Suferinţele şi remediile familiei creştine

▲ În perioada 20-23 august, la Centrul de conferinţe „Providenţa“ s-au desfăşurat conferinţele pastoral-misionare ale preoţilor din Arhiepiscopia Iaşilor ▲ După ce în anul 2005 s-a discutat despre fenomenul migraţiei, iar în anul 2006 despre Biserica Ortodoxă şi integrarea în Uniunea Europenă, anul acesta subiectul de dezbatere a fost „Problema familiei creştine astăzi. Pastoraţia copiilor, a tinerilor şi a bătrânilor. Problema preotului aflat în dificultăţi materiale“ ▲ În cele patru zile, pe baza unor statistici realizate la nivel de protopopiate, preoţii au dezbătut problemele actuale ale familiei şi au propus soluţii pentru combaterea acestora ▲ În cadrul întrunirilor au conferenţiat delegaţi din partea Ministerului Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse, a Secretariatului

de Stat pentru Culte şi a Inspectoratelor Şcolare Judeţene Iaşi, Neamţ şi Botoşani ▲

La lucrările care s-au desfăşurat sub preşedenţia I.P.S. Daniel, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei şi Locţiitor de Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, au participat, în două serii, preoţii din cele 12 protopopiate ale Arhiepiscopiei Iaşilor. În cadrul acestor întruniri au conferenţiat delegaţi din partea Ministerului Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse (dna. Theodora Bertzi, Secretar de Stat), din partea Secretariatului de Stat pentru Culte (dl. Consilier Florin Frunză) şi a Inspectoratelor Şcolare Judeţene (dl. Inspector Traian Fântânaru şi dna. Psiholog Maricica Buzescu – Inspectoratul Şcolar Judeţean Iaşi; dl. Inspector Costică Săvuc – Inspectoratul Şcolar Judeţean Botoşani; dl. Inspector general Mihai Lăcătuşu – Inspectoratul Şcolar Judeţean Neamţ). De asemenea, dl. Floyd Frantz, misionar ortodox american, coordonator al Programului „Sf. Dimitrie“ din Cluj-Napoca, a ţinut o prelegere despre efectele negative ale alcoolismului asupra familiei.

Familia, o mostră din iubirea lui Dumnezeu

Familia a ocupat întotdeauna un loc central în învăţătura creştină despre viaţă, fiind înţeleasă drept comunitatea de bază a umanităţii, de care depind dezvoltarea, stabilitatea şi, mai ales, existenţa întregii omeniri.

Familia a fost binecuvântată de Dumnezeu când a fost creat omul, bărbat şi femeie, şi este expresia iubirii lui Dumnezeu faţă de oameni, adevăr care a fost întărit prin participarea Mântuitorului la nunta din Cana Galileii, unde El a săvârşit, la cererea Maicii Sale, schimbarea apei în vin, în favoarea unei familii nou întemeiate.

Astăzi, familia creştină este confruntată cu multe probleme îngrijorătoare, atât pe plan social, cât şi în plan spiritual.

Problemele cu care se confruntă familia creştină azi

Problemele cu care se confruntă familia creştină astăzi sunt atât expresia secularizării actuale tot mai accentuate a societăţii contemporane, cât şi consecinţa educaţiei ateiste din timpul regimului comunist.

Statisticile naţionale şi cele ale Uniunii Europene consemnează o creştere a numărului de divorţuri şi o scădere a numărului căsătoriilor şi a natalităţii.

Cauzele care conduc la slăbirea şi destrămarea vieţii de familie sunt multiple şi complexe. Cea mai frecventă dintre ele este egoismul sau iubirea exagerată de sine din cauza căreia membrii familiei nu-şi mai îndeplinesc, total sau parţial, obligaţiile pe care le au faţă de cei apropiaţi.

