Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Actualitate religioasă Știri Subjugarea minţii

Subjugarea minţii

Un articol de: Dragoș Dâscă - 10 Feb, 2010

Sfântul Nil Athonitul spune: „Multa grijă îl întunecă pe om şi el se face nesimţitor şi se face gătire spre pierzare la antihrist. Iar lucrarea acestuia este multa grijă a celor deşarte, materia lucrurilor lumii şi câştigarea metalelor pământului“. Vedem că principalul scop al celui rău este cel de a îndepărta mintea omului de la Dumnezeu, de a-i subjuga mintea prin multe preocupări lumeşti care întunecă lumina din inimi. Într-o carte apocrifă a Vechiului Testament, se spune despre îngerii care s-au lepădat de rangul ceresc şi au coborât la fiicele oamenilor: „şi ei le-au învăţat vrăjitorii, farmece şi însuşirile rădăcinilor şi arborilor“ (Cartea lui Enoh 7, 10). Într-un capitol următor putem observa cum demonii i-au învăţat pe oameni multele meşteşuguri şi obiceiuri deşarte: „Azayel i-a mai învăţat pe oameni să facă săbii, cuţite, scuturi, platoşe, oglinzi; el le-a arătat cum să facă brăţări şi podoabe, cum să folosească vopsele, arta de a-şi înegri sprâncenele, de a folosi pietrele preţioase şi tot soiul de spoieli, astfel încât oamenii s-au stricat... i-a invăţat tot felul de vrăjitorii, de farmece şi însuşirile rădăcinilor... i-a învăţat arta de a dezlega vrăjitoriile... i-a învăţat arta de a urmări stelele, semnele, astronomia şi mişcările lunii“.

Dar „câştigarea metalelor pământului“ şi meşteşugurile deşarte nu sunt singurele strategii demonice de îndepărtare a omului de Dumnezeu. În ziua de astăzi, poate că cea mai mare intoxicaţie duhovnicească o crează muzica. În veacul ce a trecut am putut fi martori la adevărate revoluţii declanşate de muzica modernă. Mai mult ca oricând muzica joacă un rol extrem de important în viaţa omului. Iar rolul ei este departe de a fi cel de a ne apropia de Dumnezeu. Dacă citim cu atenţie Scriptura putem ajunge la concluzii din cele mai interesante despre legătura dintre Satana şi muzica modernă. Tălcuind capitolul 28 de la Iezechiel, putem presupune că Lucifer a fost conducătorul corurilor angeliceşti, rolul său fiind cel de a-l preamări prin cântare pe Dumnezeu: „Tu erai pecetea desăvârşiri, deplinătatea înţelepciunii şi cununa frumuseţii. Tu te aflai în Eden, în grădina lui Dumnezeu; hainele tale erau împodobite cu tot felul de pietre scumpe: cu rubine, topaze şi diamante, cu crisolit, onix şi iaspis, cu safir, smarald, carbuncul şi aur; toate erau pregătite şi aşezate cu iscusinţă în cuibuleţe (aici Septuaginta oferă următoarea variantă extrem de interesantă: „lucrătura tamburinelor şi flautelor tale ţi-a fost pregătită în ziua în care ai fost creat“) şi puse pe tine în ziua în care ai fost făcut. Tu erai heruvimul pus ca să ocroteşti; te aşezasem pe muntele cel sfânt al lui Dumnezeu, şi umblai prin mijlocul pietrelor celor de foc. Fost-ai fără prihană în căile tale din ziua facerii tale şi până s-a încuibat în tine nelegiuirea“. Deci acest heruvim fusese special creat de Dumnezeu pentru cântare; el era „protopsaltul cetelor îngereşti“; instrumentele muzicale prin care să-L slăvească pe Dumnezeu i-au fost dăruite „în ziua în care ai fost creat“.

În sprijinul acestei afirmaţii vine şi un verset din cartea lui Iov: „... atunci când stelele dimineţii cântau laolaltă şi toţi îngerii lui Dumnezeu Mă sărbătoreau“ (38, 7). Cine mai este numit în Biblie „steaua dimineţii“? Lucifer. „Cum ai căzut tu din ceruri, stea strălucitoare, fecior al dimineţii! Cum ai fost aruncat la pământ, tu, biruitor de neamuri!“ (Isaia 14, 12). În acelaşi loc ni se oferă amănunte despre slujirea care îi fusese încredinţată heruvimului: „În iad s-a pogorât mărirea ta în cântecul harfelor tale“. „Cântecul harfelor tale“... Putem observa că de fiecare dată când în Scriptură se aminteşte de slava pe care o avea odinioară Lucifer în ceruri, se face şi o referire ce ţine de domeniul muzicii (instrumente, cântări).

Dar aşa cum Lucifer a dorit să fie mai presus de tronul lui Dumnezeu iar cetele îngereşti supuse lui să nu-L mai slăvească prin cântări pe Dumnezeu ci să-l slăvească pe el, steaua dimineţii, tot aşa el vrea ca oamenii să i se închine lui în loc să i se închine lui Dumnezeu. Cum să îl adore pe diavol? Prin patimi: subjugarea minţii şi faptele necuviincioase ale trupului. O tehnică eficientă? Muzica. Prin muzica pe care el o inspiră celor care i se deschid lui prin patimi şi dorinţe deşarte. Ştiinţa deşartă a lumii acesteia a permis conceperea unor instrumente care pot întrupa întunericul în note muzicale. Versurile, mesajele subliminale, concertele cu iz de celebrare păgână sunt toate metode de a subjuga mintea şi de a o îndepărta de luarea aminte la poruncile lui Dumnezeu.

Să stăm bine, să stăm cu frică şi să luăm aminte la cele ce se află în noi fiindcă, aşa cum spune Sfântul Marcu Ascetul, mintea este un altar pe care gândurile sunt aduse ca jertfă lui Dumnezeu. Noi cui îi aducem jertfă?