Preasfințitul Părinte Paisie Sinaitul, Episcop‑vicar patriarhal, s‑a aflat duminică, 22 decembrie 2024, în mijlocul credincioșilor parohiei bucureștene Udricani, unde a săvârșit Sfânta Liturghie.
Steagul Sfântului Voievod Ştefan, la Muzeul Naţional de Istorie
Luna iulie marchează un eveniment deosebit de important pentru Muzeul Naţional de Istorie a României. În cadrul seriei de microexpoziţii "Exponatul lunii", va fi prezentat publicului un steag ceremonial al Voievodului Ştefan cel Mare şi Sfânt, un obiect liturgic de o vechime şi o valoare artistică extraordinară.
Vernisajul microexpoziţiei a avut loc ieri, 6 iulie, la Bucureşti, în prezenţa unor diplomaţi precum Excelenţa Sa Henry Paul, ambasadorul Franţei, şi Excelenţa Sa Iurie Reniţă, ambasadorul extraordinar al Republicii Moldova la Bucureşti. Au mai fost prezenţi la eveniment şi Vasile Timiş, secretar de stat al Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional, Bogdan Aurescu, secretar de stat la Ministerul Afacerilor Externe, respectiv Theodor Paleologu, fost ministru al culturii. Expunerea piesei a fost posibilă datorită eforturilor extraordinare de restaurare, care au durat vreme îndelungată şi au fost întreprinse de Spiridonia Macri, specialistă în domeniu.
"Steagul lui Ştefan cel Mare" este o broderie bizantină realizată în secolul al XV-lea care îl înfăţişează pe Sfântul Mare Mucenic Gheorghe aşezat pe un tron, având tălpile sprijinite pe un balaur înaripat, cu trei capete. Doi îngeri ţin cu mâna dreaptă deasupra capului sfântului o coroană, iar cu stânga, unul un paloş, iar celălalt, o coroană în formă de inimă. De jur împrejur, broderia are o inscripţie slavonă cu rugăciunea domnitorului Ştefan cel Mare către sfânt: "O, îndelung răbdătorule şi de biruinţă purtătorule, Mare Mucenice Gheorghe, cela ce la nevoi şi năpaste eşti grabnic apărător şi cald ajutor şi celor necăjiţi bucurie nespusă, primeşte de la noi şi această rugăciune, a smeritului robului tău, a domnului, Io, Ştefan Voievod, din mila lui Dumnezeu, domn al Moldovei, şi-l păzeşte pe el neatins în acest veac şi în cel viitor cu rugăciunile celor ce te cinstesc, ca să proslăvim în veci, Amin. S-a făcut în anul 7008 (1500) iar al domniei sale, 43". De o parte şi de alta a sfântului, steagul mai prezintă o inscripţie în limba greacă: "Sfântul Gheorghe din Capadocia".
Un moment istoric
"Acest eveniment permite specialiştilor şi publicului să ia cunoştinţă cu istoria secretă a acestei piese de excepţie şi cu viaţa ei foarte zbuciumată. Prezentarea acesteia tocmai în cadrul programului "Exponatul lunii iulie" nu este întâmplătoare. În urmă cu 507 ani, pe 2 iulie, Ştefan cel Mare închidea ochii ca să intre în istorie şi în legendă. În acelaşi timp, această expoziţie a fost prilejuită de o realizare profesională excepţională. Este vorba de restaurarea piesei, care a durat şapte ani şi jumătate. Ea a fost realizată de unul dintre marii profesionişti ai domeniului, Spiridonia Macri. Practic, prin munca doamnei Macri, această piesă a înviat a doua oară. Fără efortul susţinut al restaurării, noi am fi fost ultima generaţie care ar fi avut privilegiul să o vedem. Vă rog să vă consideraţi nişte privilegiaţi, pentru că nu în fiecare generaţie există această şansă, ca să asişti la un moment istoric ca acesta", a declarat Ernest Oberländer-Târnoveanu, directorul Muzeului Naţional de Istorie a României.
Se pare că piesa a fost dăruită în anul 1500 Mănăstirii Zographou de pe Muntele Athos, deşi inscripţia de pe steag nu pomeneşte faptul că ar fi fost dăruit mănăstirii, aşa cum se obişnuia în epocă. Iconografia, Sfântul Mare Mucenic Gheorghe fiind socotit un simbol al biruinţei militare, şi încadrarea cronologică a piesei au creat iniţial confuzia că ar fi vorba despre un steag de luptă al Voievodului Ştefan cel Mare, dar absenţa stemei Moldovei, caracteristică stindardelor militare, şi prezenţa rugăciunii nu susţin ipoteza amintită.
Istoria recuperării steagului
În primăvara anului 1917, pe când România se afla în război, prin efortul consulului general al României la Salonic, G.C. Ionescu, şi cu ajutorul generalului francez Maurice Sarrail, comandantul armatelor aliate din Salonic, Regatul Român a recuperat acest preţios obiect de la Mănăstirea Zographou de pe Muntele Athos. În martie 1917, consulul comunica Ministerului Afacerilor Externe că generalul francez i-a predat drapelul, care ulterior a fost trimis Legaţiei României de la Paris la bordul unui vas de război francez. Iniţiativa recuperării preţiosului obiect a aparţinut marelui om politic Ion I.C. Brătianu (1864-1927), care, la 15 februarie 1917, în calitatea sa de preşedinte al Consiliului de Miniştri şi ministru al afacerilor străine, a trimis o telegramă cifrată Legaţiei României de la Atena pe un ton imperativ: "Faceţi tot ceea ce este posibil pentru a obţine drapelul lui Ştefan cel Mare". În cele din urmă, la 22 februarie 1920, Ministerul de Război preciza că steagul lui Ştefan cel Mare a fost predat Marelui Stat-Major pentru a fi depus la Muzeul Militar.
Directorul Muzeului Naţional de Istorie a României, Ernest Oberländer-Târnoveanu, citat de Mediafax, a declarat că, în 1882, la Mănăstirea Zographou au fost identificate două steaguri care i-au aparţinut lui Ştefan cel Mare - unul cu Sfântul Dimitrie călare şi cel cu Sfântul Gheorghe, care a fost recuperat prin cedarea către călugări a unor moşii care fuseseră secularizate de domnitorul Alexandru Ioan Cuza.
Procesul de restaurare a durat şapte ani
Potrivit lui Oberländer-Târnoveanu, steagul se afla "într-o stare deplorabilă" când a fost recuperat, astfel încât a fost nevoie de un proces complex de restaurare, care a durat mai bine de şapte ani. Iniţial, broderia a fost lucrată pe suport de mătase, dublată cu o ţesătură din in. Suportul din mătase s-a degradat de-a lungul timpului şi a fost înlocuit de către călugări, din neştiinţă, cu catifea calitate inferioară, prin decuparea şi lipirea cu clei organic a piesei pe noul suport, intervenţie total necorespunzătoare, care a afectat starea originară a piesei. Steagul a intrat în patrimoniul MNIR la înfiinţarea acestuia, în 1970. Procesul de restaurare a steagului a presupus desprinderea piesei de pe suportul de catifea, curăţarea cleiului de oase de pe spatele broderiei, curăţarea totală a piesei, consolidarea printr-un nou suport de mătase naturală, coaserea cu fire de mătase şi refacerea broderiei în zona inferioară şi suprapunerea unui tul pregătit în prealabil pentru protecţie.
Steagul lui Ştefan cel Mare poate fi admirat în cadrul microexpoziţiei "Exponatul lunii la Muzeul Naţional de Istorie a României", în luna iulie, de miercuri până duminică, între orele 10:00 şi 18:00.