Testamentul domniţei Ancuţa

Continuăm prezentarea mărturiilor inedite despre viaţa domnitorului Constantin Brâncoveanu şi a familiei sale, aşa cum apar în documentele păstrate în muzeul bisericii din Şcheii Braşovului. Casele pe care domnitorul Constantin Brâncoveanu le-a cumpărat aici au fost şi locuinţele domniţelor Ancuţa şi Bălaşa, prima dintre ele lăsând prin testament numeroase danii bisericii din Şcheii Braşovului.

Domnitorul Constantin Brâncoveanu a căutat în repetate situaţii să cumpere case în Şchei, căci magistratul de aici nu-i îngăduia noi construcţii. S-a folosit de fraţii David şi Teodor Corbea, aflaţi la curtea domnească, şi prin intemediul lor a împrumutat pe magistratul braşovean cu 3.000 de lei. La 30 aprilie 1700, a cumpărat cu 1.000 de taleri "Woewodenhaus cu toate grădinile, pivniţele, grajdurile, cu toate cele aparţinătoare acestora", şi anume casa voievodului din actuala str. Brâncoveanu nr. 12, de la fiii căpitanului Francisc Bialis. În 1702 a cumpărat de la Nica Hogea, un negustor din Braşovul Vechi, casa din "str. Mittfere", astăzi Str. De Mijloc, unde a adăpostit buţile de vin de la Piteşti. La puţin timp, în 1709, a cumpărat cea de-a doua casă în Şchei "în locul cuţitarului" de la căpitanul Thomas, în apropiere de cea dintâi, "ca atunci când trimitem oameni de-ai noştri acolo să aibă unde şedea". Şi într-adevăr aici vor locui cele două fiice, Ancuţa şi Bălaşa, cu soţii lor. Astăzi, strada poartă numele voievodului şi majoritatea caselor de pe această stradă sunt construite în stil brâncovenesc.

Mormântul domniţei Ancuţa

Domniţa Ancuţa, căsătorită cu boierul moldovean Nicolae Ruset, a murit în Şchei la 1730 şi nu mică ne-a fost surpriza să aflăm piatra de mormânt în Paraclisul "Înălţarea Domnului" de la Biserica "Sf. Nicolae". Pe frontispiciul pietrei de mormânt vedem vulturul cu crucea în plisc, stema Brâncoveanului, iar în preajmă, pe peretele de răsărit, este pictat chipul voievodului ca sfânt, cu siguranţă la 1733, de pictorii craioveni Raneti, care au realizat fresca acestui paraclis la acea dată. Pe timpul şederii sale în Şchei, domniţa Ancuţa a făcut numeroase danii în bani şi bijuterii, consemnate în catastiful vechi al bisericii. În arhiva muzeului se păstrează documentul 160/1730, alcătuit de cumnatul său, Manolache Lambrino, căruia domniţa Ancuţa îi lăsase execuţia testamentară: "Adecă Manolache bel vel ceauş, dăm această adevărată scrisoare la mâna preoţilor, gocimanilor, a juraţilor Sfintei Biserici de la Şcheaii Braşovului, precum să să ştie că fiindu de pribeag în Ţara Ardealului, pe acea vreme întâmplându-să a fi cumnata mia Măriia Sa Doamna Ancuţa, fiica Mării Sale, răposatului Principele Constandin Brâncoveanu cu boală grea, şi cunoscându-şi petrecania Măriei Sale din această lume, încă fiind cu toată mintea Mării Sale întreagă,

m-a chemat pe mine, fiind de faţă şi soţia Măriei Sale, dum(nealui) cumnatul Nicolae Ruset şi fiica Măriei Sale, Măriuţa şi pre lângă altul în scripturi şi ordinul pentru a le mări sau... dintr-a Mării sale bani voi ieşi socoteală. Care cunună scrisă în jos cu preţul în faţă de zestre cea iscălită şi pecetluită de răposatul părintele Mării Sale Prinţul Constandin Brâncoveanul, ca cu acia cunună văzân