Pe scurt, principalele probleme cu care se confruntă familia creştină azi în România sunt:

- slăbirea vieţii spirituale în familie;

- sărăcia şi şomajul;

- dorinţa de câştig material imediat şi cu orice preţ;

- alcoolismul şi drogurile;

- concubinajul şi căsătoriile de probă, infidelitatea conjugală, divorţurile;

- lipsa unei educaţii corespunzătoare a copiilor;

- plecarea la lucru în străinătate a unuia sau a ambilor soţi;

- avorturile şi disensiunile în familie;

- literatura şi filmele porno;

- ofensiva publică a unor manifestări sexuale contrare familiei tradiţionale;

- convieţuirea familiilor tinere în spaţii inadecvate (cu părinţi sau cu mai multe familii în aceeaşi locuinţă).

Având în vedere aceste multiple provocări de ordin pastoral, preoţii trebuie să identifice şi să aplice soluţiile care pot ajuta familiile aflate în criză.

Remedii sociale

O educaţie temeinică, de la cele mai fragede vârste, este esenţială pentru viitoarea evoluţie a copiilor. De aceea este foarte important ca părinţii să fie lămuriţi, acolo unde se impune, asupra îndatoririlor pe care le au de a asigura copiilor o educaţie corespunzătoare, mai ales de a-i ajuta să urmeze cursurile şcolare obligatorii.

Întrucât există încă multe situaţii în care tineri, mai ales din mediul rural, nu-şi pot continua studiile din cauza veniturilor modeste ale familiei, este necesar ca preoţii, în cooperare cu autorităţile locale, să ofere un sprijin material, în primul rând prin acordarea de burse de studiu.

Înfiinţarea de centre de zi, în care să se poată oferi nu numai un sprijin material, cât, mai ales, un mediu educativ copiilor proveniţi din familiile dezorganizate, este o soluţie care poate fi aplicată, mai ales, în parteneriat cu autorităţile locale, inclusiv prin accesarea unor fonduri puse la dispoziţie de programe specifice.

O atenţie sporită trebuie acordată schimbării mentalităţii tinerilor, marcată de teribilism şi de spirit de frondă, ca rezultat al unei concepţii greşite despre libertate şi ca efect a preluării unor modele greşite de comportament din industria de divertisment şi mass-media.

Remedii pastorale

Problema familiei trebuie să constituie o preocupare constantă a preoţilor, cercurile pastorale fiind îndemnate să aibă periodic dezbateri şi consultări pe această temă. Pentru o activitate pastorală eficientă, în fiecare parohie trebuie alcătuită o listă completă a tuturor copiilor, tinerilor şi bătrânilor, cu vârsta şi situaţia lor familială.

Între remediile pastorale care se pot identifica în sprijinul familiei creştine amintim următoarele:

- Vizitele pastorale, făcute, mai ales, celor care nu vin la biserică, convorbirile duhovniceşti, consilierea membrilor familiei şi antrenarea acestora în activităţile organizate de parohie.

- O atenţie sporită trebuie acordată catehezei liturgice practice care trebuie să vizeze pe toţi membrii familiei, tineri şi vârstnici deopotrivă.

- Cateheza copiilor, gândită ca un instrument complementar orei de religie, are menirea de a obişnui copilul să frecventeze biserica, de a-l încuraja să pună întrebări şi să deprindă elementele practice, liturgice ale vieţii creştine. Programul catehetic „Hristos împărtăşit copiilor“ este, în acest sens, o oportunitate şi o şansă pentru dinamizarea vieţii parohiale.

Totodată, copiii şi tinerii trebuie încurajaţi să se implice în buna desfăşurare a slujbelor, cântând la strană sau rostind unele rugăciuni. Catehezele trebuie urmate de concursuri cu premii (o dată sau de două ori pe an), pentru a vedea cum au asimilat cunoştinţele religioase.

- Catehizarea tinerilor care doresc să se căsătorească este foarte necesară pentru ca aceştia să conştientizeze adevărata dimensiune a tainei cununiei şi să nu se raporteze la slujba oficiată în biserică doar ca la un gest formal, care ţine mai degrabă de o tradiţie moştenită.

