorilor aşezământului monahal pentru această ,,grădină a Maicii Domnului".
În încheierea cuvântului părintesc, chiriarhul a amintit şi faptul că hramul vechi al mănăstirii, "Sfântul Simeon Stâlpnicul", dar şi sărbătorirea Naşterii Maicii Domnului, de la 8 septembrie, atrag credincioşilor luare aminte despre începutul indictionului, a unui an nou bisericesc, pe care trebuie să-l întâmpinăm cu rugăciuni şi slujbe sfinte.
Obiecte de patrimoniu în muzeul mănăstirii
Mănăstirea Arad-Gai cu hramul ,,Sfântul Simeon Stâlpnicul" se află în cartierul de nord-vest al municipiului Arad, la 50 de kilometri nord de Timişoara. Aceasta a fost ridicată între anii 1760 şi 1762, de către episcopul Sinesie Jivanovici (1751-1768).
La acea vreme, mănăstirea se înfăţişa ca un ansamblu alcătuit dintr-un conac (reşedinţa pe timp de vară a episcopului), o biserică şi anexe gospodăreşti.
Mănăstirea a constituit de-a lungul vremii un loc de închinare şi alinare sufletească pentru numeroşi credincioşi, astfel încât, la marile praznice, sute de pelerini din întreg Banatul îşi îndreaptă paşii spre aşezământul monahal de la marginea Aradului. În prezent, aşezământul este organizat ca mănăstire de maici cu viaţă de obşte, cuprinzând 18 vieţuitoare. Muzeul mănăstirii cuprinde o valoroasă colecţie de obiecte de artă bisericească, icoane pe lemn din secolul al XVII-lea, cărţi, manuscrise, veşminte şi alte obiecte de cult, multe cu valoare de patrimoniu.
.jpg)
