Trei arhierei români, în vizită la românii din Timoc

La trei zile după sărbătoarea Pogorârii Duhului Sfânt, cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, la invitaţia Preasfinţitului Părinte Daniil, Episcopul Daciei Felix, o delegaţie de preoţi şi diaconi din Episcopiile Caransebeşului şi Severinului şi Strehaiei, condusă de Preasfinţitul Părinte Episcop Lucian şi Preasfinţitul Părinte Episcop Nicodim, a întreprins o vizită misionară la românii din Valea Timocului, Serbia.

Soborul de ierarhi şi preoţi români a ajuns marţi, 25 mai, la o troiţă aflată între localităţile Gianova şi Dublijana, unde au oficiat o slujbă de mulţumire, în prezenţa unui număr mare de români din satele învecinate. Răspunsurile la sfânta slujbă au fost date de către corul Parohiei "Foeni" din Arhiepiscopia Timişoarei, venit în Timoc cu binecuvântarea IPS Nicolae, Mitropolitul Banatului.

Troiţa în faţa căreia s-au înălţat rugăciuni de mulţumire a fost aşezată în anul 2008 şi străjuieşte ruinele unei vechi biserici daco-romane, poate chiar Catedrala Episcopiei de Acve, după spusele chiriarhului locului. La finalul slujbei, cei trei ierarhi au rostit cuvântări.

În cuvântul de mulţumire, PS Daniil, referindu-se la bucăţile de fresce găsite, a amintit că, dacă românii timoceni au fost reduşi la tăcere timp de sute de ani, pietrele din ruinele bisericii strigă, amintind tuturor identitatea românească a timocenilor.

PS Lucian, Episcopul Caransebeşului, a reamintit că prezenţa delegaţiilor din România este o dovadă că românii de la sud de Dunăre nu sunt singuri şi că Păstorul cel Bun şi Arhiereul Cel Veşnic, Iisus Hristos, îi cercetează prin ierarhi, preoţi şi prin efortul susţinut al Părintelui Patriarh Daniel de a redeschide poarta propovăduirii în limba română şi la sud de Dunăre.

PS Episcop Nicodim, în cuvântarea sa, mergând pe firul istoriei, a punctat identitatea de sorginte latină a timocenilor, amintind că bucăţile de frescă găsite în ruinele bisericii daco-romane sunt o mărturie vie a profunzimii istorice a latinităţii lor.

Singura dorinţă, Evanghelia propovăduită în limba română

În încheierea slujbei de mulţumire şi a cuvântărilor, toţi cei prezenţi au primit daruri, constând în reviste bisericeşti, compact discuri cu muzică bisericească şi populară în limba română, icoane şi alte daruri de suflet pentru fraţii români. Înainte de despărţire, ierarhii prezenţi au transmis prin reprezentanţii diplomaţi ai Ambasadei României la Belgrad, dorinţa Patriarhiei Române de a obţine dreptul să propovăduiască românilor din Timoc cuvântul lui Dumnezeu în limba pe care aceştia o vorbesc. La fel ca în ţară, după rugăciune a avut loc agapa frăţească, oferită de credincioşii din Geanova şi Dublijana, care au pregătit gustări pentru toţi cei prezenţi.

Bucuria a fost sporită de cântările româneşti oferite de ansamblu folcloric al localităţilor, care a mărturisit că tot ce înseamnă cântec popular şi folclor în satele lor este românesc. Un moment emoţionant a fost reprezentat de cântarea patriotică interpretată de cei prezenţi. Românii din Valea Timocului au fost văduviţi de slujbe în limba proprie din anul 1833, când în toate bisericile construite în satele de români au fost aduşi preoţi sârbi. Biserica Parohiei româneşti din Mălainiţă, aflată sub jurisdicţia Patriarhiei Române, şi misiunea actuală a Patriarhiei este un simbol al redefinirii identităţii româneşti a locuitorilor din Valea Timocului şi Valea Moravei.