Teologi şi filosofi au discutat două zile la Bucureşti, „pe aceeaşi limbă“

Patriarhia Română, în colaborare cu Ministerul Culturii şi Cultelor, Universitatea din Bucureşti şi Universitatea „Al. I. Cuza“ din Iaşi, a organizat la sfârşitul acestei săptămâni, la Patriarhia Română, a II-a ediţie a simpozionului „Dialogul dintre teologie şi filosofie“, a cărui primă ediţie s-a desfăşurat anul trecut la Durău, Neamţ. Întâlnirea, ce a avut loc în sala „Conventus“ a Palatului patriarhal, a reunit teologi şi filosofi din Bucureşti şi Iaşi, care au luat în discuţie abordarea problemelor religioase de către filosofi români. Astfel, s-au evaluat perspectivele comune ale teologiei şi filosofiei cu privire la relaţia dintre raţiune şi credinţă, problema existenţei lui Dumnezeu şi a înţelesurilor creaţiei. Discuţiile s-au desfăşurat pe parcursul a două zile de sesiuni ştiinţifice, timp în care s-a punctat preocuparea filosofică şi teologică în abordarea acestor teme de către mari gânditori români, precum: Dimitrie Cantemir, Titu Maiorescu, Constantin Rădulescu Motru, Ioan Petrovici, Mircea Florian, Nae Ionescu, Lucian Blaga, Mircea Vulcănescu, Mircea Eliade, Constantin Noica, Emil Cioran ş.a.

În contextul mai larg al dialogului intercultural, teologi şi filosofi s-au întâlnit cu dorinţa de a rupe bariera comunicării dintre cele două sisteme şi limbaje.

Simpozionul s-a desfăşurat cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, care a şi participat la prima sesiune de lucru, enunţând câteva criterii şi principii de orientare în folosirea filosofiei în actul teologic.

„Atunci când un teolog foloseşte filosofia, trebuie să aibă în vedere câteva date privind înţelepciunea. Punctul comun de interferenţă între teologie şi filosofie este înţelepciunea, înţeleasă ca inteligenţă care protejează şi promovează viaţa umană în armonie. Diferenţa dintre inteligenţă şi înţelepciune este că inteligenţa, pusă în slujba vieţii, a armoniei devine înţelepciune“, a spus Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române.

Dialogul, ca mijloc privilegiat de comunicare

Florin Frunză a transmis mesajul secretarului de Stat pentru Culte (SSC), evidenţiind că simpozionul din acest an, dedicat dialogului dintre filosofie şi teologie, se înscrie în contextul mai larg al Anului European al Dialogului Intercultural, şi a marcat totodată faptul că întâlnirea dintre teologii şi filosofii români, la lucrările acestui simpozion, are rolul de a promova dialogul, ca mijloc privilegiat de comunicare în vederea reluării legăturilor suspendate în perioada comunistă.

„Dialogul intercultural este strâns legat de năzuinţa aflată la baza construcţiei europene, şi anume aceea de a reuni popoarele într-o Europă îmbogăţită de o mai mare diversitate culturală, etnică şi religioasă şi de schimbările şi contribuţiile aduse de fiecare în parte“, s-a arătat în mesajul secretariatului de Stat pentru Culte, prezentat de Florin Frunză.

„Smerenia raţiunii, în faţa Adevărului integral“

În cadrul alocuţiunilor festive, a vorbit şi domnul consilier prezidenţial Bogdan Tătaru-Cazaban, care a salutat organizarea acestui eveniment intelectual şi spiritual şi a semnalat faptul că deşi dialogul dintre filosofie şi teologie a străbătut întreaga istorie a filosofiei româneşti, o astfel de întâlnire poate redefini conceptul de raţiune sau de raţionalitate, cu limitele şi deschiderile sale. „Raţiunea filosofică este şi o raţiune hermeneutică. Mai mult, ea intră în acest dialog, dacă admite existenţa unei receptivităţi faţă de ceea ce o depăşeşte în mod absolut. Pe lângă sensurile pe care le construieşte autonom, raţiunea poate transforma în discurs orizonturi de sens pe care nu le epuizează şi la care are acces doar dacă îşi asumă o astfel de receptivitate. Or, tocmai această smerenie a raţiunii faţă de Adevărul integral este, din perspectivă teologică, o virtute intelectuală care se manifestă atunci când se receptează revelaţia care deschide orizonturi radical noi, când se afirmă cu onestitate insuficienţa sau inadecvarea demersului raţional, când se adoptă o perfectă transparenţă a raţiunii faţă de sine. Astfel, a concluzionat Bogdan Tătaru-Cazaban, va apărea în toată splendoarea sa vocaţia transcendentă a raţiunii, amprentă a originii sale divine“.

