Tabăra internaţională anuală Friedensgrund

În perioada 19-29 iulie 2010 a avut loc în Republica Moldova, în localitatea Creţoaia, raionul Anenii Noi, Tabăra internaţională anuală Friedensgrund. La această tabără a participat şi un grup din România, din partea Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei.

Proiectul pentru tineri Friedensgrund a fost adus la viaţă în 1990 de către episcopul catolic de Hildensheim, Germania, Josef Homeyer, având drept scop întâlnirea tinerilor din Europa Centrală şi de Est şi vieţuirea lor împreună timp de două săptămâni. Tabăra Friedensgrund uneşte naţiuni şi religii şi se organizează după principiul "Ora et labora", rugăciunea şi munca fiind aspectele principale ale taberei. Locaţia din acest an a fost una mai puţin obişnuită: un sat uitat de lume, cu locuinţe dărăpănate, cu clădiri ce atestau existenţa anterioară a unor întreprinderi pe acele meleaguri, dar care acum ajunseseră în paragină, copii care umblau goi şi murdari pe uliţele aflate într-o stare jalnică. Părea un loc desprins dintr-o altă lume, care îi lăsa uimiţi mai ales pe tinerii veniţi din ţările mai dezvoltate.

Friedensgrund, o comunitate de rugăciune şi de muncă

Până pe 20 iulie au ajuns majoritatea grupurilor aşteptate, din Moldova, România, Ucraina, Ungaria, Germania, Polonia, Belarus, Bosnia & Herţegovina, Croaţia, iar din punct de vedere confesional se găseau în tabără ortodocşi, catolici, greco-catolici, neo-protestanţi şi chiar şi un musulman francez, student în Moldova. Participanţii au fost împărţiţi pe grupuri internaţionale, dându-li-se sarcina să găsească un nume pentru grupul propriu şi să pregătească o prezentare a grupului. Seara a avut loc prezentarea grupurilor internaţionale, bucurându-se de un real succes, deoarece toţi participanţii şi-au dat silinţa să facă prezentarea proprie cât mai interesantă. Deoarece Friedensgrund este o comunitate de rugăciune şi de muncă, proiectele pe care le aveam de îndeplinit pe parcursul şederii noastre în tabără au fost alimentarea cu apă potabilă a 20 de case, crearea unei instalaţii pentru alimentarea cu apă a unui jgheab pentru adăpatul animalelor şi pregătirea şcolii din localitate pentru următorul an şcolar. Joi, 22 iulie, fiecare grup naţional a avut de făcut o prezentare a Bisericii din ţara proprie şi a implicării acesteia în viaţa societăţii. Grupul român a expus fenomenul cerşetoriei în România şi încercarea Bisericii de a ajuta oamenii aflaţi în această situaţie. Duminică, 25 iulie, am participat la Sfânta Liturghie la Mănăstirea Căpriana, una dintre cele mai importante mănăstiri din Republica Moldova. După încheierea Sfintei Liturghii, membrii grupului român au avut o scurtă întâlnire cu părintele Filaret, stareţul mănăstirii. Următorul obiectiv vizitat a fost mănăstirea săpată în stâncă de la Orheiul Vechi. Aici se găsesc şase complexe rupestre, cel mai important fiind unul foarte vechi, cu o arhitectură bine gândită, alcătuit din galerii amenajate în câteva rânduri, cu o biserică rupestră, compartimentată cu altar, naos şi chilii spaţioase. Stânca în care este săpat acest aşezământ monahal este una calcaroasă, rezultată în urma depunerii mai multor straturi de calcar, de o vechime foarte mare, din timpurile în care acea zonă era acoperită de mare, mărturie fiind scoicile marine ce se găseau în rocă în număr foarte mare.