- Implicarea în activităţile parohiei a copiilor, mai ales a celor afectaţi de lipsa permanentă sau temporară a părinţilor se poate face mai ales prin organizarea de tabere, în colaborare cu autorităţile locale, care să includă atât activităţi spirituale, cât şi culturale, sociale sau de destindere, prin organizarea de concursuri şi de competiţii adaptate diferitelor vârste, precum şi prin organizarea unor ateliere de pictură sau de cluburi cu activităţi atractive (inclusiv prin cooperare cu şcolile). Acestea sunt mijloace pastorale prin care copiii pot fi apropiaţi în mod firesc de viaţa Bisericii.

- Organizarea de pelerinaje religioase (la mănăstiri) şi social-filantropice (la azile, spitale sau orfelinate) este un prilej de a sensibiliza pe enoriaşi în cultivarea aspectelor duhovniceşti ale vieţii creştine, dar şi de a le reduce tendinţele egoiste, prin dezvoltarea comuniunii dintre oamenii singuri.

- Preotul este chemat să încurajeze şi să ofere ca model în parohie acele familii care duc o viaţă creştină pilduitoare. Implicarea acestor familii în activităţile parohiei poate fi un imbold şi un exemplu pentru familiile care se confruntă cu unele dificultăţi.

Atenţie faţă de categoriile sensibile

Alte mijloace pastorale care vin în sprijinul familiei sunt:

- Consilierea pe care preotul trebuie să o acorde femeilor înclinate să accepte avortul.

- Cooptarea tinerilor pentru crearea şi dezvoltarea de site-uri pentru parohii şi mănăstiri, astfel încât timpul petrecut în faţa calculatorului să fie folosit în mod eficient, nu doar în scop distractiv.

- Ajutorarea familiilor nevoiaşe, mai ales a bătrânilor bolnavi şi singuri, de către parohie şi de către unii sponsori, precum şi prin programe sociale organizate împreună cu autorităţile locale şi judeţene.

- Cultivarea respectului pentru bătrânii din parohie prin predici şi convorbiri duhovniceşti.

Problema preotului aflat în dificultăţi materiale

Există mai multe forme de ajutorare a preoţilor din parohiile sărace, însă cele dintâi sunt determinate de frăţietatea permanentă care trebuie să existe între preoţi, atât la nivel local, cât şi la nivel eparhial.

- În primul rând, preotul dintr-o parohie săracă trebuie sprijinit de parohiile vecine, care sunt mai puţin sărace, şi de către protopopiate. Trebuie continuată, de asemenea, sub îndrumarea protopopiatelor, acţiunea de înfrăţire a parohiilor sărace cu cele mai puţin sărace din alte zone.

- Atunci când nu este suficient sprijinul local sau la nivel de protopopiat, preoţii din parohiile sărace vor fi sprijiniţi prin intermediul Fondului „Păstorul cel Bun“ al Arhiepiscopiei Iaşilor, fond alimentat în special de veniturile obţinute în urma vânzărilor de calendare bisericeşti.

- Autorităţile de stat centrale şi locale vor fi informate periodic de protopopiate şi de Centrul Eparhial cu privire la situaţia preoţilor din parohiile sărace pentru a se identifica mijloace de susţinere a activităţii acestora. La salarizarea preoţilor, spre exemplu, o atenţie specială trebuie acordată preoţilor din parohiile sărace.

- O altă modalitate de susţinere financiară este întocmirea de proiecte prin care să fie accesate fonduri alocate în sprijinul comunităţilor locale. Preoţii ar putea fi coordonatori ai acestor proiecte, iar pe durata derulării lor pot fi remuneraţi.

- Familiile preoţilor din parohiile sărace pot fi sprijinite şi prin includerea acestora în programe de ajutorare la nivel naţional.

Concluzii

Toţi cei care poartă responsabilităţi în domeniu trebuie să conştientizeze că de starea materială şi spirituală a familiei depinde şi starea economică şi buna funcţionare a societăţii româneşti în ansamblul său.

Preoţii trebuie să colaboreze cât mai strâns cu instituţiile de stat şi cu cele non-guvernamentale pentru a veni în sprijinul familiilor care se confruntă cu dificultăţi.