du-se driapt încă deacă biserica din Scheia, pentru a Mării Sale veşnică pomenire. Şi pentru această mriajă în urma Mării Sale m-au luat pe mine epitrop asupra de cliromanilor, pentru ca să stau cu nevoinţă a da aceste cununi în seama epitropilor bisericeşti şi după aceasta peste puţină vreme slobozi şi pe mine Dumnezeu să mergu în ţara mea, declaru la mine, preoţi, gocimani, juraţi Bisericei Şcheailor şi alţi mulţi den ţiitorii de acolo, întrebându-se pentru această danie, care mai sus am pomenit, de de unde le are, iar eu i-am rânduit ca să miargă la D. cumnatul Nicolae Ruseto şi am dat mâini lor şi această a mia adeverată scrisoare, ca cu această a mea mărturisire să dăm a ceare de la dânşii cumnatul Nicolae Ruseto şi de la fiicele Mării Sale aceia danie şi dumnealui într-acest chip o fac, să dea în mâna epitropilor bisericeşti pentru ca să fie Măriei Sale veşnică pomenire, precum în viaţa Măriei Sale au hotărât şi pentru adevărată credinţă iscălim noi mai jos. A pus şi pecetia de la Hs. La 1730 sept.11 Manolake Lambrino biv.v.cin." (mai multe peceţi mici şi una mare ale autorului).

Danii nerespectate

Alăturat s-a păstrat şi actul de danie: "Precum să să ştie când cei mai jos iscăliţi epitropi Sfintei Besereci din Şcheaii Braşovului, cari mai jos ne vom iscăli, facem înştiinţare oricui să cuvine a şti, că din milostenia ce au fost rânduit răposata Mării Sa, Doamna Ancuţa, fiica răposatului Constandin Vod., care au fost soţie Măriei Sale, Domnului grof Nicolae Ruset, pentru înnoirea Sfintei Bisericei noastre, pentru ca să fie întru veşnică pomenire, împreună cu a răposatului Constandin Măriei Sale, s luost sceasta, care mai jos vom semna, la mânile noastre, care să le chicluim: cruce cu diamanturi drept fl. 500, un inel cu un diamant mai mare, drept fl.150, un inel cu un diamant mai mic, drept fl.100, două inele câte cu un diamant, drept fl. 250 - fl. ungureşti sunt qâ 1000" (mai multe peceţi).

Testamentul nu a fost respectat de soţul Nicolae Ruset, care, după moartea prinţesei, primind rangul de conte, a trecut la catolicism, s-a căsătorit cu o austriacă şi a risipit averea. Totuşi, la trei ani după moartea sa, în 1733, protopopul Radu Tempea a zidit Paraclisul "Adormirea Maicii Domnului", folosind şi daniile prinţesei Ancuţa, dar şi ale Mariei Bălăceanu, văduva lui Apostol Manu. Cealaltă fiică a lui Brâncoveanu, Bălaşa, căsătorită cu grecul Manolache Lambrino, a rămas la Braşov o bună perioadă de timp, oferind bisericii "o sfită de lastră piersicie" şi câteva bijuterii. Soţia voievodului, doamna Maria, după tragicul sfârşit al soţului, a venit de câteva ori în Şchei pentru a-l determina pe Apostol Manu să-i redea măcar o parte din averea lăsată de fostul domn în custodia sa.

"Omul" lui Brâncoveanu în Şchei

Stabilit la Braşov, Apostol Manu s-a căsătorit cu Maria Bălăceanu, fiica agăi Constantin şi ca "staroste de negustori" a administrat depozitul de vinuri al voievodului muntean, aflat pe actuala str. De mijloc, în zona Bartolomeu. La stăruinţele voievodului a fost înnobilat, având acces şi la Sibiu şi Viena în favoarea voievodului, mai ales că domnul muntean primise din 1695 diploma de prinţ al imperiului, iar din 1707 şi cea de a doua diplomă "de refugiu", pentru ajutorul dat de acesta imperiului pe timpul conflictului cu aşa-zişii curuţi. În catastifele bisericii este menţionat ca locuitor al Şcheiului, alături de soţia sa, figurând între ctitorii paraclisului de la 1733. Ba, mai mult, în catastiful bisericii aflăm că "spre apus de biserică sunt şcoale de lemn, patru, cu curte şi cu grădiniţă, făcut de Jupan Manu la anu 1717", deci a fost şi ctitor al şcolii. După mazilirea lui Brâncoveanu, autorităţile braşovene au găsit în casele lui Apostol Manu din Şchei mai multe lăzi cu lucruri scumpe, dar şi săbii, ceşti, podoabe de metale preţioase şi pietre scumpe, icoane îmbrăcate în argint, stofe preţioase, cărţi ş.a. A rămâne definitiv la Braşov, unde este şi înmormântat.