De marea sărbătoarea a Intrării în biserică a Maicii Domnului, joi, 21 noiembrie, Schitul „Vovidenia” al Mănăstirii Neamț și-a sărbătorit hramul. Cu acest prilej, Înaltpreasfințitul Părinte Teofan,
Taina Sfântului Maslu de obște la „Mănăstirea Sfântul Ioan cel Nou” la Suceava
Zilele luminoase de sărbătoare de la înjumătățirea Postului Adormirii Maicii Domnului (pomenirea Sfântului Ioan Iacob Hozevitul, praznicul Schimbării la Față a Mântuitorului și prăznuirea Sfintei Teodora de la Sihla) au fost încununate duminică, 7 august, în Duminica a 8‑a după Rusalii, de săvârșirea Tainei Sfântului Maslu de obște. Slujba a fost oficiată de Înaltpreasfințitul Părinte Calinic, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, împreună cu un sobor de preoți, rugăciunea împreună având ca principal scop mijlocirea harului pentru primirea vindecării trupești și sufletești, precum și pentru dobândirea iertării păcatelor.
La eveniment au participat preoți slujitori de la Mănăstirea „Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava”, clerici din cadrul Centrului eparhial al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, între care arhim. Paraschiv Dabija, vicar administrativ, dar și stareți și protoierei din cuprinsul eparhiei.
Mulțime de credincioși s‑au bucurat de binecuvântarea arhierească și rugăciunile înălțate de Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop către Preamilostivul Dumnezeu pentru sănătatea celor care au fost prezenți, dar și a celor ce se află în spitale sau la casele lor, pe patul de suferință. La final, Înaltpreasfinția Sa a citit și rugăciuni pentru dezlegare, ca o pregustare a Tainei Sfintei Spovedanii pe care o vor primi toți cei ce doresc să se împărtășească la praznicul Adormirii Maicii Domnului.
Cuvântul de învățătură a fost rostit de părintele Adrian Dulgheriu, protopop de Rădăuți. Sfinția sa a oferit o serie de răspunsuri legate la întrebarea „De ce îngăduie Dumnezeu boala?” și le‑a amintit celor prezenți despre importanța recunoștinței pentru tot ceea ce primim.
La final, Înaltpreasfințitul Părinte Calinic le‑a vorbit celor prezenți despre importanța îngrijirii sufletului și a trupului, subliniind necesitatea încrederii în medici, trimiși ai lui Dumnezeu, și conlucrarea cu aceștia atunci când apar semnele unei suferințe trupești: „Și din neglijență purtăm unele boli și unele poveri, pentru că din frică nu mergem la timp la doctor, care este rânduit de Dumnezeu. (…) Atunci când apare boala, luați‑o din timp, ca să nu fiți acuzați de nimeni de nepăsare față de sine”.