Atât familia preotului sărac, cât şi cea a mireanului trebuie sprijinită şi încurajată pentru a-şi îndeplini misiunea ei sfântă.

Prin toate programele şi activităţile organizate la nivelul parohiei trebuie, aşa cum sublinia Înalt Prea Sfinţitul Părinte Mitropolit Daniel, „afirmată şi cultivată sfinţenia căsătoriei, organizată solidaritatea în familie şi între familii, afirmată demnitatea maternităţii, a paternităţii, a filiaţiei şi a fraternităţii, ca daruri ale iubirii lui Dumnezeu ce trebuie cultivate“. (Documentul final al conferinţelor pastoral-misionare)

▲ „În absenţa Bisericii Ortodoxe, în România, familia ar deveni haotică“

La conferinţele pastoral misionare a fost prezent şi Floyd Frantz, misionar ortodox de origine americană, specialist în consilierea persoanelor dependente de alcool. Floyd Frantz s-a convertit la ortodoxie în anul 1985, este căsătorit cu o româncă, locuieşte în România şi este coordonator al programului pentru combaterea alcoolismului „Sfântul Dimitrie“ din Cluj-Napoca. Această mare problemă cu care se confruntă familia, alcoolismul, este dezvoltată şi în cartea „Cum tratăm alcoolismul - Manual pentru uzul preoţilor“, apărută la Editura Trinitas în anul 2007.

„Sunt convins că în absenţa Bisericii Ortodoxe, în România, familia ar deveni haotică, s-ar confrunta cu probleme mult mai mari decât Moldova, Rusia sau Albania. Familia constituie cheia unei ţări unificate, iar Biserica Ortodoxă este, de asemenea, cheia unei familii unite. Munca mea se concentrează asupra persoanelor dependente de alcool. Şi după cum ştim, alcoolismul este o boală a familiei. Atunci când soţul devine alcoolic, soţia observă prima, apoi copiii sunt afectaţi de aceste probleme, iar unii dintre aceştia vor creşte şi vor deveni, la rândul lor, alcoolici. Al doilea care îl vede pe alcoolic este preotul, aceasta pentru că soţia alcoolicului îi cere sfaturi preotului în legătură cu problema sa. Apoi, alcoolicul însuşi se va prezenta la preot, căruia i se va spovedi şi îi va cere sfaturi. Eu consider că preotul este persoana cea mai indicată pentru a aborda această problemă“, a precizat Floyd Frantz.

▲ „Nici liturghie fără filantropie, dar nici filantropie fără liturghie“

În deschiderea conferinţelor pastoral misionare a preoţilor din Arhiepiscopia Iaşilor, IPS Mitropolit Daniel a vorbit despre originea dumnezeiască a familiei, evidenţiind faptul că nu există umanitate în afara familiei. „Familia este de origine divină, în sensul că Dumnezeu a binecuvântat umanitatea sub formă de familie, iar aceasta este pentru noi o dimensiune fundamentală. Familia a fost binecuvântată de Dumnezeu atunci când a fost creat omul şi a fost expresia iubirii lui Dumnezeu faţă de oameni, adevăr care a fost întărit prin participarea Mântuitorului la nunta din Cana Galileii, unde s-a săvârşit prima minune, în favoarea familiei nou întemeiate“, a precizat Înalt Prea Sfinţia Sa.

De asemenea, IPS Mitropolit Daniel a subliniat şi dimensiunea sacramental-socială a Bisericii, menţionând că dacă în comunism Biserica a fost redusă la un „ghetou liturgic“, la o instituţie care făcea doar slujbe religioase, acum, în societatea secularizată există riscul ca Biserica să fie evaluată doar după numărul activităţilor sociale. „Trebuie păstrată o sinteză, un echilibru şi o armonie între aceste două laturi, pentru că viaţa sacramentală, viaţa de rugăciune şi de comuniune cu Dumnezeu este izvorul comuniunii noastre întreolaltă. Când în familie slăbeşte legătura noastră cu Dumnezeu, slăbeşte şi dimensiunea comuniunii umane întreolaltă. Deci, ele nu trebuie să fie despărţite niciodată. Nici liturghie fără filantropie, dar nici filantropie fără liturghie“, a adăugat Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei.