Personalităţi-reper în dialogul filosofie-teologie

Sesiunea de lucru dedicată filosofului creştin Mircea Vulcănescu a fost deschisă de Adrian Lemeni, consilier al prim-ministrului, căruia i s-a alăturat şi Sabin Totu, conferenţiar la Facultatea de Filosofie din Bucureşti. Raportându-se la contextul actual, la mentalităţile dominate astăzi de absolutismul logicii eficienţei, dar şi la ceea ce înseamnă în adevăratul sens al cuvântului filosofia creştină, cei doi referenţi au evidenţiat personalitatea complexă a lui Mircea Vulcănescu în spaţiul cultural românesc, reala sa deschidere, în calitate de filosof, către teologie.

După creionarea reperelor ethosului creştin şi românesc de către referenţii primei sesiuni, profesorii Dan Chiţoiu, Dumitru Stan şi Nicu Gavriluţă, decanul Facultăţii de Filosofie din Iaşi, au prezentat, ca repere în dialogul dintre filosofie şi teologie, alte mari pesonalităţi ale culturii româneşti, Nichifor Crainic, Nae Ionescu, Simion Mehedinţi şi Ioan Petru Culianu. Inventariind într-o înaltă formă academică temele de interferenţă între religie şi filosofie la aceşti mari români, toţi cei care au susţinut referate în a doua sesiune au arătat că fiecare mare personalitate reprezintă un caz aparte în filosofia românească, dar se întâlnesc toţi într-o exprimare a adevărului revelaţiei, expus de către unii cu exigenţa ştiinţei filosofice sau de alţii prin entuziasmul răsărit din virtutea nădejdii creştine.

Profesorul Ştefan Afloroaiei, de la Facultatea de Filosofie din Iaşi, a realizat un scurt excurs din perspectivă literară şi spirituală în gândirea lui Mircea Eliade. Prima zi a simpozionului s-a încheiat cu alocuţiunea profesorului Remus Rus, de la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Bucureşti, care a rememorat valenţele, perspectivele şi paşii reali, făcuţi între teologie şi filosofie, în tradiţia românească.

Deschiderea către ştiinţă a teologiei părintelui Stăniloae

A doua zi a simpozionului a debutat cu intervenţia părintelui profesor Vasile Răducă, care a vorbit despre Lucian Blaga şi gândirea mistică, iar diaconul Sorin Mihalache a închis lucrările ştiinţifice, prin semnalarea faptului că toată şcoala edificării omului este cuprinsă în înţelesurile creaţiei, iar prezentarea raţiunilor generale ale creaţiei în teologia părintelui Dumitru Stăniloae arată o deschidere a acestuia spre ştiinţa recentă.

„În aceste înţelesuri sunt cuprinse şi eforturile ştiinţelor, dar şi cele din câmpurile filosofiei, ca strădanii autonome, ca reflecţii critice în marginea lumii, a vieţii şi a omului, cu privire la ceea ce le întemeiază şi le depăşeşte. Aceasta înseamnă că nici o ştiinţă, care le are pe acestea în centrul preocupărilor ei, şi nici o filosofie, care le are ca obiect de reflecţie, nu sunt irelevante în ordinea vieţii spirituale“, a spus diaconul Sorin Mihalache

Toţi participanţii au luat parte ieri la grupele de dezbatere, care au urmărit, în special, să indentifice căile de dialog între teologie şi filosofie, în cadrul temelor respective. După prezentarea concluziilor grupelor de lucru de către raportorul fiecărei grupe, s-a elaborat un raport final, în care s-a consemnat importanţa redeschiderii dialogului dintre teologie şi filosofie, care poate duce la o mai bună cunoaştere a bogăţiei culturale şi spirituale a poporului român şi la împărtăşirea reciprocă din calităţile limbajului celuilalt, precum şi suplinirea neputinţelor căpătate în timp de către fiecare sistem.