Smerenia, calea spre creşterea duhovnicească

În Duminica a XXXIII-a după Pogorârea Sfântului Duh, a Vameşului şi a Fariseului, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a participat la Sfânta Liturghie săvârşită în Paraclisul "Sfântul Grigorie Luminătorul" din Reşedinţa patriarhală. La finalul slujbei, Preafericirea Sa a rostit un cuvânt de învăţătură.

Duminica Vameşului şi a Fariseului este prima duminică a Triodului, perioadă în care suntem îndemnaţi la pocăinţă, la înnoirea vieţii noastre duhovniceşti şi la învierea sufletului din moartea păcatului. Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române a arătat că cele trei duminici pregătitoare ale Postului Mare, Duminica Vameşului şi a Fariseului, Duminica Fiului risipitor şi Duminica Înfricoşătoarei Judecăţi, au o semnificaţie deosebită. "Aceste trei duminici pregătitoare pentru începutul Postului Sfintelor Paşti ne arată ceea ce trebuie să facem în fiecare zi din Postul Sfintelor Paşti. Ne arată lucrările cele mai importante ca lucrări de pregătire a noastră de a primi pe Hristos Cel răstignit şi înviat. Duminica Vameşului şi a Fariseului ne arată lucrarea mare şi sfântă a rugăciunii smerite. Duminica Fiului risipitor ne arată cât de importantă şi plină de folos duhovnicesc este pocăinţa sinceră, iar Duminica Înfricoşătoarei Judecăţi ne arată că, pe lângă rugăciune smerită şi pocăinţă sinceră, trebuie să săvârşim şi fapte bune, să fim milostivi, să arătăm milostenia celor în necazuri, în nevoi, celor bolnavi sau celor care se află în temniţe. Aceste trei lucrări, rugăciunea smerită, pocăinţa sinceră şi milostenia generoasă, nu sunt lucrări de o săptămână, ci sunt lucrări pentru toată perioada Postului Sfintelor Paşti, pentru întreaga viaţă creştină, dar, îndeosebi, ele trebuie intensificate în perioada de pregătire pentru slăvitul praznic al Învierii Domnului şi Mântuitorului Iisus Hristos pentru ca să simţim şi noi cum înviază sufletul din moartea păcatului şi cum se întâlneşte cu Lumina Învierii lui Hristos", a spus Preafericirea Sa.

"Rugăciunea nu este doar o lucrare a sufletului, ci şi a trupului"

Un înţeles duhovnicesc pe care ni-l prezintă Evanghelia Duminicii Vameşului şi a Fariseului este că nu orice rugăciune este bine primită de Dumnezeu, ci numai rugăciunea smerită. "Ceea ce ne arată Mântuitorul Iisus Hristos în cuvinte simple, într-o învăţătură scurtă, dar plină de înţelesuri duhovniceşti, este legătura dintre rugăciunea smerită şi îndreptare sau mântuire. Fariseul stătea drept, într-o poziţie semeaţă şi se ruga într-un mod în care se vede că centrul atenţiei lui nu era Dumnezeu, ci el însuşi. Dumnezeu era doar martor al rugăciunii sale, care doar în treacăt este o rugăciune de mulţumire adusă lui Dumnezeu. Iar în realitate, rugăciunea fariseului este o rugăciune în care se exprimă mulţumirea de sine", a arătat Patriarhul României.

Starea de mulţumire de sine a omului nu poate să fie o stare de înălţare pentru că nu mai este loc în sufletul lui de prezenţa Celui smerit şi sfânt. "Pe de altă parte, vedem că vameşul se roagă întru smerenie şi priveşte înspre pământ. La smerenia sufletului său participă şi poziţia smerită a trupului său, de înclinare spre pământ, de a nu îndrăzni a privi spre cer; şi, de asemenea, vedem că el nu mai contează pe nimic şi pe nimeni pentru a-şi schimba viaţa aceasta, pentru a se vindeca de păcate şi pentru a se ridica din starea în care află, decât prin milostivirea lui Dumnezeu, de aceea, zice mereu: "Dumnezeule, milostiv fii mie păcătosul!". Poziţia semeaţă a trupului fariseului şi poziţia smerită a trupului vameşului aflaţi în rugăciune ne arată că într-un fel rugăciunea nu este doar o lucrare a sufletului, ci şi a trupului", a subliniat PF Părinte Patriarh Daniel.

"Numai în omul smerit poate să încapă iubirea lui Dumnezeu"

În continuare, Preafericirea Sa a reliefat că smerenia este singura stare duhovnicească a creştinului care îi permite o creştere duhovnicească. "Smerenia este o mare binefacere pentru creşterea duhovnicească, deoarece numai în omul smerit poate să încapă iubirea lui Dumnezeu cea smerită şi sfinţitoare. Sfântul Apostol Pavel spune că noi nu ştim să ne rugăm, dar Duhul Sfânt se roagă în noi cu suspine negrăite. În acest sens, Sfântul Grigorie Palama spune că adevărata rugăciune este prezenţa lucrătoare a lui Dumnezeu în om, când omul se roagă cu toată fiinţa sa întru smerenie şi dragoste faţă de Dumnezeu. El se roagă cu Duhul Sfânt, care e tainic prezent şi lucrător în el, dar Duhul Sfânt este prezent numai în omul smerit, când omul se goleşte de sine, atunci se umple de prezenţa Duhului Sfânt în el şi rugăciunea sa este rugăciune înălţătoare şi sfinţitoare", a mai spus Preafericirea Sa.

La final, Patriarhul României a arătat că rugăciunea smerită este atotcuprinzătoare, plină de iubirea milostivă a lui Dumnezeu, care este smerită şi sfinţitoare.