Un apostolat revigorant în Eparhia Huşilor

Cu harul lui Dumnezeu, de-a lungul anilor, s-a întipărit în sufletele noastre acest cuget, că nimic nu e întâmplător, totul e pronie! Aşa se petrec toate în tainica purtare de grijă a lui Dumnezeu.

Poporul nostru românesc are o relaţie aparte cu Ortodoxia, „mama spirituală a neamului nostru“, şi o trăire organică printr-o metafizică a spaţiului, a tradiţiilor şi înţelegerii marilor întrebări ale vieţii.

Biserica a avut şi are în continuare slujitori şi credincioşi pregătiţi să concretizeze speranţa şi dorinţa de mai bine, prin vocaţia ei de slujire neîntreruptă în toate împrejurările.

Vulturul de pe stema României este un simbol plin de semnificaţie: vulturul zboară spre înălţimi, purtând crucea în plisc, pentru că poporul pe care îl reprezintă se înalţă, numai prin credinţă şi jertfă, spre piscuri de libertate şi dăruire veşnică.

Scaunul Episcopiei Huşilor a fost păstorit de-a lungul istoriei de către ierarhi de seamă, care s-au impus prin însuşiri personale incontestabile - ctitori evlavioşi, păstrători de credinţă întru Hristos, iubitori ai slovei, slujitori devotaţi, buni administratori, creatori de cultură şi de artă. În galeria acestora luminează chipurile ierarhilor Ioan, Dosoftei, Veniamin Costachi, Mitrofan, Melchisedec Ştefănescu, Conon Arămescu Donici, Nicodim Munteanu ş.a. Fiecare, în parte, a sporit moştenirea înaintaşilor, adăugând la zestrea lăsată urmaşilor acestora noi nestemate.

Retrăim cu entuziasm şi emoţie evenimentul alegerii de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în ziua de 18 iunie 2009, a Preasfinţitului Corneliu Bârlădeanul, Arhiereu-Vicar al Episcopiei Huşilor, ca al 51-lea Episcop al Eparhiei Huşilor, în scaunul străvechii episcopii ştefaniene, iar luni, 29 iunie, de sărbătoarea Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel, hramul Catedralei episcopale, ne vom bucura împreună la întronizarea Preasfinţiei Sale.

Bunul Dumnezeu l-a ales pe PS Părinte Corneliu spre înalta slujire în scaunul înaintaşilor dreptmăritori ai fiilor ei însetaţi după cuvântul lui Dumnezeu şi al înaintaşilor încărcaţi de slavă şi de vrednică pomenire. Într-o vreme marcată adesea de confuzii şi răstălmăciri ale valorilor fundamentale, Preasfinţitul Corneliu constituie un autentic reper spiritual, prin vocaţia sa liturgică, pastorală şi duhovnicească. Munca şi strădania sa sunt o mare bucurie pentru preoţii şi credincioşii din Episcopia Huşilor.

În ampla şi dificila lucrare pe care Biserica şi-a asumat-o, aceea de a contribui la revigorarea vieţii morale şi spirituale a poporului român, contribuţia Preasfinţitului este deosebită. În faţa greutăţilor, Preasfinţia Sa ne mângâie, în faţa încercărilor ne învaţă, prin propriul exemplu, să fim răbdători, să perseverăm şi să sperăm în ajutorul cel puternic al iubitorului de oameni Dumnezeul nostru. Ca Biserica să fie iar ca cea dintâi instituţie în taina sufletelor celor mulţi, ce nu şi-au pierdut credinţa, era nevoie de un episcop tânăr, de un apostolat revigorant, pe care Preasfinţitul Corneliu l-a început încă din perioada numirii ca arhiereu-vicar, ca un fiu al acestor meleaguri, cu mintea luminată şi cu puterea de jertfă a celui cu adevărat chemat.

În acest ceas, când pe umerii Preasfinţiei Voastre apasă marea responsabilitate a conducerii Eparhiei Huşilor, vă suntem alături şi mă bucur să vă pot exprima, împreună cu preoţii din Protopopiatul Fălciu, graţie Celui de sus, împliniri şi bucurii duhovniceşti, Preasfinţia Voastră fiind pentru noi cel ales şi numit, „luat dintre oameni şi pus pentru oameni în slujba celor privitoare la Dumnezeu“ (Evrei 5, 1).

Rugăm pe Bunul Dumnezeu să vă ia sub aripa Sa ocrotitoare, în toată vremea, să vă dăruiască sănătate, zile îndelungate, rod binecuvântat în ograda Bisericii şi răspuns bun la marea întâlnire cu Hristos Mântuitorul.

Întru mulţi ani, Preasfinţia Voastră!

pr. Ioan PETRU, protoiereu al Protopopiatului Fălciu