Studenții teologi și clasiciști la Școala de vară „Inscripții grecești din Dobrogea”

În luna septembrie a anului trecut, cadrele didactice ale Universității din București erau invitate să depună proiecte de dezvoltare a unor pedagogii inovative, în cadrul proiectului mai larg CNFIS-FDI-2022-0367: „Convergențe fundamentale în asigurarea calității activității didactice și a eticii universitare”, aflat sub conducerea prorectorului Laura Comănescu. Obiectivul general al acestui program era „îmbunătățirea calității didactice prin utilizarea unor metode de predare și consolidarea metodologiilor pedagogice inovative centrate pe dezvoltarea creativă a competențelor profesionale și personale ale studenților”, potrivit anunțului de pe site-ul Universității din București.

Totodată, implicarea stu­denților în crearea de conținut didactic, inclusiv cu ajutorul instrumentelor digitale, a constituit unul din obiectivele programului, fiind în mod deosebit încurajată depunerea de proiecte care implicau mai multe facultăți și domenii de studiu, precum și cele care urmăreau principiul „învățării dincolo de ziduri” (numită, în terminologia de specialitate, și „învățare outdoor”).

Am simțit de îndată că această inițiativă a Universității din Bu­curești vine în întâmpinarea unui mai vechi dor pe care l-am avut de-a lungul carierei mele didactice, și anume scoaterea stu­denților „în afara zidurilor” facultății.

Drept urmare, la invitația publică adresată de Universitatea din București, m-am simțit dator să răspund prin asumarea acestui proiect al unei școli de vară (în perioada 18-24 iulie 2023), în cadrul căruia studenții Universității din București să beneficieze de o scurtă inițiere în epigrafia grecească, prin vizitarea și studierea inscrip­țiilor de pe teritoriul Dobrogei.

Astfel, după o minimală instruire cu privire la bazele de date epigrafice, cei zece studenți selectați de la Facultatea de Teologie „Justinian Patriarhul” și de la Facultatea de Limbi Străine (specializarea Filologie Clasică) a Univer­sității din București, au purces în călătoria lor inițiatică din Scythia Minor. Mă simt dator să-i pomenesc cu numele, și pentru faptul că o bună parte dintre ei au manifestat în trecut un interes special pentru limba elină în afara obli­ga­țiilor lor studențești, de pildă, prin participarea la Tabăra de Limba Elină de la Mănăstirea Oa­șa, ajunsă deja la a șaptea edi­ție. De la Facultatea de Teologie: Antoanela Cernătescu, Valentin Cocan, Justina Condoiu, Bogdan Fiș­cuci, Theodor Marin, Anca Ionescu și Andrei Stan; iar de la Facultatea de Filologie Clasică: Dragoș Grușea, Elena Rusei și Victor Zamfir.

Cu toate că gândul dintâi a fost să ajungem să studiem și să descifrăm inscripțiile grecești din mai multe colțuri ale Dobrogei, dificul­tățile logistice ne-au silit să ne limităm la inscripțiile din cele două porturi principale ale Dobrogei, Tomis (Constanța) și Callatis (Mangalia), la care s-a adăugat vizita la Ansamblul Rupestru de la Basarabi (Murfatlar), cu minunatele biserici și chilii săpate în stânca de cretă, la care am avut acces prin bună­vo­ința părintelui Ilie Petre, director al Cancelariei eparhiale a Arhiepiscopiei Tomisului, și a lui George Cojocaru, primarul orașului Murfatlar. Astfel, am lăsat pentru expediții viitoare destinații precum Histria, Adamclisi, Halmyris sau Niculițel.

Cu creionul și caietele la îndemână, studenții au poposit în fața inscripțiilor grecești antice păstrate fie în muzeele de profil, fie în afara lor, în aer liber, străduindu-se să recunoască, întâi și întâi, literele majuscule, în varietatea formelor, unele mai cunoscute, altele mai puțin cunoscute, cioplite acum 2.300 de ani, 2.000 de ani, 1.600 de ani sau mai recent. Observarea din mai multe unghiuri, în funcție și de alternanța lumină-umbră pe inciziile operate în piatră, a ajutat la identificarea porțiunilor mai deteriorate sau a caracterelor cu forme mai puțin uzuale. Într-o a doua etapă, stu­denții au fost învățați să separe cuvintele acelor inscripții în care textul curge în scriptio continua, iar în a treia etapă s-au încumetat să traducă fie cuvinte sau expresii separate, fie porțiuni mai largi de text, în funcție de dificultatea inscripțiilor sau de nivelul lor de cunoaștere a limbii eline. Nu în ultimul rând, cei mai avansați au putut identifica și trăsături dialectale (dorice) prezente în unele inscripții.

Sunt foarte bucuros - iar cei zece studenți care m-au însoțit îmi împărtășesc sentimentul - că această școală de vară a putut avea loc, cu ajutorul Bunului Dumnezeu și cu sprijinul financiar și logistic al Universității din București. Rămânem cu nădejdea că astfel de ini­țiative se vor repeta, se vor dezvolta și se vor înmulți în viitorul apropiat, astfel încât studenții să capete o nouă motivație în efortul de învățare la care s-au încumetat.

(Octavian Gordon este clasicist și lector la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul” a Universității din București, unde predă în special disciplinele Greacă Veche și Latină.)