"Seara moldovenească"

La începutul noii săptămâni (26 iulie-1 august), proiectele de muncă erau spre final, fiind acoperite şanţurile săpate, după ce au fost introduse instalaţiile necesare. A fost tencuit pe dinafară jgheabul pentru adăpatul animalelor, moment în care am profitat de situaţie şi ne-am lăsat acolo amprentele, pentru a păstra vie amintirea noastră în inimile sătenilor. S-au organizat ateliere de creaţie, unde fiecare era invitat să dea frâu liber imaginaţiei şi să creeze o amintire de neuitat din Friedensgrund. Astfel, a fost posibil să pirogravăm pe lemn, să împodobim lumânări sau să împletim brăţări. Seara de luni a fost "seară moldovenească". Membrii grupului moldovean au făcut o prezentare foarte frumoasă a tradiţiilor şi obiceiurilor româneşti, la care am participat şi noi, spunând o urătură şi cântând împreună cu ei imnul naţional al Republicii Moldova, "Limba noastră", de Alexe Mateevici. După rugăciunea de seară a fost organizat un foc de tabără. Seara de marţi a fost "seara reconcilierii", când trebuia să fie păstrată liniştea în toată tabăra şi fiecare era invitat să se gândească la viaţa proprie, la păcate, la reuşite şi eşecuri şi să încerce să obţină pace interioară. De asemenea, cine dorea putea purta o discuţie cu unul dintre preoţii aflaţi acolo. Miercuri am finalizat proiectele de muncă şi chiar am făcut o horă în jurul jgheabului pentru animale, spre a celebra finalizarea cu brio a muncii noastre. Câteva persoane au avut norocul să încerce personal apa din jgheab, făcând o baie înăuntru. Ultima seară în tabără a fost dedicată "festivalului naţiunilor", unde fiecare grup naţional trebuia să prezinte ceva specific ţării din care venea. Ideea grupului nostru a fost aceea de a scoate în evidenţă valorile naţionale, de a prezenta situaţia persoanelor de etnie romă şi de a elimina asocierea poporului român cu aceştia. Morala scenetei a fost aceea că România a fost totdeauna capabilă să dea lumii valori uriaşe şi că nu avem dreptul să judecăm pe nimeni, deoarece un om care este răufăcător astăzi se poate schimba, şi mâine poate influenţa în bine soarta omenirii.

Friedensgrundul desfiinţează bariere şi uneşte oameni

În ultima zi la Creţoaia, majoritatea corturilor erau dezasamblate şi ultima rugăciune am făcut-o pe iarbă, în aer liber, asemenea primei rugăciuni de seară. Am făcut un cerc mare, punând în mijloc o cruce ortodoxă, cu Hristos răstignit, ce ne veghease rugăciunile de când ajunsesem acolo, şi rugăciunea am rostit-o ţinându-ne de mâini. După ce am împachetat şi predat tot ce primisem, anume corturi, saltele şi pături, ne-am pregătit de plecare. Ne-am despărţit cu greu de noii prieteni şi părintele Martin, conducătorul echipei organizatoare, ne-a mulţumit personal pentru tot ce am făcut în tabără. Perioada petrecută în Moldova ne-a adus o importantă experienţă în ceea ce priveşte contactul cu oamenii. Suntem convinşi că Friedensgrundul desfiinţează bariere şi uneşte oameni. La nivel oficial, niciodată nu s-a adus în discuţie vreo diferenţă interconfesională, organizatorii respectând foarte mult credinţa fiecăruia, însă poate cel mai mult a stârnit priviri pline de curiozitate şi admiraţie credinţa ortodoxă, prin cântările noastre, prin felul nostru de a privi problemele, prin dorinţa noastră de a ne implica. Poate că avantajul nostru a fost acela că suntem studenţi la Teologie şi misiunea noastră e aceea de a-L propovădui pe Hristos la tot pasul şi, dacă El a reuşit să lucreze ceva prin noi, ne bucurăm că Îi putem sluji şi ne rugăm să putem deveni vrednici de numirea de slujitori ai Lui.