▲ „Temelia unei vieţi sociale din cele mai vechi timpuri“

Secretariatul de Stat pentru Culte a fost reprezentat la aceste conferinţe de Florin Frunză , şef Serviciu asistenţă învăţământ, care a citit un mesaj din partea acestei instituţii. Florin Frunză a vorbit despre familia creştină în era globalizării, menţionând câteva dintre provocările la care trebuie să răspundă ea în acest context: „Acest proces este prezent la nivelul fiecărui domeniu şi aspect al vieţii umane. Familia este temelia unei vieţi sociale din cele mai vechi timpuri şi până în prezent. În acest context mondial, societatea românească se confruntă, după 1989, cu o serie de probleme care, în perioada comunistă, erau trecute sub tăcere sau erau de mai mică amploare: violenţa în familie, violenţa în spaţiul public, fenomenul adicţiei faţă de droguri, alcool, tutun, apoi prostituţia infantilă, traficul de persoane, abandonul şcolar, analfabetismul, copiii lăsaţi în grija bunicilor sau a altor rude pentru că părinţii sunt plecaţi în străinătate, oamenii fără adăpost şi fără loc de muncă, diverse forme de poluare a creaţiei divine...

Poporul român este un popor religios. Dacă Statul recunoaşte bunăstarea societăţii, aşa cum este menţionat în Constituţie, el trebuie să fie conştient şi de nevoile spirituale ale cetăţenilor săi, iar pentru împlinirea acestora trebuie să creezi un cadru adecvat pentru manifestarea libertăţii religioase“. În concluzie, reprezentantul Secretariatului de Stat pentru Culte a punctat relaţia dintre Biserică şi Stat, precum şi rolul Bisericii în viaţa socială.

▲ Biserica, un partener sigur în programele sociale

Teodora Bertzi (foto), secretar de stat, coordonator al Departamentului pentru afaceri sociale şi egalitate de Şanse în cadrul Ministerului Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse a prezentat două programe ale ministerului care sunt acum în pregătire şi care presupun parteneriate cu mai multe instituţii româneşti, printre care şi Biserica. Unul dintre aceste programe va fi lansat pe 7 septembrie şi are misiunea de a crea servicii sociale de toate tipurile, recomandându-se parteneriate cu primării şi alte genuri de instituţii locale, dar şi episcopii, arhiepiscopii sau mitropolii.

Domnia sa a subliniat în mod deosebit faptul că, într-o comunitate, preotului îi poate reveni şi rolul de a-i face pe credincioşi conştienţi de greutăţile lor, dar şi de faptul că pentru aceste greutăţi se pot găsi soluţii pentru a fi stopate. Cel de-al doilea program, care se derulează în parteneriat cu Banca Mondială, are ca principal scop dezvoltarea unor ample servicii de protecţie a copiilor şi tinerilor, a unor servicii adresate comunităţii rrome, dar şi persoanelor vârstnice. Şi în cazul acestui program, preotul poate avea un rol foarte important.

De asemenea, Teodora Bertzi a vorbit şi despre faptul că sistemul de asistenţă socială va lua o amploare deosebită în următoarea perioadă: „Legea 47 vorbeşte despre faptul că până în 2008 trebuie să ia fiinţă trei instituţii noi, la nivel central, dar şi la nivel teritorial: Inspecţia Socială, care este în curs de organizare şi care în maxim o lună de zile va fi funcţională. Apoi este Agenţia Naţională de Plăţi care va asigura toate plaţile de alocaţii către familie. Urmează, de asemenea, să se înfiinţeze Observatorul Social, o instituţie extrem de flexibilă, ca şi parteneriat direct cu mediul academic, dar care se va ocupa şi de servicii de sănătate, servicii sociale, ocuparea forţei de muncă etc“.