Preasfințitul Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei, a împlinit în ziua de 3 noiembrie 2024 57 de ani. Ierarhul și‑a serbat aniversarea săvârşind Sfânta Liturghie la biserica Parohiei „Izvorul
Suflet de copil
A apărut numărul 2 (decembrie 2008) al revistei „Suflet de copil“, publicaţie a Liceului „Miron Costin“ din Iaşi.
Această revistă pentru copii, părinţi şi profesori este o rază de lumină în peisajul publicistic ieşean, promovând înţelepciunea creştină şi urmarea sfinţilor. În ea putem găsi o diversitate de subiecte, de la picturi şi desene realizate de copii, în care transpare fascinant pruncia umanităţii, inocenţa şi bucuria raiului interior, până la articole despre Vieţile sfinţilor (Viaţa Sf. Ierarh Nicolae), despre sărbătorile creştine (Crăciunul), despre legende şi tradiţii populare româneşti (Legenda faunei, Legendele florei, Datini şi obiceiuri de Crăciun), despre universul creştin al copilului căutător de Hristos (Îndemnuri pentru creştini, Dicţionar creştin, Jocuri şi ghicitori creştine). Revista, dincolo de folosul ei intrinsec pentru trăitorii tainelor credinţei, arată interesul şi entuziasmul câtorva profesori de Religie şi nu numai, pentru a configura publicistic un univers al pasiunii sfinte în care candoarea devine înţelepciune, cultul sfinţilor formează sfinţi, iar sărbătoarea creştină ne antrenează spiritual pentru sărbătoarea cea veşnică a raiului. Pentru oamenii trecuţi prin vreme, sau pentru noi, cei care citeam „Cutezătorii“ sau ultima foaie din Scânteia, savuram benzi desenate cu „Murdărici“ din revista „Uniunea Sovietică“, copiam pe ascuns casete cu colinde cântate de Madrigal, ascultate în surdină, sau scriam Acatistul Acoperământului Maicii Domnului pe caiete, posibilitatea unei reviste pentru elevul creştin este fascinantă şi folositoare. Citind această revistă, intrăm pentru un timp în universul cu ochii mari ai luminii celei dintâi, în răcoarea tihnită a raiului în care Adam din noi vorbeşte cu Dumnezeu. Felicităm pe ostenitorii acestei reviste şi dorim o viaţă lungă acestei publicaţii prin care redescoperim în inima noastră copilăria sufletului, ca dor nestins de veşnicie şi criteriu suprem de judecată.